Lumeajustitiei.ro readuce in discutie un caz extrem de controversat. Este vorba despre cel al fostului ofiter DIE, Constantin Rauta (foto), care, la 24 de ani de la caderea regimului comunist, a ramas cu o condamnare la moarte. Dupa cum se stie, recent, printr-o decizie uluitoare Inalta Curte de Casatie si Justitie a mentinut sentinta din 1974, prin care Constantin Rauta a fost condamnat la moarte prin impuscare pentru tradare. Practic, un Complet de 3 judecatori al ICCJ a respins recursul formulat de Rauta fata de hotararea Curtii de Apel Militare Bucuresti, care mentinuse o sentinta a Tribunalului Militar Teritoria Bucuresti prin care se respinsese cererea de revizuire a sentintei din 1974 formulata de Rauta.

In cele ce urmeaza, vom prezenta motivele pentru care judecatorul lt. col. magistrat Sorin Corneliu Petrean de la Tribunalul Militar Teritorial Bucuresti a respins cererea de revizuire a lui Rauta. Prin sentinta din 1974, pronuntata de Tribunalul Militar, Rauta a fost condamnat la moarte prin impuscare pentru tradare prin transmitere de secrete, dispunandu-se totodata confiscarea averii si degradarea militara. Motivul a fost acela ca in timpul unei deplasari in SUA pentru a preda o valiza diplomatica, ajuns la New York, Rauta a cerut azil politic si a predat organelor de politie valiza in care s-ar fi aflat documente privind o anumita aparatura tehnica si de specialitate a Ministerului de Interne.

La aproape 40 de ani de la acel moment, judecatorul lt. col. magistrat Sorin Corneliu Petrean de la Tribunalul Militar Teritorial Bucuresti, prin sentina nr. 20 din data de 3 mai 2012, a respins cererea de revizuire a lui Rauta, explicand ca acesta nu a facut dovada descoperirii unor fapte sau imprejurari noi care sa nu fi fost cunoscute in 1974, cand a fost condamnat la moarte.

Prezentam in continuare motivele pentru care cererea de revizuire a sentintei din 1974 a fost respinsa:

“Examinand actele si lucrarile dosarului, instanta constata ca cererea de revizuire formulata de condamnatul Rauta Constantin urmeaza a fi respinsa ca inadmisibila pentru urmatoarele considerente:

Potrivit art. 403 alin. 1, admisibilitatea in principiu a cererii de revizuire se examineaza de catre instanta, in camera de consiliu, fara citarea partilor si fara participarea procurorului; instanta examineaza daca cererea de revizuire este facuta in conditiile prevazute de lege si daca din probele stranse in cursul cercetarii efectuate de procuror rezulta date suficiente pentru admiterea in principiu a cererii.

Ca atare, admisibilitatea in principiu a cererii de revizuire este conditionata de indeplinirea cumulativa a cerintelor privind: formularea acesteia de catre o parte legal indreptatita si in temeiul prevazut de lege, intemeierea ei pe cazurile prevazute in lege si existenta unor date suficiente rezultate din probele stranse in cursul cercetarii efectuate de procuror.

Cererea de revizuire este formulata de catre o parte din proces, in sensul art. 396 alin. 1 lit. a) C.pr.pen. si, fiind facuta de condamnat in favoarea sa, revizuirea se poate cere oricand, potrivit art. 398 alin. 1 C.pr.pen., fiind astfel indeplinita si conditia privind formularea cererii in termenul prevazut de lege.

Conform art. 394 alin. 1 C.pr.pen.: “Revizuirea poate fi ceruta cand: a) s-au descoperit fapte sau imprejurari ce nu au fost cunoscute de instanta la solutionarea cauzei; b) un martor, un expert sau un interpret a savarsit infractiunea de marturie mincinoasa in cauza a carei revizuire se cere; c) un inscris care a servit ca temei al hotararii a carei revizuire se cere a fost declarat fals; d) un membru al completului de judecata, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penala a comis o infractiune in legatura cu cauza a carei revizuire se cere; e) cand doua sau mai multe hotarari judecatoresti definitive nu se pot concilia”.

Revizuirea, ca si cale extraordinara de atac, este indreptata impotriva hotararilor judecatoresti definitive, scopul fiind indreptarea erorilor judiciare, aceasta neputandu-se realiza decat prin anularea hotararii care a consacrat eroarea judiciara si inlocuirea ei prin alta hotarare care sa reflecte adevarul.

Potrivit dispozitiilor art. 394 lit. a) Cod procedura penala, - cazul invocat in cauza de catre condamnatul-revizuent, revizuirea poate fi ceruta cand “s-au descoperit fapte sau imprejurari ce nu au fost cunoscute de instanta la solutionarea cauzei”.

Alineatul 2 al aceluiasi articol stabileste ca acest caz constituie motiv de revizuire daca pe baza faptelor sau imprejurarilor noi se poate dovedi “netemeinicia hotararii de achitare, de incetare a procesului penal ori de condamnare”.

Din analiza celor doua texte rezulta ca acest caz de revizuire subzista numai daca sunt indeplinite doua conditii si anume: a) sunt descoperite fapte sau imprejurari necunoscute de instanta la solutionarea cauzei; b) faptele sau imprejurarile noi sa poata dovedi netemeinicia hotararii de achitare, de incetare a procesului penal sau de condamnare.

