Excelente argumentele prin care judecatorul Andi Malaliu (foto) de la Tribunalul Bucuresti demonstreaza de ce Directia Nationala Anticoruptie nu mai poate instrumenta dosare cu magistrati. Reactia lui Malaliu vine dupa halucinantul comunicat de presa al DNA din 15 februarie 2022, in care parchetul anticoruptie a criticat proiectul de desfiintare a SIIJ, catalogandu-i pe toti magistratii din aceasta tara drept posibili subiecti ai unor dosare (click aici pentru a citi).

Astfel, intr-un comentariu facut joi, 17 februarie 2022, pe pagina sa de Facebook, judecatorul Malaliu demonteaza in detaliu sustinerile prin care DNA incerca sa convinga de ce anchetarea magistratilor trebuie sa ii fie data din nou in competenta. In acest sens, Andi Malaliu arata ca procentul de coruptie in randul judecatorilor si procurorilor este unul infim. Totodata, Malaliu subliniaza ca desi DNA invoca hotararile de condamnare pe care le-a obtinut in dosare cu magistrati, acelasi DNA nu precizeaza cati magistrati au fost achitati definitiv.

Argumentul suprem pentru care DNA nu mai poate primi competenta in cercetarea magistratilor este insa, in opinia judecatorului Andi Malaliu, mentalitatea nefasta a parchetului anticoruptie. O mentalitate care reiese din viziunea DNA, conform carei inca mai exista multi magistrati corupti care nu au fost prinsi, si pe care doar DNA i-ar putea prinde. “Aceasta mentalitate nefasta va afecta obiectivitatea anchetelor, iar consecintele vor fi, din nou, nefaste”, conchide Andi Malaliu.

Iata comentariul judecatorului Andi Malaliu de la Tribunalul Bucuresti:

“Imposibila intoarcere.

E un titlu folosit de Marin Preda care se potriveste la problema pe care vreau sa o abordez. Ex abrupto: cu o tenacitate demna de cauze mai bune, DNA insista sa ancheteze magistratii. Da si un comunicat tafnos in acest sens.

Tocmai pornind de la el, as vrea sa demonstrez de ce acest lucru nu se mai poate. Zice DNA: din 2002 pana in 2016 au fost condamnati definitiv x magistrati (caci datele prezentate de seful DNA difera de cele prezentate de adjuncta). Trec si peste faptul ca sunt puse si cazurile PNA ului, un fel de stramos al DNA.

Problema de fond e alta: chiar luand de bune datele DNA, procentul de coruptie in magistratura, fiind vorba de atatia ani, tot ramane infim. Si atunci de ce insista DNA atat?

Mai grav, DNA nu precizeaza cati magistrati au fost achitati definitiv in dosarele lor. Nu o face stiind ca nu e vorba de cazuri izolate, iar consecintele au fost, in marea majoritate, terminarea carierei omului respectiv.

Ce mai zice onor DNA? Ca nu exista o hotarare judecatoreasca definitiva de constatare a abuzurilor. Prin urmare s-a descoperit valoarea juridica a hotararii definitive. Un progres fata de un alt dosar in care unii judecatori au fost intrebati ca martori cum au dat o sentinta, iar unul a si zis ca nu a dat-o chiar in regula.

Chiar presupunand ca DNA a anchetat cu buna credinta, ca nu au fost abuzuri, numarul de achitari definitive in privinta magistratilor este prea mare si, de aceea, s-ar impune ca ancheta sa fie facuta de altcineva.

Se mai vorbeste de 'procurori specializati' si concurs riguros la DNA. Concurs e la SIIJ. La DNA s a intrat mult timp pe interviu, cu 4 ani vechime, interviu luat si de persoane ce lucrasera pe la PJ Moreni.

Dar cel mai puternic argument ca nu DNA trebuie sa ancheteze este dat chiar de mentalitatea ce razbate din intregul comunicat. In viziunea DNA au fost multi magistrati corupti si mai sunt multi altii, inca neprinsi. Pe care numai DNA i-ar putea prinde. Aceasta mentalitate nefasta va afecta obiectivitatea anchetelor, iar consecintele vor fi, din nou, nefaste”.