UPDATE - Presedintele Klaus Iohannis a decretat starea de urgenta incepand de luni, 16 martie 2020.

Oricat de surprinzator ar parea, iata ca il si laudam pe presedintele Klaus Iohannis. Cea mai buna decizie luata de Iohannis in criza coronavirusului (nu ca ele ar fi multe – cu exceptia jocurilor politice) a fost de departe aceea de a nu institui starea de urgenta. Slava Domnului, Klaus Iohannis a rezistat pana acum solicitarilor de a decreta starea de urgenta, o masura ceruta tot mai mult, desi situatia Romaniei nu se poate compara cu cea din alte state, unde sunt mii de cazuri de imbolnaviri si chiar sute de decese, in unele locuri. Insa cei care vor cu insistenta instituirea starii de urgenta ar trebui sa stie ca decretarea unei asemenea masuri exceptionale reprezinta in realitate instituirea dictaturii. Starea de urgenta atrage dupa sine suspendarea unor drepturi fundamentale, iar presa va fi direct afectata. Cu precadere televiziunile si publicatiile critice la adresa autoritatilor si a regimului aflat la putere. Mai mult, odata cu instituirea starii de urgenta, romanii – chiar si cei care cer aceasta masura – vor ajunge in situatia in care adevarul le va fi ascuns, primind in schimb doar informatiile dorite de autoritati.

Declararea starii de urgenta este prevazuta la art. 93 in Constitutia Romaniei. Conform acestuia, presedintele este cel care instituie starea de urgenta, iar Parlamentul trebuie sa incuviinteze decizia in termen de cinci zile.

Art. 93 din Constitutia Romaniei:

“Masuri exceptionale

1) Presedintele Romaniei instituie, potrivit legii, starea de asediu sau starea de urgenta in intreaga tara ori in unele unitati administrativ-teritoriale si solicita Parlamentului incuviintarea masurii adoptate, in cel mult 5 zile de la luarea acesteia.

(2) Daca Parlamentul nu se afla in sesiune, el se convoaca de drept in cel mult 48 de ore de la instituirea starii de asediu sau a starii de urgenta si functioneaza pe toata durata acestora”.

Instituirea dictaturii aduce suprimarea presei

Detalii despre ce inseamna starea de urgenta se regasesc in OUG 1/1999 privind regimul starii de asediu si regimul starii de urgenta. Cine citeste cu atentie acest act normativ se ingrozeste ca o asemenea putere – precum cea prevazuta in OUG nr. 1/1999 – ar putea ajunge in mainile “Guvernului meu”, condus prin interpusi de presedintele Klaus Iohannis.

Asa cum precizam mai sus, presa ar fi direct afectata de instituirea starii de urgenta, care ar da posibilitatea comiterii unor abuzuri infioratoare impotriva jurnalistilor. Este de ajuns sa ne uitam la art. 20 lit. k) din OUG 1/1999, care le da autoritatilor dreptul de a inchide televiziuni si publicatii:

“Pentru aplicarea dispozitiilor prezentei ordonante de urgenta, precum si a masurilor prevazute in decretul de instituire a starii de asediu sau a starii de urgenta, autoritatile militare, precum si celelalte autoritati publice prevazute la art. 7 alin. (1) au urmatoarele atributii si raspunderi:

...

k) sa suspende temporar aparitia sau difuzarea unor publicatii ori a unor emisiuni ale posturilor de radio sau de televiziune”.

Si nimeni nu trebuie sa se indoiasca de faptul ca acest lucru chiar se va intampla, vizate fiind televiziunile si publicatiile critice la adresa autoritatilor, a “Guvernului meu” si a regimului Iohannis.

Perchezitii in redactii

In plus, orice redactie de televiziune, ziar sau site care nu convine autoritatilor ar putea fi oricand supuse perchezitiilor. Desigur, perchezitii in timpul carora sa fie ridicate documente si calculatoare, astfel incat jurnalistii sa nu isi mai poata desfasura activitatea, iar sursele lor sa ajunga a fi deconspirate. Totul este posibil, intrucat OUG 1/1999 stabileste ca autoritatile pot sa efectueze razii. Prevederea este una generala si nu specifica situatiile in care se pot realiza asemenea descinderi.

Iata prevederile art. 20 lit. e) din OUG nr. 1/1999:

“Pentru aplicarea dispozitiilor prezentei ordonante de urgenta, precum si a masurilor prevazute in decretul de instituire a starii de asediu sau a starii de urgenta, autoritatile militare, precum si celelalte autoritati publice prevazute la art. 7 alin. (1) au urmatoarele atributii si raspunderi:

…

e) sa efectueze razii”.

Cenzura

Dar nu e doar atat. Instituirea starii de urgenta va atrage si o uriasa cenzura impusa presei care va scapa de inchidere, astfel incat romanii nu vor mai putea afla realitatea. Mai exact, orice informatie va trece prin filtrul autoritatilor militare, toate publicatiile fiind in schimb obligate sa transmita cu prioritate mesajele autoritatilor militare.

