Fostul prefect al municipiului Bucuresti, Mihai Ion Florin Luican, trimis in judecata in dosarul in care a fost condamnat omul de afaceri Puiu Popoviciu si fata de care Inalta Curte a dispus incetarea procesului penal ca urmare a prescriptiei, a dezvaluit cinismul procurorului DNA Marin Nicolae (foto stanga, alaturi de procurorul Doru Tulus), care l-a executat cu zambetul pe buze. Mihai Ion Florin Luican a explicat modul in care DNA i-a distrus viata, traind clipe de cosmar in ultimii ani, cand a ajuns sa presteze chiar si munci necalificate.

Intr-o ampla postare pe pagina sa de Facebook, de joi 3 augusti 2017, fostul prefect relateaza momentul in care a fost trimis in judecata, dezvaluind ca procurorul DNA Marin Nicolae i-a spus zambind ca “asta-i viata”. Luican arata ca acest caz vine sa arate la randul sau ca in Romania se dau condamnari pe presupuneri, pe documente masluite sau ascunse, fara a exista probe sau fapte comise cu adevarat.

Iata marturia fostului prefect al municipiului Bucuresti Mihai Ion Florin Luican:

„Multumesc tuturor pentru gandurile bune. Chiar si pentru critici, atunci cand le-ati facut. Stiu ca le-ati facut pentru adevar, si eu sunt juruit Adevarului si Modestiei.

Din pacate, 'Dosarul lui Popoviciu' a fost si... dosarul meu... Am trecut nevinovat prin 6 ani de chin si munca sub (si chiar ne-)necalificata, cateodata la impins vagoane ad literam, 'multumita' prezumtiei de vinovatie din Romania, care discrimineaza impotriva celor cu dosar penal, astfel incat sa nu poata munci calificat (in meseria lor), pe motiv de linsaj mediatic si declaratii pe proprie raspundere ca NU ai atare implicari penale... pe care nu le poti da cand altu-i adevarul, nu?

Am avut LUNGI perioade cand nu am stiut LA PROPRIU de unde sa pun o paine pe masa a doua zi.

Am o multime de datorii... imense... si taxe... si popriri... sechestre si altele...

Fara ajutorul zilnic din pensia batranilor mei parinti nu as fi reusit sa-mi hranesc familia, si plata facturilor m-a transformat intr-unul dintre cei mai activi talciocari si vanzatori pe Olx si Okazii, pe unde s-a dus TOT ce am agonisit vreodata.

Mi-a dat insa Dumnezeu putere, o familie unita si o mana de prieteni inimosi care din putinul lor, nu m-au lasat sa ma prabusesc de tot la greu.
Acum trebuie sa incerc cumva sa depasesc acest VIOL, acesti 6 ani furati din viata mea, a fiului meu si a parintilor mei - care au fost siliti sa traiasca aceasta injosire stropita cu dispret dintr-o zvacnire servila a unui pix ce nu are nici o raspundere pentru vietile pe care le poate strivi cu un simplu stranut.

Procurorul Nicolae Marin, dimpreuna cu perechea de procurori Doru Tulus si Claudia Rosu (vizati acum de ancheta LULUTEI din DNA pentru ilegalitati) mi-a aruncat din varful buzelor un 'asta-i viata' si a zambit crud cand m-a aruncat in instanta NEVINOVAT, ca sa zica si Judecatorul 'ce trebuie'...

Voi DOVEDI aceste afirmatii PUBLIC ca sa JUDECAM TOTI. Rezultatul de ieri al procesului nu ma multumeste dar sunt silit sa iau ce-mi lasa viata pe masa sau pe jos. Trebuie sa adun cioburile si sa-mi vad de familie si drum, cat mai am de ce sa-mi vad.

In Romania deci, iata ca poti fi condamnat pe presupuneri, in lipsa faptei, fara probe, cu documente masluite sau ascunse si impotriva mai multor legi organice, speciale si sentinte judecatoresti definitive CONTRARE demersului procurorilor.

Procurorul de caz (in Rechizitoriu) si Judecatorul de fond (in sentinta) au cercetat si condamnat - citez - 'in lipsa TUTUROR documentelor care au stat la baza emiterii titlurilor de proprietate pe timpul cercetarii penale s-au stabilit urmatoarele', hotarand EI DOI din condei adevarurile care le conveneau, desi TOATE actele erau acolo, rasfirate si imprastiate malitios printre cele 170 de bibliorafturi ale urmariirii penale. Pai, cum, in lipsa.. cand erau acolo?

Asa cevaaa...

Sute de pagini cu tot cu greseli au fost preluate din rechizitoriu si copy-paste in sentinta...

Eu NU il cunosc (din pacate) pe Popoviciu si nici pe ceilalti implicati in aportarea ulterioara a acestui teren care este PROPRIETATEA LEGALA a Agronomiei.

MAI ALES, nu am participat la nici o infractiune. Terenul Agronomiei era - CU ACTE si sentinte judecatoresti emise TOT DE MAGISTRATI - proprietatea PRIVATA a Agronomiei DINAINTE (ex-ante) de a fi retrocedate si emise cele DOUA titluri de proprietate, dintre care culmea, unul (al doilea) a fost deja certificat de ALTA INSTANTA definitiv si irevocabil ca fiind emis CU RESPECTAREA LEGII.

Toate apararile mele si documentele gasite cu greu dupa 15 ani au fost respinse A PRIORI (ca Patria) sau neluate in seama. Era doar EVIDENT ca adevarul este altul, acela dorit prin tema de proiect, nu???

Mai mult, o presupusa incalcare de catre O COMISIE DE 13 care a votat in UNANIMITATE o retrocedare, nu se poate incheia in Justitie doar prin cercetarea si condamnarea a 3 dintre membri, fara macar AUDIEREA celorlalti 12, nu???

Mai mult, condamnarea pentru presupusa incalcare a unor prevederi dintr-o Hotarare de Guvern, de catre COMISIE, nu putea fi particularizata SELECTIV pentru 3 membri, si abuzul in serviciu pe legislatie secundara fusese dezincriminat de CCR, nu???

Dar drepturile in statul politienesc sunt UN LUX, vorba lu' tanti Pruna ot Macovei.

Imi este clar un lucru.

Ieri, ICCJ m-ar fi condamnat fara clipire, contrar tuturor acestor evidente juridice.

Pentru ca asta a fost TEMA.

In tara unde traim lipsiti de drepturi si ADEVARUL poate fi escamotat fara nici o raspundere de catre orice procuror sau judecator - purtator de pix si/sau pistol - doar bunul Dumnezeu a mai putut opune TIMPUL, TEMEI. Ca sa fiu clar, NU SUNT MULTUMIT. Nu s-a facut DREPTATE. Doar am alunecat, norocos, afara din concasorul de destine. Pentru asta am rabufnit si ma mai gandesc inca ce am de facut...

Prescriptia m-a salvat - desi nu salvare cautam, ci ADEVARUL, ACHITAREA.

Multe sunt de spus despre acasta malversatiune, si sper sa am si timp si ocazii sa explic pe indelete si pentru media, daca va fi vreodata interesata de adevar mai mult decat de senzational. Altfel, nu mai am timp de prostii.

Alea jacta est. Vae victis”.