Recent, tocmai in luna cadourilor, Inalta Curte de Casatie si Justitie i-a asezat sub brad unui avocat bucurestean un mandat de executare de cinci ani inchisoare. Intre altele, el a fost trimis dupa gratii si pentru savarsirea controversatei si deja celebrei infractiuni de abuz in serviciu, ciumpavita de Curtea Constitutionala, fara niciun efect practic insa, legiuitorul ferindu-se ca dracu' de tamaie sa indrepte actuala reglementare, una extrem de eliptica si de defectuoasa. De altfel, pe seama normei cu pricina, lipsita de previzibilitate si anterior, circula demult, prin cladirea procuraturii, o expresie pe masura, pretabila anumitor spete, desigur: “Daca nu-l prinzi cu nimic, baga-l la abuz in serviciu!”. Cimilitura a strabatut, iata, epocile si constituie pe mai departe o gaselnita in cazurile limita, cand procurorul se incapataneaza sa acuze o persoana contra careia probele de vinovatie sunt subrede.

Intorcandu-ma la subiect si recapituland desfasurarea procesului, sa retinem ca, potrivit rechizitoriului, Robert Mihaita Rosu, in baza unei intelegeri frauduloase cu alti inculpati, l-a ajutat pe unul dintre acestia “sa aiba justificarea pentru a ordona punerea in posesie in locul directorului Directiei Silvice” si “a facut demersuri pentru punerea in posesie a inculpatului Al Romaniei Paul Philippe cu suprafata de 46,78 ha, semnand si depunand in cursul anului 2007 cereri si notificari la Directia Silvica Bucuresti, amenintand cu actiuni pentru angajarea raspunderii persoanelor vinovate si plata de catre acestea de despagubiri banesti ca urmare a comportamentului abuziv al RNP Romsilva, solicitand directorului ca sa intervina si sa remedieze situatia”. Prima instanta, Curtea de Apel Brasov, l-a achitat, considerand ca el a “exercitat acte de avocat al inculpatului Al Romaniei Paul Philippe cu ocazia adoptarii deciziei de retrocedare a Fermei Regale Baneasa. Prezenta inculpatului Rosu Robert Mihaita la sediul ICDPP a fost justificata exclusiv de necesitatea apararii intereselor juridice ale clientului sau, iar toate actele desfasurate de acesta au fost acte legale. Probele mentionate mai sus denota convingerea inculpatului Rosu Robert Mihaita ca demersul inculpatului Al Romaniei Paul Philippe este unul legitim, intrucat acesta era persoana indreptatita si avea dreptul la retrocedarea acestui imobil care a apartinut bunicului sau, fostul Rege Carol al II-lea. Aceasta convingere a inculpatului Rosu Robert Mihaita cu privire la justetea demersului de retrocedare rezulta si din Raportul de audit juridic predat clientului Reciplia SRL in data de 19.10.2006 (vol. 36 indice 1 din dosarul instantei), care arata expres ca sansele de retrocedare a bunului denumit Ferma Baneasa, raportat la actele de la dosar, sunt ridicate”. In apel, completul de judecata a desfiintat sentinta si l-a condamnat pe colegul nostru de breasla, verdict in urma caruia Uniunea Nationala a Barourilor din Romania a reactionat imediat si ferm, apreciind ca “inaceptabila represiunea de natura penala asupra avocatului pentru consultatiile si sustinerile facute in calitate de reprezentant”. Asijderea si Baroul Bucuresti, care a comunicat opiniei publice ca Robert Mihaita Rosu si-a “exercitat atributiile specifice profesiei de avocat, prin notificari, redactarea de inscrisuri si asistarea clientului in fata unei institutii publice”, nimic altceva. Retelele de socializare s-au incins prompt, determinandu-l pe seful Consiliului Superior al Magistraturii sa-i puna la zid pe toti cei care ataca in media hotararile definitive ale instantelor, hotarari pe care le considera “pilonii fundamentali ai statului de drept”. Desigur, teoretic, Bogdan Mateescu are dreptate, numai ca Romania este departe de a fi un stat de drept. Pe de o parte, pe de alta parte, nu i-as dori tanarului judecator sa aiba soarta lui Toni Neacsu, devenit nu demult un pilon solid si exemplar, in temeiul aceluiasi text incriminator, in instaurarea “statului de drepti” avand ca blazon semnul #. In vacarmul mediatic declansat – cam tarziu, in opinia mea, tinand seama de samavolnicirea dreptului la aparare in perioada dindarat -, mi-a atras atentia invitatia de a “trece in revista jurisprudenta din ultimii ani” a instantei supreme. Cum mesajul provenea chiar de la presedinta Inaltei Curti, am purces negresit la lucru, mai ales ca respectiva practica judiciara nu-mi era deloc straina. Dimpotriva, numai ca, uneori, precedentele judiciare sufera de ambiguitate si sunt rodul unor comandamente politice explicite si dezgustatoare, nefiind deci ferite de critici. Iar perseverenta in greseala si incremenirea in dogma judiciara mi se par primejdii mortale ale justitiei, de aici si de aiurea. Maine, poimaine n-ar fi exclus sa ni se invoce ca practica judiciara si solutia data in dosarul sotilor Ceausescu…