Cu privire la prima conditie legea face referire la urmatoarele expresii: “fapte sau imprejurari noi”, “s-au descoperit”, “nu au fost cunoscute de instanta”.

Prin expresia “fapte sau imprejurari noi” trebuie intelese acele elemente de fapt (probe) pe baza carora sa se poata stabili eroarea judiciara savarsita cu ocazia primei judecati. In acelasi timp, faptele sau imprejurarile noi, adica probele noi, trebuie sa vizeze existenta faptei si vinovatia faptuitorului sau existenta vreunei cauze de incetare a procesului penal sau de achitare. Prin urmare, faptele sau imprejurarile la care face referire art. 394 lit. a) Cod procedura penala, trebuie sa faca parte din categoria probelor principale.

A descoperi un anumit fapt sau o anumita imprejurare inseamna ca acele fapte sau acea imprejurare sa fie, la un moment dat, pentru prima data cunoscute. Aceasta noua imprejurare inseamna cunoasterea ei pentru prima data dupa judecarea definitiva a cauzei iar, pe de alta parte, necunoasterea imprejurarii noi sa priveasca instanta, nu si partile.

In fine, expresia “nu au fost cunoscute de instanta” reprezinta esenta conditiei examinate in cauza si consta in necunoasterea de catre instanta care a solutionat cauza, a unor imprejurari noi descoperite ulterior.

Referitor la caracterul necunoscut al faptelor si imprejurarilor invocate de revizuent, instanta constata ca desi s-au depus la dosar atat documente din partea Arhivelor Nationale Americane (fil. 39 – 44 din dosarul Parchetului militar de pe langa Tribunalul Militar Teritorial Bucuresti), cat si documente ale Departamentului Securitatii Statului eliberate de CASAS (Nota-raport din 29.12.199) ele nu au rol in sustinerea unor fapte si imprejurari necunoscute instantei, ci, dimpotriva, pentru sustinerea unor fapte si imprejurari cunoscute instantei care a solutionat fondul cauzei.

Altfel spus, ele nu fac dovada unor fapte si imprejurari de natura a determina instanta sa pronunte o hotarare diferita, ori chiar opusa, pentru ca primele nu au legatura cu continutul constitutiv al infractiunilor pentru care revizuentul a fost condamnat (infractiunea de tradare prin transmitere de secrete prev. de art. 157 al.1 C.p se realizeaza in momentul transmiterii secretului de stat unei puteri sau organizatii straine ori agentiilor acestora, fara a interesa pentru existenta infractiunii modalitatea de recuperare ori restituire a secretului: “ambalat” ori “sigilat”, imediat sau dupa un interval de timp, partial sau total, alterat ori nealterat, etc), iar secundele nu au legatura cu hotararea pronuntata, fiind ulterioare faptelor pentru care s-a pronuntat sentinta nr. 133/02.09.1974 (datand din anul 1979) si fara influenta conditionala sau cauzala asupra hotararii, reprezentand o evidenta a persoanelor condamnate pentru infractiuni similare cu cele retinute in sarcina petentului, si a masurilor intreprinse pentru punerea in executare a hotararilor definitive de condamnare.

Aspectele invocate de revizuent si care se doresc a fi sustinute prin aceste inscrisuri, cum ar fi returnarea, dupa un interval de timp in care nu s-a mai aflat in posesia sa, de catre autoritatile americane, a servietei de serviciu si a plicului cu corespondenta “sigilate”, aprecierea angajarii sale in cadrul Directiei Informatii Externe si atribuirea gradului militar de locotenent major ca fiind in forma si cu scop de santaj, dificultatile intampinate la revenirea familiei sale in SUA, caracterul criminal al DIE ca instrument al regimului comunist si incercarile ulterioare faptelor sale de a fi asasinat de autoritatile romane, precum si neinformarea sa de acuzatiile si procedura urmate impotriva sa, nu sunt dintre cele ce se pot circumscrie faptelor si imprejurarilor prevazute in cazul de revizuire de la litera a) a art. 394 C.pr.pen..

Prin urmare, motivele invocate nu constituie fapte probatorii noi, ci eventual mijloace de proba a unor fapte sau imprejurari cunoscute de instanta la solutionarea cauzei, sau fara incidenta conditionala in adoptarea hotararii, pe calea revizuirii nefiind posibila o prelungire a probatoriului pentru fapte sau imprejurari cunoscute de instanta si nicio readministrare sau reinterpretare a probatoriului deja administrat si pentru care o hotarare a ramas definitiva.

In raport de aceste considerente, si intrucat nu s-au descoperit fapte sau imprejurari care sa nu fi fost cunoscute de instanta la solutionarea cauzei, instanta va respinge ca inadmisibila in principiu cererea condamnatului Rauta Constantin, de revizuire a Sentintei penale nr. 133 din 02.09.1974 a Tribunalului Militar Teritorial (dosarul nr. 450/F/1974), definitiva prin nerecurare”.

* Cititi aici integral sentinta Tribunalului Militar Teritorial Bucuresti din 3 mai 2012