Se vorbeste in fel si chip despre spatiul Schengen. Ca unele state il suspenda. Pentru a rezista valului de imigranti. Ca, in continuare, Romania este scoasa din joc. Din motive de MCV. In timp ce state non-UE, cum este de exemplu Elvetia, face parte din Schengen. Chiar i s-a impus cu forta. Un singur scenariu, insa, nu a fost dezbatut in mod fatis. Scenariul prin care Romania este pedepsita pentru Parteneriatul ei Strategic Consolidat cu Statele Unite. In timp ce Bulgaria este victima colaterala.

Perceptia legata de spatiul Schengen este, in general, destul de departe de realitate. A fi in spatiul Schengen nu inseamna doar ca cetatenii pot circula fara a-si arata actul de identitate sau ca marfurile tranziteaza mai usor pe caile rutiere. Prin numeroase acorduri incheiate cu Uniunea Europeana, Romania si-a asumat deja obligatii si are, in contrapartida, si o serie de drepturi tinand de spatiul Schengen. Subiect pe care poate, intr-o zi, il va dezvolta doctorul Radu Golban, expert in acest domeniu.

Pe de alta parte, atunci cand unele state europene anunta suspendarea spatiului Schengen, nu se refera, nici pe departe, la totalitatea atributelor acestui spatiu. Ci doar la circulatia persoanelor. Care reprezinta o parte infima a conceptului Schengen.

Dar sa intram in subiect. In scenariul pe care il propun. Si anume ca Germania, desigur, impreuna cu alte state UE ne sanctioneaza, fara sa o spuna pe fata, pentru Parteneriatul nostru Strategic cu Statele Unite. De ce ar face-o? Ce ii deranjeaza? Unde ar avea de pierdut unele state UE prin asocierea Romaniei la Schengen?

Una dintre numeroasele componente ale spatiului Schengen este cea a urmaririi persoanelor din punct de vedere infractional, fiscal si asa mai departe, oriunde in statele unde functioneaza aceasta conventie. Sa fiu mai explicit. Daca am face parte din spatiul Schengen, autoritatile de la Bucuresti ar putea, in mod direct, sa urmareasca ceea ce se intampla in plan fiscal, nu numai cu orice roman care are afaceri si in alte state UE sau face cheltuieli personale acolo, ci si cu orice alt cetatean UE, care, intr-un fel sau altul, a ajuns, sa spunem, in vizorul ANAF. Aceasta solicitare si primire imediata de informatii se face in mod direct. Intre omologi. Intre un sef al unei unitati fiscale oarecare din Romania si seful oricarei unitati fiscale din spatiul Schengen. La fel in ceea ce priveste urmarirea persoanelor pentru presupuse infractiuni. Sau chiar pentru interceptari telefonice.

Si in acest moment exista unele posibilitati in acest sens, realizate in temeiul unor acorduri. Numai ca, in ceea ce priveste ANAF, de pilda, drumul este extrem de greoi si presupune o durata destul de lunga. Un sef ANAF din Dambovita, de pilda, daca vrea sa verifice un cetatean roman sau strain – care face unele afaceri in Dambovita – trebuie sa adreseze in acest sens o cerere ministrului Finantelor. Insotita de o intreaga documentatie. Aceasta cerere, daca este aprobata, este adresata, ulterior, ministrului Finantelor din tara X. Sa spunem, din Germania. Daca ministrul Finantelor din Germania isi da acordul, acest acord este transmis sefului fiscului, sa spunem, din landul Bavaria. Si de acolo pana la sucursala unde se presupune ca actioneaza respectiva persoana mai este un drum. Si mai sunt proceduri de parcurs. Persoana investigata insa se poate misca, in intreg spatiul european, ca un electron liber. Astfel incat este aproape imposibil de urmarit.

Daca acestea sunt diferentele, in linii mari, atunci sa ne intoarcem la scenariul de care pomeneam. Admitand ca romanii ar fi primiti, acum, in spatiul Schengen, pentru autoritatile statelor UE nu exista absolut nicio certitudine ca omologii de la Bucuresti nu vor comite abuzuri. Nu vor solicita date in exces. Atat sub aspect fiscal, cat si sub aspect prezumtiv infractional. Si la ce ar putea conduce un asemenea exces?

Se stie ca avem, raportat la populatie si la buget, cele mai puternice servicii secrete de pe mapamond. Nu neaparat si cele mai eficiente. Se stie, de asemenea, ca acestea tind sa lucreze absolut independent, fara niciun control, dupa o filosofie numita “stat in stat”. Si ca intre ele si serviciile din Statele Unite exista raporturi de parteneriat, in felul lor, unice. Atat de puternice incat sefi ai serviciilor secrete de la Bucuresti au ajuns sa fie decorati de Washington pentru servicii cu totul si cu totul deosebite. Si, la solicitarea expresa a Administratiei Americane, unul dintre sefii serviciilor secrete, George Maior, a ajuns chiar ambasador al Romaniei la Washington. Pozitie in care, la concurs cu Laura Codruta Kovesi, sefa DNA, care si ea beneficiaza de aceeasi sustinere, viseaza, cu voce tare, sa castige viitorul mandat prezidential.

Ce semnificatie au afirmatiile de mai sus? Acest Parteneriat consolidat nu este, in niciun caz, gratuit. Si in orice caz, el nu este sustinut, in esenta lui, prin ceea ce se afla la vedere. Sau reiese din declaratii. In realitate, Parteneriatul a fost consolidat printr-un flux constant de informatii dintre Bucuresti spre Washington. Informatii de tot felul. De pilda, cele vizand interceptarile convorbirilor telefonice si al altor tipuri de comunicati, via satelit, de pe teritoriul Romaniei, chiar din apropierea capitalei. Interceptari carora le-au cazut victime sefi de state europene, beneficiarii fiind Statele Unite.

Ei bine, acest tip de operatiuni, acest mod de a sluji cauza Parteneriatului s-ar putea extinde considerabil, in conditiile in care Romania ar fi primita in spatiul Schengen si ar beneficia de facilitatile pe care le-am schitat mai sus. Tinand cont de modul de operare al serviciilor si al autoritatilor de la Bucuresti, Washingtonul ar putea, literalmente, ciuguli din palma Romaniei toate informatiile utile referitoare la un numar imens de persoane fizice si de societati comerciale din Uniunea Europeana. Aceasta ar mari considerabil forta Americii in raport cu cea a unei Uniuni Europene conduse de la Berlin.

Este un scenariu. O simpla ipoteza de lucru. Dar care pleaca de la premise certe. In aceste conditii, cum am putea ajunge noi in spatiul Schengen? Intr-un singur mod. Demonstrand lumii intregi ca statul roman este capabil sa exercite un control efectiv asupra serviciilor secrete. Iar acestia isi redobandesc caracterul national. Altfel, adio Schengen!

sursa: corectnews.ro