Presedintele Klaus Iohannis si membrii „Guvernului meu”, oricare ar fi aceia, submineaza suprematia legii atunci cand se apuca sa comenteze actele normativ in vigoare care nu le convin sau functionarea unor institutii prevazute in lege, dar care nu le sunt pe plac, cum este cazul Sectiei pentru investigarea infractiunilor din Justitie (SIIJ). De altfel, degeaba se apara politicienii nostri cu art. 72 din Constitutia Romaniei sustinand ca toate criticile aduse SIIJ sau legilor in vigoare care nu le sunt pe plac sunt simple „declaratii politice”, caci nu de aceeasi parere este Curtea Constitutionala. E drept, patru dintre cei noua judecatori constitutionali, care afirma categoric si argumentat de ce nu poate fi considerata o „declaratie politica” o afirmatie prin care se ataca la unison cadru legislativ in vigoare si modul de functionare al SIIJ. Toate clarificarile se regasesc in opinia separata a Deciziei CCR nr. 26 din 22 ianuarie 2020 care, desi nu ii vizeaza pe Klaus Iohannis (foto dreapta) si reprezentatii PNL, inclusiv pe ministrul demis al Justitiei Catalin Predoiu (foto stanga), ci pe fosta ministresa a Justitiei Ana Birchall (foto centru), le este pe deplin opozabila, in conditiile in care „faptele” sunt aceleasi.

CCR: „Nu este admis ca fiecare membru al Guvernului in parte sa critice legea aplicabila in domeniul sau de competenta si, astfel, sa transmita in spatiul public un mesaj de opunere in raport cu caracterul sau obligatoriu”

Astfel, abia publicata in Monitorul Oficial, Opinia separata a Deciziei CCR nr. 26/2020 – prin care intr-o majoritate de 5 la 4 s-a decis ca nu exista conflict juridic de natura constitutionala intre Ana Birchall si CSM, generat de luarile de pozitie ale fostei ministrese fata de SIIJ, de ingerinta lui Birchall in activitatea procurorilor din cazul Caracal, dar nici de „foii de parcurs” – reprezinta o argumentatie extrem de solida care vine sa demonstreze de ce declaratiile facute de diversi politicieni in privinta legilor si a functionarii unor institutii nu pot fi calificate drept opinii politice, „ci conduite care afecteaza fudamentul constitutional al Statului de drept reprezentat de obliga respectarii legii”.

De altfel, in Opinia separata intocmita de judecatorii Curtii Constitutionale Valer Dorneanu, Gheorghe Stan, Cristian Deliorga si Marian Enache – spre deosebire de majoritatea formata din judecatorii CCR Livia Stanciu, Daniel Morar, Simina Tanasescu, Mona Pivniceru si Attila Varga – se retine faptul ca prin declaratiile publice facute de fosta ministrea a Justitiei Ana Birchall, care a militat pentru desfiintarea Sectiei pentru investigarea infractiunilor din Justitie facand in acelasi timp o serie de demersuri in acest sens a fost contestata autoritatea legii, respectiv dispozitiile art.88 indice 1-11 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciara, si a fost afectata desfasurarea in bune conditii a activitatii Ministerului Public. Prin acest comportament, precizeaza CCR in Opinia separata, Ana Birchall „a incalcat art.1 alin.(5), art.61 alin.(1), art.102 alin.(1), art.131 si art.133 alin.(1) din Constitutie”.

CCR: „Puterile statului concura la respectarea legii si realizarea scopului sau, si nu la destabilizarea autoritatii normative a legii”

In oglinda cu situatia expusa de CCR fata de luarile de pozitie ale Anei Birchall la adresa SIIJ regasim declaratiile inflacarate ale lui Klaus Iohannis, ale ministrului demis al Justitiei Catalin Predoiu, dar si a altor lideri PNL care au anuntat la scena publica faptul ca desfiintarea SIIJ reprezinta o prioritate pentru Partidul National Liberal, criticand astfel Legea de infiintare a acestei structuri, respectiv Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara.

Altfel, precizeaza judecatorii CCR Valer Dorneanu, Gheorghe Stan, Cristian Deliorga si Marian Enache in opinia separata a Deciziei nr. 26/2020, „abrogarea, modificarea sau completarea legilor se realizeaza potrivit mecanismelor constitutionale reglementate si nu prin luari de pozitie prin care sa se conteste autoritatea legii”, fiind indicate astfel mai multe Decizii CCR prin care s-a sabilit ca nici Guvernul, in calitate de legiuitor delegat, precum nici instantele nu pot adopta o pozitie de opunere fata de lege, contestand autoritatea acesteia.