Iata prevederile de la art. 20 lit. i):

“Pentru aplicarea dispozitiilor prezentei ordonante de urgenta, precum si a masurilor prevazute in decretul de instituire a starii de asediu sau a starii de urgenta, autoritatile militare, precum si celelalte autoritati publice prevazute la art. 7 alin. (1) au urmatoarele atributii si raspunderi:

...

i) sa protejeze informatiile cu caracter militar destinate a fi comunicate prin mass-media; informatiile cu privire la starea de asediu sau la starea de urgenta, cu exceptia celor referitoare la dezastre, se dau publicitatii numai cu avizul autoritatilor militare; mijloacele de comunicare in masa, indiferent de natura si de forma de proprietate, sunt obligate sa transmita, cu prioritate, mesajele autoritatilor militare, la cererea acestora”.

Nu mai suntem la mineriada

Amintim ca Ordonanta de urgenta nr. 1/1999 a fost emisa la 21 ianuarie 1999, in plina mineriada impotriva guvernului Radu Vasile. Deci daca in acel moment era explicabil felul pompieristic in care a fost redactat actul normativ, nimic nu mai poate scuza faptul ca timp de peste 21 de ani nimeni nu s-a obosit sa elimine derapajele continute in respectiva ordonanta. De exemplu, litera i) din articolul 20 – care permite cenzura militara a presei – a ramas neschimbata inca din 1999. (Va puteti convinge singuri, consultand aici, in coloana din stanga, toate formele prin care a trecut OUG-ul de-a lungul timpului.) La fel stau lucrurile cu litera e), care permite razii oriunde si oricand, fara discernamant.

In forma initiala a ordonantei, litera k) suna in felul urmator:

„Pentru aplicarea dispozitiilor prezentei ordonante de urgenta, precum si a masurilor prevazute in decretul de instituire a starii de asediu sau a starii de urgenta, autoritatile civile si militare au urmatoarele atributii si raspunderi:

...

k) sa suspende temporar aparitia sau difuzarea unor emisiuni ale posturilor de radio ori de televiziune”.

In schimb, in noiembrie 2004 a intrat in vigoare Legea nr. 453/2004, de aprobare a OUG nr. 1/1999, in urma unui complicat proces parlamentar, ce durase nu mai putin de 5 ani (gasiti aici intregul labirint legislativ). Tot din noiembrie 2004 pana in prezent, avem art. 20 lit. k) intr-o forma mai dura, care le permite autoritatilor sa suspende temporar nu doar emisiuni radio-tv, ci si aparitia unor publicatii.

Reluam actuala forma a literei k):

„Pentru aplicarea dispozitiilor prezentei ordonante de urgenta, precum si a masurilor prevazute in decretul de instituire a starii de asediu sau a starii de urgenta, autoritatile militare, precum si celelalte autoritati publice prevazute la art. 7 alin. (1) au urmatoarele atributii si raspunderi:

...

k) sa suspende temporar aparitia sau difuzarea unor publicatii ori a unor emisiuni ale posturilor de radio sau de televiziune”.

Avocatul Poporului este obligat sa sesizeze CCR

Toate aceste masuri din OUG 1/1999 este evident ca incalca in mod flagrant unul dintre drepturile fundamantale, garantat de Constitutie, a carui suprimare nu se impune nici macar in eventualitatea declararii starii de urgenta. Caci, transpunand in zilele noastre, cu ce ajuta inchiderea unor televiziuni sau publicatii la combaterea coronavirusului? Ca sa nu mai spunem ca asemenea prevederi pot fi folosite de anumiti factori de decizie ca razbunari personale impotriva unor jurnalisti incomozi.

Astfel, prevederile din OUG 1/1999 contravin in mod evident art. 30 din Constitutia Romaniei privind libertatea de exprimare, articol ce stabileste ca nicio publicatie nu poate fi suprimata si ca nicio publicatie nu poate fi cenzurata.

Tocmai de aceea, Lumea Justitiei solicita Avocatului Poporului sa sesizeze de urgenta CCR cu privire la neconstitutionalitatea OUG 1/1999 referitoare la posibilitatea ca autoritatile sa inchida televiziuni si publicatii, sa faca razii dupa criterii aleatorii si sa impuna cenzura.

Art. 30 - “Libertatea de expimare” - din Constitutia Romaniei:

“(1) Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare in public, sunt inviolabile.

(2) Cenzura de orice fel este interzisa.

(3) Libertatea presei implica si libertatea de a infiinta publicatii.

(4) Nici o publicatie nu poate fi suprimata.

(5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare in masa obligatia de a face publica sursa finantarii.

(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine.

(7) Sunt interzise de lege defaimarea tarii si a natiunii, indemnul la razboi de agresiune, la ura nationala, rasiala, de clasa sau religioasa, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publica, precum si manifestarile obscene, contrare bunelor moravuri.

(8) Raspunderea civila pentru informatia sau pentru creatia adusa la cunostinta publica revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestarii artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, in conditiile legii. Delictele de presa se stabilesc prin lege”.

Prezentam OUG 1/1999 privind regimul starii de asediu si regimul starii de urgenta: