Alexander Adamescu (foto), fiul afaceristului Dan Adamescu decedat in data de 24 ianuarie 2017 din cauza conditiilor din penitenciar care i-au fost fatale starii de sanatate oricum precare, a anuntat ca "va lupta pana la capat pentru a face cunoscut cata nedreptate i s-a facut” tatalui sau „de catre un stat opresiv, care confunda dreptatea cu interese oculte si care a ales sa condamne unul dintre putinii oameni de afaceri autentici”. Intr-o scrisoare remisa publicatiei Lumeajustitiei.ro, Alexander Adamescu a dezvaluit ca exista raporte medicale ale unui expert german care arata ca starea de sanatate a tatalui sau nu era eligibila pentru detentie. Cel putin in Germania, un pacient cu starea de sanatate a lui Dan Adamescu nu ar fi fost incarcerat. Nu si in Romania unde, desi ultimele analize medicale efectuate au relevat ca Dan Adamescu contractase in penitenciar streptococul auriu care ii punea si mai mult in pericol starea de sanatate, magistratii au decis de fiecare data ca Adamescu sa ramana in spatele gratiilor!

In scrisoarea deschisa, Alexander Adamescu vorbeste despre viata tatalui sau si despre cum a ajuns acesta sa conduca afaceri de ordinul milioanelor de euro, dar si despre cum a ajuns sa fie tarat in instante pentru a se satisface „ura si ambitia unor politicieni si magistrati”. In acest context, Alexander Adamescu a subliniat ca tatal sau Dan Adamescu nu a putut sa treaca peste brutalitatea cu care a fost arestat si peste „spectacolul mediatic grotesc” la care a fost supus.

Amintim ca Dan Adamescu a decedat in data de 24 ianuarie 2017, imediat dupa miezul noptii, la varsta de 68 ani, intr-un spital din Bucuresti, unde se afla spitalizat de cateva luni din cauza starii de sanatate care se agravase. Dan Adamescu a petrecut o buna perioada de timp fiind intubat si in coma semindusa, iar cele 15 afectiuni de care suferea i-au slabit constant corpul, lovitura fatala fiindu-i data de streptococul auriu, contractat in inchisoare.

Prezentam in continuare Scrisoare deschisa a lui Alexander Adamescu:

„Tatal meu m-a inspirat atat pe mine, cat si pe multi altii in fiecare zi. Increderea, tenacitatea, puterea de munca si generozitatea de care a dat dovada de cand ma stiu, ne-au facut pe toti cei care il cunosteam sa-l respectam profund. A fost sever dar just si cu mine, si cu angajatii lui. Si-a trait viata ferm convins ca daca iti propui ceva si iti depasesti propriile limite, sacrificandu-te si iesind din zona de confort, vei reusi. Ceea ce a cladit, nebazandu-se pe nimeni altcineva decat pe el insusi, pe cunostintele lui si eforturile depuse, este de admirat. Nu i s-a facut cadou nimic. Dimpotriva. A cladit un grup de firme prin propriile forte, care inca isi cauta egal in Romania. Insa independenta si succesul i-au adus si multi dusmani…

A emigrat in Germania in 1979, unde, desi a inceput de la zero – vanzandu-si colectia de timbre cu 25.000 marci germane pentru a-si deschide firma – in cativa ani si-a facut deja un nume in comert si imobiliare. Intors in tara dupa Revolutie, a devenit un pionier in afaceri imobiliare. A construit primul centru modern de birouri, care exista si azi pe Bulevardul Carol. A cumparat si reinventat un magazin universal in pragul colapsului – Unirea Shopping Center, azi cel mai vizitat mall din Bucuresti. A salvat din itele nomenclaturii o firma de asigurari si a adus-o in mai putin de zece ani pe primul loc in topul asiguratorilor romani, dupa care a extins Astra Asigurare-Reasigurare si in afara granitelor. A salvat de la inchidere singurul ziar anticomunist „Romania Libera”, dorind sa ajute Romania sa devina o democratie autentica si sa se distanteze de trecutul ei sumbru. A sustinut consecvent actiuni umanitare si culturale cu care, insa, nu s-a laudat niciodata.

A fost un om de afaceri autentic, care a dezvoltat firme de la zero cu un spirit antreprenorial nemaipomenit. Ii placea enorm ceea ce facea – ca sa-l citez ‚Cand fac afaceri, uit de dureri si suferintele fizice.’ Tatal meu a fost un om bolnav chiar si inainte de a fi inchis… insa nu a vrut sa isi accepte niciodata conditia medicala – a ignorat sfaturile medicilor si a muncit mai mult decat orice om sanatos. Si dati-mi voie sa va spun cateva lucruri pe care, din mandrie, nu a vrut sa le faca publice: In 1982 a fost operat de o tumoare la creier taiandu-i-se din greseala o bucata din hipofiza. Inima lui functiona la o capacitate de max 40%-60%. A suferit de aritmie cardiaca de mai multe ori, doctorii readucand-i inima la ritmul normal prin electrosocuri. In rapoartele din 22 august si 9 septembrie 2014, expertul german dr. Rosak a subliniat ca un pacient cu starea lui de sanatate nu ar fi niciodata eligibil pentru detentie in Republica Federala Germania. Insa niciun judecator n-a bagat in seama opinia medicala exprimata.