Prin urmare, conchide CCR in opinia separata, „puterile statului concura la respectarea legii si realizarea scopului sau, si nu la destabilizarea autoritatii normative a legii”.

In aceasta analiza, este important de observat atitudinea membrilor „Guvernului meu”, precum si a presedintelui Iohannis, care nu au contenit sa conteste si sa critice legile si institutiile nou infiintate, desi aveau obligatia ca pana la finalizarea proiectului de lege initiat de Guvern de modificare/ completare/ abrogare a unei legi/ ordonante/ ordonante de urgenta sau a unei dispozitii din cuprinsul acestora, sa dea dovada de retinere in declaratiile lor publice si sa nu emita opinii ori puncte de vedere tendentioase cu privire la legea in vigoare.

De asemenea, referindu-se la ministrul Justitiei Ana Birchall si a modului in care aceasta a inteles sa trateze subiectul „SIIJ”, cei patru judecatori CCR au stabilit ca atitudinea acesteia a creat un „blocaj institutional implicit determinat tocmai de incalcarea grava a Constitutiei, si anume a prevederilor art.1 alin.(5), art.61 alin.(1) si art.102 alin.(1) din Constitutie, care reglementeaza obligativitatea respectarii legii, a Constitutiei si a suprematiei acesteia coroborat cu rolul constitutional al Parlamentului si Guvernului”.

Or, tinand cont ca Predoiu nu a facut decat sa continue planul de distrugere a Sectiei pentru investigarea infractiunilor din Justitie inceput de Ana Birchall, credem ca hotararea ii este aplicabila manusa.

Redam in continuare pasaje din Opinia separata a celor patru judecatori CCR din Decizia nr. 26/2020:

„Al doilea aspect cuprins in pct.1 al dispozitivului deciziei cu care nu am fost de acord este reprezentat de declaratiile ministrului justitiei cu privire la desfiintarea/ reorganizarea Sectiei de Investigare a Infractiunilor din Justitiei.

In punctul de vedere comunicat, ministrul justitiei a calificat aceste declaratii ca fiind unele de natura politica, tocmai pentru a nu putea fi considerate ca declansand un conflict juridic de natura constitutionala. Este adevarat ca, potrivit jurisprudentei Curtii Constitutionale, „parerile sau propunerile privind modul cum actioneaza ori ar trebui sa actioneze o anumita autoritate publica sau structurile acesteia, chiar critice fiind, nu declanseaza blocaje institutionale daca nu sunt urmate de actiuni sau inactiuni de natura sa impiedice indeplinirea atributiilor constitutionale ale acelor autoritati publice. Asemenea pareri ori propuneri raman in cadrul limitelor libertatii de exprimare a opiniilor politice, cu ingradirile prevazute de art.30 alin.(6) si (7) din Constitutie” [Decizia nr.53 din 28 ianuarie 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.144 din 17 februarie 2005, sau Decizia nr.435 din 26 mai 2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.576 din 4 iulie 2006]. Insa, in cauza, se retine, astfel cum vom arata in continuare, ca opiniile ministrului justitiei nu vizeaza „modul cum actioneaza ori ar trebui sa actioneze o anumita autoritate publica sau structurile acesteia”, ci contestarea chiar a autoritatii normative a legii care reglementeaza activitatea Sectiei de Investigare a Infractiunilor din Justitiei din cadrul Ministerului Public, ceea ce nu poate fi calificata ca fiind o simpla opinie politica.

Se reține ca titularul unui mandat de demnitate publica, precum ministrul justitiei, prin intreaga sa activitate trebuie sa respecte legea si sa indemne la respectarea acesteia in concordanta cu art.1 alin.(5) din Constitutie. Nu sunt admise indemnurile/ pozitionarile publice ale niciunui membru al Guvernului in sensul nerespectarii legii si al contestarii autoritatii acesteia pentru ca, in acest caz, chiar autoritatea investita de Constitutie sa execute legea se converteste in contestatorul executarii sale, ceea ce este de natura sa distorsioneze insasi rolul constitutional al Guvernului. Criticarea/ contestarea/ opunerea la dispozitiile legii de catre membrii Guvernului, mai ales de ministrul justitiei, nu reprezinta opinii politice, ci conduite care afecteaza fundamentul constitutional al statului de drept reprezentat de obligatia respectarii legii.

