Domnul Decan Bîrsan a vrut să petreacă ultima zi a verii printre stele, alături de îngeri ...

Sufletul îmi plânge încercând să pun pe hârtie câteva rânduri.

Las biografilor oficiali sarcina să scrie informațiile obiective despre cariera Domnului Decan Bîrsan (foto 1): profesor universitar, conducător de doctorat și decan al Facultății de Drept a Universității din București ; membru corespondent al Academiei Române; unul dintre părinții fondatori și director al Institutului Franco-Român de Dreptul Afacerilor, apoi al Colegiului Juridic Franco-Român, structură de excelență a cooperării academice cu Universitatea Paris 1 Panteon-Sorbona; profesor invitat la celebre Universități europene; doctor honoris causa al Universității Paris 1 Panteon-Sorbona; membru al Comisiei Europene a Drepturilor Omului și judecător la Curtea Europeană a Drepturilor Omului; decorat cu Legiunea de Onoare a Republicii Franceze.

Eu voi scrie cu sufletul ceea ce am văzut și ce am învățat de la Domnul Decan Bîrsan, timp de aproape 35 de ani.

L-am cunoscut în primele zile ale anului 1990, când era proaspăt ales în mod democratic primul decan post-comunist, discutând îndelung și repetat cu mine, tânăr student în anul I, pe holul din fața Amfiteatrului I. Imposibil să nu simți imediat iubirea profundă pentru Facultate și pentru studenți, dar și un incredibil simț al moderației și echilibrului.

L-am avut apoi Profesor în anii II (Drept civil) și IV (Dreptul – pe atunci – comunitar). Simbioză perfectă a omului de știința Dreptului cu pedagogul: operă scrisă impecabilă științific și extrem de clară, cursuri captivante și tot atât de clare în amfiteatrul plin unde toți studenții eram fascinați de Profesor, examen sever, dar foarte corect.

Devenit ”coleg” (păstrând toate proporțiile cuvenite), am avut șansa decanului perfect: înțelepciunea de a duce în aceeași direcție profesori și studenți și de a trata echilibrat și fără părtinire toți membrii Corpului profesoral, modestie uluitoare, cinste ireproșabilă, fondator veritabil de școală de excelență (structura academică juridică franco-română). A adus oameni valoroși (profesional) în Facultate și a ajutat pe oricine avea nevoie (chiar dacă unii - cam prea mulți - s-au dovedit ulterior lipsiți de caracter, profitând de bunătatea și încrederea Profesorului).

M-am bucurat de încrederea Domnului Decan (și a Doamnei Bîrsan) ca avocat al lor (deși m-aș fi lipsit fără urmă de ezitare de un asemenea rol), atunci când viața (Sistemul, prin câteva javre) i-a încercat în mod complet nemeritat. În casa de la Snagov și în apartamentul din Strasbourg am fost confidentul durerii sale în fața injustiției (din partea unor javre) și lașității (altor javre). Fără să-și propună, deși lovit din toate părțile (în ce avea mai scump, Doamna Bîrsan și onoarea proprie) și abandonat de mulți, Profesorul mi-a predat în acea perioadă neagră cea mai uluitoare și incredibilă lecție de viață: era pur și simplu incapabil să dorească răul călăilor săi!

Domnul Decan Bîrsan a avut șansa divină, de care puțini aleși se bucură, să-și întâlnească pe Pământ sufletul pereche, Doamna Gabriela Bîrsan (foto 2), stânca de granit a vieții sale, care l-a iubit și apărat cu o forță supra-pământească până în ultima secundă a vieții de aici.

În viața pământească, Domnul Decan Bîrsan a fost un OM bun, un OM adevărat, care a trăit frumos și curat și a făcut numai bine. De acum, îngerii vor avea șansa să trăiască alături de Domnul Decan Bîrsan și vor fi, astfel, mai buni!

Drum lin către și printre stele și Eternitate frumoasă ca sufletul Dumneavoastră frumos și minunat, Domnule Decan!

Prof. Corneliu-Liviu Popescu (foto 3)

Paris, 31.08.2024