Intregul lui univers s-a prabusit atunci cand a fost acuzat de fapte penale de care nu era vinovat, fiind socat de bestialitatea cu care adevarul a fost distorsionat pentru a satisface ura si ambitia unor politicieni si magistrati. Desi si-a demonstrat vinovatia in fata instantelor, nimeni n-a vrut sa-l asculte. Putini au fost cei care au analizat acuzatiile aduse, insa mai toti au preferat sa dea curs vocilor rauvoitoare. Nu a putut sa treaca peste brutalitatea arestarii sale, peste spectacolul media grotesc la care a fost supus, peste ura procurorilor care il voiau ca ‚pericol public’ expus ‚oprobiului public’, peste deciziile judecatorilor care l-au declarat vinovat inca din prima zi si l-au tinut inchis fiindca nu recunostea acuzatiile aduse impotriva lui.

Inchis in conditii de nedescris la Centrul de Arest Preventiv – 6-8 detinuti intr-o celula la subsol de cativa mp, fara dulapuri, fara spatiu de miscare, cu WC turcesc – si nu o data, din cauza muschilor atrofiati si a genunchiului bolnav, a cazut in propriile excremente-inchis 23h/24h – pentru ca 1 ora i se permitea sa iasa in cei 30mp numiti ‚spatiu exterior’ (practic o incapere inchisa de vreo 30 mp cu grilaje in loc de tavan, extrem de insalubra) – a fost mutat ulterior la Penitenciarul Rahova, unde a impartit celula cu 6 detinuti, insa, din cauza starii de sanatate acutizate si a imposibilitatii de deplasare, a ramas blocat permanent in celula. In plus, din nu stiu ce motiv birocratic nu i s-a administrat timp de 37 zile tratamentul de care avea disperata nevoie, desi medicamentele i-au fost aduse de catre matusa mea, viata fiindu-i pusa realmente in pericol. Mutarea la Penitenciarul Jilava a insemnat un nou calvar pentru tata…astfel ca de aici a ajuns la Spitalul Clinic de Urgenta Floreasca direct in sincopa; abia dupa 10 zile de ingrijiri i-au fost restabilite functiile vitale in urma unei grave infectii raspandite in intreg corpul.

A renuntat sa-si mai doreasca sa traiasca in momentul in care statul roman a inceput sa-i urmareasca singurul copil pe baza acelorasi acte fabricate, sperand sa ma faca pe mine sa ‚platesc’ in numele tatalui meu. As fi vrut sa-i fi putut spune sa nu-si faca griji pentru mine, tinandu-l de mana in aceasta dimineata, pe ultimul drum… insa din pacate in ultimul an am fost tinut departe de el. Imi lipsesc cuvintele sa-mi descriu durerea despre cum Romania a distrus un asemenea om. De pe patul de spital in toamna anului trecut tatal meu a scris o declaratie, din care citez: ‚Mi-am pierdut toata increderea in umanitate. Mi-am pierdut interesul pentru viata. Viitorul pare sumbru pentru mine. Viata mea a fost distrusa. Incerc sa supravietuiesc acestui calvar la care am fost supus si sper sa nu mor in inchisoare…’

A crezut pana la capat in dreptate. Era convins ca va fi achitat, caci nu putea sa conceapa ca intr-un stat de drept poate fi condamnat fara probe. Din pacate a murit pierzandu-si increderea in Romania si pofta de viata. A fost parasit de sotia iubita in cele mai grele momente, dovedind astfel ca a fost ahtiata strict dupa banii lui. Compania pe care a crescut-o timp de 15 ani, Astra Asigurari, i-a fost falimentata de oameni care l-au acuzat apoi de consecintele actiunilor lor. Azi toate firmele lui sunt pe cale sa fie nationalizate in urma acestor nedreptati. Iar eu pus pe lista neagra. A fost prea mult chiar si pentru luptatorul Dan Adamescu!

Acesta este adevarul despre tatal meu. Multi au ales sa-l judece fara sa-i cunoasca situatia si fara sa-l cunoasca cu adevarat. A fost un om demn, caruia nu-i facea placere sa iasa in fata, preferand sa isi vada de treaba. Nu s-a aparat public la fiecare acuzatie primita. A creat mii de locuri de munca si a format profesionisti, care stiu ca si azi ii poarta recunostinta. A fost un om pentru care numai gradul de inteligenta si volumul de munca au dat masura succesului sau. Nimeni si nimic altceva!

Iar eu voi lupta pana la capat pentru a face cunoscut cata nedreptate i s-a facut de catre un stat opresiv, care confunda dreptatea cu interese oculte si care a ales sa condamne unul dintre putinii oameni de afaceri autentici..

Sa-ti fie tarana usoara, tata!”.

Alexander Adamescu

24 Ian 2017, ora 9:30