Este adevarat ca initiativa legislativa apartine Guvernului, potrivit art.74 alin.(3) din Constitutie, prin intocmirea unui proiect de lege, si ca Guvernul, ca legiuitor delegat, poate adopta ordonante sau ordonante de urgenta, dupa caz, conform art.115 din Constitutie, insa, activitatea antereferita se desfasoara numai in conditiile si formele reglemente prin Constitutie, cu respectarea exigentelor acesteia. Abrogarea, modificarea sau completarea legilor se realizeaza potrivit mecanismelor constitutionale reglementate si nu prin luari de pozitie prin care sa se conteste autoritatea legii. Mai mult, insasi mecanismele constitutionale de legiferare trebuie utilizate in scopul in care legiuitorul constitutional le-a reglementat. Astfel, se retine ca nici Guvernul, in calitate de legiuitor delegat, nu poate adopta o atitudine de opunere fata de lege [a se vedea Decizia nr.1221 din 12 noiembrie 2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.804 din 2 decembrie 2008] si nici instantele judecatoresti nu pot contesta autoritatea legii [Decizia nr.685 din 7 noiembrie 2018, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.1021 din 29 noiembrie 2018, sau Decizia nr.417 din 3 iulie 2019]. Prin urmare, puterile statului concura la respectarea legii si realizarea scopului sau, si nu la destabilizarea autoritatii normative a legii.

Este de observat ca pana la finalizarea proiectului de lege initiat de Guvern de modificare/ completare/ abrogare a unei legi/ ordonante/ ordonante de urgenta sau a unei dispozitii din cuprinsul acestora, reprezentantii puterii executive trebuie sa dea dovada de retinere in declaratiile lor publice, neputand emite opinii/ puncte de vedere tendentioase cu privire la legea in vigoare pentru ca in acest fel vor contesta ei insasi autoritatea ei si vor crea premisele contestarii legii. Indiferent de emotia sau criticile declansate in opinia publica de o anumita prevedere legala, cata vreme legea este in vigoare este de datoria puterii executive - si, implicit, a fiecarui reprezentant al sau - sa o apere.

Nu este admis ca fiecare membru al Guvernului in parte sa critice legea aplicabila in domeniul sau de competenta si, astfel, sa transmita in spatiul public un mesaj de opunere in raport cu caracterul sau obligatoriu. In cazul de fata, pozitionarea publica a ministrului justitiei de contestare a fortei obligatorii a legii nu numai ca a pus in discutie raporturile constitutionale dintre Guvern si Parlament, dar a afectat si tulburat activitatea autoritatii judecatoresti, creand incertitudine si confuzie cu privire la existenta normativa si functionarea unei structuri de parchet. Ministrul justitiei nu poate chema la ordine Parlamentul pentru ca acesta sa justifice in fata sa motivele adoptarii legii si/ sau utilitatea acesteia. O lege aflata in vigoare nu constituie o chestiune de negociat, ci de aplicat, astfel incat un ministru nu are competenta de a o contesta.

Prin Decizia nr.417 din 3 iulie 2019, Curtea a stabilit ca o conduita neconstitutionala valorizata sub forma unei paradigme juridice reprezinta un blocaj institutional implicit. In cauza de fata, pozitionarea singulara a ministrului justitiei, desi nu a creat o astfel de paradigma, indica un blocaj institutional implicit determinat tocmai de incalcarea grava a Constitutiei, si anume a prevederilor art.1 alin.(5), art.61 alin.(1) si art.102 alin.(1) din Constitutie, care reglementeaza obligativitatea respectarii legii, a Constitutiei si a suprematiei acesteia coroborat cu rolul constitutional al Parlamentului si Guvernului. Prin urmare, chiar si in cazul unor actiuni singulare neconstitutionale ale unor subiecte de drept, avand in vedere intensitatea ridicata a incalcarii Constituției, blocajul institutional, sub forma conflictului juridic de natura constitutionala, subzista pana la remedierea ei printr-o actiune conforma cu Constitutia.

Avand in vedere, insa, ca mandatul de ministru al justitiei al doamnei Ana Birchall a incetat la data de 4 noiembrie 2019 [a se vedea Hotararea Parlamentului nr.22 din 4 noiembrie 2019], conflictul juridic de natura constitutionala a incetat la data antereferita, acesta fiind, in schimb, actual pe toata perioada 17 septembrie – 4 noiembrie 2019.

In aceste conditii, se constata ca, prin declaratiile sale, ministrul justitiei a contestat autoritatea legii, respectiv ale dispozitiilor art.881-11 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciara, si a afectat desfasurarea in bune conditii a activitatii Ministerului Public, ceea ce inseamna ca a incalcat art.1 alin.(5), art.61 alin.(1), art.102 alin.(1), art.131 si art.133 alin.(1) din Constitutie".

*Cititi aici Decizia CCR