Sunt convins ca recentele condamnari constitutionale ale abuzurilor din justitia ultimilor ani de catre Curtea Constitutionala nu vor ramane fara efecte pe planul dreptului penal. Rar mi-a fost dat sa vad infractiuni de abuz in serviciu mai clare decat cele care rezulta din motivarile Curtii Constitutionale. O spun personal, desi probabil este cunoscut istoricul luptelor mele impotriva acestei infractiuni revolute din codul penal. Infractiunile, in continutul lor constitutiv, sunt descrise pana la detaliu in deciziile CCR. Pana acum n-am vazut sesizari din oficiu ale parchetelor pentru autorii actelor care au produs abuzurile teribile din justitie, asa cum au fost aratate de CCR, dar probabil nu e timpul trecut.

Cred insa, tehnic, ca trebuie mers chiar mai departe.

Unele dintre cele mai grave infractiuni din Codul penal sunt infractiunile contra umanitatii.

Intr-una din modalitatile ei, infractiunea consta in persecutarea unui grup sau a unei colectivitati determinate, prin privare de drepturile fundamentale ale omului sau prin restrangerea grava a exercitarii acestor drepturi, pe motive de ordin politic ori in functie de alte criterii recunoscute ca inadmisibile in dreptul international.

Pedeapsa este detentiunea pe viata sau inchisoarea de la 15 la 25 de ani.

Pe plan international astfel de fapte sunt de competenta Curtii penale internationale, cu sediul la Haga, recunoscuta de Romania prin Legea nr. 111/2002.

Statutul Curtii penale internationale defineste persecutarea ca fiind denegarea cu intentie si grav de drepturi fundamentale cu violarea dreptului international, din motive legate de identitatea grupului sau colectivitatii care face obiectul acesteia.

Prin mai multe decizii, instanta de jurisdictie constitutionala suprema in Romania, Curtea Constitutionala, cea care garantand suprematia constitutiei este si garantul respectarii drepturilor si libertatilor fundamentale asa cum sunt recunoscute in Romania si in dreptul international, a constatat deja restringerea grava, sistematica si intentionata a exercitarii unor drepturi fundamentale. Atat prin decizia referitoare la completele de 5 de la ICCJ cat si prin cea referitoare la neconstitutionalitatea Protocoalelor cu SRI, dar si prin altele cum este cea referitoare la neconstitutionalitatea mandatelor de securitate nationala pentru infractiuni de coruptie, Curtea Constitutionala a stabilit incalcarea grava a dreptului la un proces echitabil, astfel cum este recunoscut ca drept fundamental pe plan international.

Incalcarea, respectiv restrangerea grava a drepturilor fundamentale s-a facut fata de o categorie determinata de persoane, respectiv cele care sunt de competenta de judecata a Completelor de 5 judecatori de la ICCJ. Aceasta inseamna in special inalti demnitari, parlamentari, ministri, judecatori si procurori s.a. La fel se poate spune si despre cei abuzati in justitie prin intermediul protocoalelor secrete cu SRI-ul, pentru ca este vorba tot despre o categorie sociala determinata, politicieni, oameni de afaceri, mari investitori, in special romani de altfel, altfel spus persoanele de competenta DNA.

Abuzurile impotriva drepturilor fundamentale, sistematice si intinse pe o perioada incepand din 2009 (data semnarii Protocolului neconstitutional) pana in prezent, au fost realizate in exercitarea atributiilor de serviciu de catre sefii unor autoritati si institutii ale statului roman, SRI, ICCJ, DNA sau PICCJ, investite cu autoritatea de stat.

Fata de toate acestea ma intreb daca Sectia speciala pentru anchetarea judecatorilor si procurorilor din cadrul Parchetului general sau Parchetul general vor observa gravitatea si amplitudinea incalcarii drepturilor fundamentale in Romania, constatata dincolo de orice indoiala de Curtea Constitutionala, si vor face incadrarea juridica corecta.

Nu mai vorbim doar de simple infractiuni de abuzuri in serviciu, care constau tocmai in ingradirea unor drepturi si libertati ale cetatenilor in exercitarea atributiilor in serviciu, ci de ceva mult mai grav, o actiune concentrata, deliberata si de amploare de persecutare a unor categorii sociale prin intermediul justitiei.

Statul care, prin intermediul unor inalti functionari pe care ii investeste cu autoritate, lupta impotriva propriilor cetateni, sau impotriva unor categorii determinate - politicieni, clasa economica locala, magistrati, autoritati publice sau locale - , restrangandu-le in mod grosolan drepturi fundamentale elementare ori calcand in picioare drepturi ale omului protejate la nivel international, este un stat de drept esuat, care trebuie sanctionat si readus in matca democratica fireasca, inclusiv prin mijloace de drept penal.

PS. Doar teoretic, Statul roman, prin Guvernul sau, poate sesiza Curtea Penala Internationala, desi pana acum nu a fost nici un caz in care un stat sa se reclame singur pentru infractiuni contra umanitatii :)

Sursa: Facebook