Mai este o saptamana si vom afla verdictul final intr-unul dintre cele mai controversate si mediatizate dosare. Este vorba despre cel in care politistul Cristian Cioaca (foto 1) este acuzat ca si-a omorat sotia, pe avocata Elodia Ghinescu, al carui cadavru nu a fost insa gasit nici la sapte ani de la disparitie. Judecatoarele Elena Minodora Rusu si Anda Mihaela Pluteanu de la CA Pitesti vor anunta, la data de 4 iunie 2014, daca admit sau nu apelul lui Cristian Cioaca fata de hotararea prin care, anul trecut, a fost condamnat pentru omor calificat si profanare de morminte.

Cristian Cioaca a primit 22 de ani de inchisoare, printr-o sentinta a judecatorului Gheorghe Neacsu de la Tribunalul Arges, hotarare intinsa pe 16 pagini in care, in proportie de aproximativ 70%, sunt redate copy-paste pasaje din rechizitoriul procurorilor, sau modificate pe alocuri, iar numai o pagina si jumatate reprezinta adevarata motivare a condamnarii. Inca de la inceputul procesului, Cristian Cioaca, prin intermediul avocatei sale Maria Vasii (foto 2), a contestat graba cu care s-a judecat dosarul, finalizat cu condamnarea la 22 de ani de inchisoare. Cristian Cioaca l-a acuzat chiar pe judecatorul Gheorghe Neacsu ca nu i-a acordat dreptul la aparare in momentul in care i-a respins solicitarea de administrare a unor noi probe, prin care se putea dovedi nevinovatia sa, dar si in timpul procesului, cand ar fi intervenit peste martorii care declarau in favoarea sa.

Nenumarate nereguli existente in acest dosar au fost semnalate de Cristian Cioaca si avocata Maria Vasii si in fata Curtii de Apel Pitesti. Politistul a cerut achitarea sa, atragand atentia ca ar putea fi victima unei grave erori judiciare. Lumeajustitiei.ro va prezinta astazi, in exclusivitate, apararea lui Cristian Cioaca.

Potrivit concluziilor scrise depuse de avocata Maria Vasii, Cristian Cioaca sustine, in esenta, urmatoarele:

-nu exista nicio dovada certa din care sa rezulte ca sotia sa, Elodia Ghinescu, nu este in viata. La dosar nu exista un act medico-legal care sa-i confirme decesul;

-hotararea judecatoreasca care proclama pe cale administrativa decesul nu poate avea caracter de proba cu privire la deces in acceptiunea legii penale;

-nu exista niciun act medico-legal care sa prezinte concluzii stiintifice privind existenta decesului, cauza decesului, leziunile care au condus la deces, modalitatea de cauzare a leziunilor, gravitatea acestora si aptitudinea lor de a cauza decesul;

-nu exista la dosar probe tehnico-stiintifice de natura criminalistica/ traseologica care sa expuna in mod rezonabil modalitatea de cauzare a leziunilor si corespondenta criminalistica, logico-juridica, dintre mecanismul de producere a leziunilor si corespondenta cu urmele ce se pretinde ca au fost gasite in spatiul identificat ca fiind locul savarsirii faptei;

-nu exista la dosar acte de constatare cu privire la urmele gasite la locul indicat ca fiind locul savarsirii faptei. Procesele-verbale de cercetare la fata locului existente la dosarul cauzei nu pot avea valoare juridica cu referire la modul in care s-au desfasurat cercetarile la fata locului.

Prezentam pasaje din concluziile scrise depuse de avocata Maria Vasii, acestea fiind atasate integral la finalul articolului:

"Hotararea primei instante nu respecta cerintele de legalitate, fiind un act procesual redactat cu incalcarea cerintelor prevazute atat de codul de procedura penala anterior (art 354-356 CPP) cat si normele procedurale noi - art 401-403 alin 1 lit b,c d si art 403 alin 2 NCPP.

Sub acest aspect se cuvine a examina incidenta prevederilor art 421 alin 2 lit b NCPP – raportat la art 280,281alin 1 lit a (compunerea completului de judecata) NCPP- temei de casare ce ar impune casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare catre prima instanta.

Raportat la acest temei de casare , apreciez ca hotararea este nelegala, fiind afectata de nulitate absoluta in conditiile emiterii acesteia dupa ce judecatorul cauzei a fost recuzat, ulterior s-a abtinut de a mai judeca aceasta cauza, iar hotararile pronuntate asupra recuzarii si asupra abtinerii nu erau definitive la data de 25 iunie 2013, data la care judecatorul a revenit in cauza si a declarant incheiata faza cercetarii judecatoresti trecand la dezbaterea cauzei pe fond .

Judecatorul cauzei a lasat nesolutionata cererea de revocare a arestarii preventive cu privire la care instanta de recurs la termenul din data de 8 iunie 2013 a dispus casarea cu trimitere spre rejudecare -prin casarea hotararii cauza a fost trimisa spre rejudecare primei instante

-la data de 10 iunie 2013 judecatorul Ioan Fundatureanu a solutionat cauza doar sub aspectul verificarii arestarii preventive in conditiile art 300/2 cpp art 160/b cpp – lasand spre solutionare cererea de revocare a arestarii pe seama completului ce avea cauza in competenta spre solutionare pe fond

-la termenul de judecata din 25 iunie 2013 judecatorula solutionat numai cererea de revoare in conformitat cu art 332 alin 3 cpp formulata ca urmare a asustinerii cererii de restituire a cauzei la parchet pentru refacerea urmariirii penale

-cererea de revocare asupra careia se pronuntase solutia de casare cu rejudecare a ramas nesolutionata

Hotararea este nelegala raportat la modul de redactare si la silogismele juridice pe care se fundamenteaza solutia de condamnare

Judecatorul a inteles sa preia fragmente intregi din rechizitoriu fara a modifica ceva din continutul frazelor. Astfel, in hotarare se regaseste atitudinea aratata de judecator pe timpul cercetarii judecatoresti in prima instanta, respectiv aceea de a trata actul de judecata ca pe unul formal, lipsit de consistenta, menit numai sa confirme starea de fapt prezentata in rechizitoriu.

In acest mod hotararea pronuntata de prima instanta reprezenta o dovada a modului in care a decurs judecata in prima instanta, procesul fiind lipsit de continut si fara nici o preocupare din partea judecatorului de a raspunde la cererile pe care le-am formulat in aparare.

-hotararea judecatorului primei instante nu descrie fapta in concret ci preia expunerea acuzatiei din rechizitoriul procurorilor;

-hotararea primei instante nu cuprinde o examinare a probelor care au servit ca temei al condamnarii;

-judecatorul cauzei nu face o analiza a probelor raportat la criticile aduse de catre aparare cu privire la preluarea selectiva si chiar in FALS a concluziilor rapoartelor tehnico-stiintifice si a expertizelor;

-JUDECATORUL PRIMEI INSTANTE NU A EXAMINAT SI NU A MOTIVAT INLATURAREA PROBELOR PROPUSE DE CATRE APARARE;

-judecatorul cauzei nu a examinat si nu a motivat ASPECTELE DE NELEGALITATE A MIJLOACELOR DE PROBE – in conformitate cu prevederile art 64 cpp

Astfel acuzatia ce mi-a fosta dusa de catre procurori nu a fost cenzurata prin prisma probelor administrate si a pertinentei acestor probe. Acuzatia a fost preluata de catre judecator integral, fara a fi verificate apararile pe care le-am formulat si fara a se motiva in concret solutia pronuntata.

Pentru aceste considerente inteleg sa invoc nulitatea acestei hotarari si sa solicit instnatei de apel a examina legaliatea si temeinicia actului de sesizare a instantei si implicit a acuzatiei ce mi-a fost adusa si a pronunta in consecinta o solutie de scoatere a mea de sub aceste acuzatii nefondate si sustinute in afara cadrului prevazut de lege. (...)

Impotriva mea procurorii au adus acuzatia ca as fi omorat-o pe sotia mea Ghinescu Elodia Marilena in noaptea de 29-30 august 2007. In rechizitoriu pagina 10 alin 3 se afirma ca :”dovada faptului ca Ghinescu Elodia Marilena este decedata, nefiind o simpla persoana disparuta este data de activitatiile de cautare desfasurate mai bine de 5 ani, coroborate cu mediatizarea fara precedent a disparitiei acesteia, care nu au dus la identificarea vreunui semn de viata autentic, oricat de neinsemnat. In aceste conditii ipoteza potrivit careia victima ar fi plecat voluntar de la domiciliu si ar locui in prezent in alta parte nu poate fi luata in considerare in mod rezonabil”.

De asemenea, se afirma in rechizitoriu: sectiune 2.3.3. „ocazia de a comite infractiunea si de a ascunde urmele este analizata prin contrast cu varianta savarsirii ei de catre orice alta persoana”.

Iar in alin 5 se arata: ”nu exista nici un indiciu care sa justifice ipoteza patrunderii in apartamentul conjugal al sotiilor Ghinescu a unei alte persoane care sa o ucida pe sotia inculpatului”.

Ipoteza savarsirii infractiunii mai este prezentata si in pag 26 alin 2: ”ipoteza nerealista a comiterii faptei de catre orice alta persoana face lipsita de sens ascunderea ulterioara a cadavrului. Majoritatea covarsitoare a cauzrilor de omor urmate de transarea, distrugerea, distrugerea cadavrului (circa 80-90%) se identifica o relatie preexistenta intre victima si agresor. Pe de o parte agresorul spera ca prin ascunderea cadavrului va reusi sa acopere urmele infractiunii, constient fiind de faptul ca va fi unul din principalii suspecti si in al doilea rand exista intotdeauna sentimente reziduale intre victima si agresor, care fac pentru acesta din urma dificil din punct de vedere emotional sa lase cadavrul expus./ Mai mentionam ca studiile de specialitate referitor la rata de probabilitate a ipotezei ca o femeie care a fost victima agresiuniilor casnice sa fie in final ucisa de sotul ei formuleaza urmatoarea concluzie: atunci cand o femeie despre care se stie ca era victima agresiuniilor sotului sau, este gasita decedata, varianta uciderii acesteia de catre propiul sot este cu 89% mai probabila decat varianta uciderii de catre orice alta persoana.”

Aceasta este argumentatia pe baza careia judecatorul primei instante a pronuntat condamnarea mea la 22 de ani de inchisoare pentru savarsirea infractiunii de omor asupra sotiei mele.

Asadar rezultatele statistice si probabilitatea data de sociologi in proportie de 80-90%, pentru depesarea cadavrului si 89 % varianta ca am ucis-o eu, sotul victimei, varianta stabilita statistic in procentul aratat de procuror de 89 % „mai probabila decat varianata uciderii de catre o alta persoana.”

Afirm atat eu cat si aparatorul meu ca aceasta expunere de motive este 100% expresia certa a unei hotarari nelegale, a unei acuzatii sustinuta dupa cum se arata de insusi procuror, pe baza de probabilitati si nu de probe, probe certe, probe legal administrate care sa conduca la silogisme juridice intemeiate legal.

Conform art 103 alin 2 NCPP, condamnarea se dispune doar atunci cand instanta are convingerea ca acuzatia a fost dovedita dincolo de orice indoiala rezonabila. In prezenta cauza nu se poate spune ca a fost respectat acest principiu de drept. (...) Pare rezonabila aprecierea ca tinta acestor proceduri judiciare ce nu au acoperire in normele legale este o alta decat cea care se cuvenea. Se pare ca menirea procedurilor judiciare din cauza era nu aceea de a se afla adevarul ci aceea de a se ocroti cu orice chip orgoliul procurorului ce a afirmat public ca isi va da demisia daca eu nu voi fi condamnat pentru omor .

Solicitam instantei a evalua inainte de toate Rechizitoriul. Este acest act procesual apt sa convinga, cu respectarea formei ceruta de lege, ca a fost savarsita o infractiune – aceea de omor – si ca eu as fi autorul? (...)"

*Cititi aici integral Concluziile scrise depuse de Cristian Cioaca, prin avocata Maria Vasii