Asadar, in urma cu circa doua decenii, infractiunea de abuz in serviciu intra spectaculos si rau-prevestitor in “Casa Dreptatii”, victima numindu-se R.C., judecator de sector. Vina sa? Aplicase gresit o norma legala. Geaba opinia separata, de achitare, din recurs, condamnarea cu suspendare ramanea batuta in cuie. Am sustinut si atunci si voi sustine chiar si in fata plutonului de executie format din trepanatii progresisti ca un magistrat nu poate raspunde penal pentru modul in care aplica dispozitiile legislatiei penale, civile etc. Cu doua rezerve, totusi: aceasta “gresita aplicare” sa nu fie consecinta coruperii sale, ori in exercitarea functiei de conducere administrativa a instantei. Mai apoi, nu foarte demult, doi judecatori de curte – D.P. si I.B. – au fost condamnati in regim penitenciar pentru ca au pronuntat o hotarare deloc pe placul procurorilor. Din pacate, lasitatea participantilor la actul de justitie la aflarea acelei decizii a pregatit recenta intamplare judiciara, cand niste "onorabili" au fost audiati ca martori si intrebati daca dezlegarea oferita de ei in mod definitiv unei chestiuni juridice este… legala!!? Ca tot perora guralivul domn Mateescu despre “pilonii fundamentali”… Culmea, reactia a sosit de unde nu ma asteptam, magistratul Andi Malaliu punctand magistral: “Ce e atat de grav?, ar intreba cei care nu stiu cum se desfasoara o ancheta penala, mai ales la DNA. Esti intrebat de procuror, care, in principiu, nu stie decat penal, cum si cu cine ai dat hotararea civila. Ii explici, dar el insista: E legala?. Da, raspunzi. Sunteti sigur? Ca noua nu ne prea pare si putem, la o adica, extinde acuzatiile, lucru la care incepi sa te gandesti si daca n-ai rate, familie, copii, darmite daca ai toate astea sau doar unele dintre ele. Si zici ca ai mai reflectat, ca, poate, hotararea ta nu era asa buna si legala. Ti se pare ca tie nu ti se va putea intampla, pentru ca esti cinstit si corect? Gresesti, atata timp cat legea ii da procurorului DNA, care face dosarul, posibilitatea sa cheme pe oricine, inclusiv pe tine, magistrat cu ani vechime, la audieri fara restrictii si fara sa raspunda in niciun fel.” “Vrem o tara ca afara!” urla cu ochii scosi din orbite arhanghelii noii ordini de dictat stradal si mai inalta o spanzuratoare in care se balangane lesul de carton butaforic al altui dusman al poporului hastagist… „Fara SIIJ, fara SIIJ,/Ca ne provoaca vertij!” zbiara in cor trogloditii cu smartphone navaliti din tenebrele virtuale.

In sinergia intamplarilor funeste descrise, ar trebui ca judecatorul care l-a achitat pe Robert Mihaita Rosu la fond sa fie deferit justitiei pentru abuz in serviciu, deoarece a aplicat gresit textele legii penale. In alta ordine de idei, sa ne inchipuim ca tu, cetatean platitor de taxe si impozite, te lupti la un moment dat cu trepadusii autoritatii publice pentru recunoasterea unui drept legitim, dar esti amanat pana la calendele grecesti si umilit sistematic. Apelezi, in disperare de cauza, la un avocat, care intreprinde demersurile legale si le aduce la cunostinta functionarilor in culpa ca ii paste raspunderea disciplinara, contraventionala sau penala in situatia neaplicarii normei imperative. Stupoare insa! Reprezentantul tau legal e azvarlit la beci!? Pai, daca el tot sta in puscarie intrucat i-ar fi amenintat astfel pe angajatii care nu-si respectau atributiile de serviciu, la fel vor pati si procurorii care le aduc la cunostinta inculpatilor ca au dreptul sa-i denunte pe altii si denunturile nu se confirma, nu? Ori procurorii care iau masura retinerii si propun arestarea preventiva, cererea fiind respinsa, sau emit rechizitorii soldate cu achitarea “penalilor”. Fiindca, vorba aia, toti suntem egali in fata legii!
De asemenea, fiecare judecator care da o solutie desfiintata in caile de atac este pasibil de puscarie, in logica juridica a statului de drept blagoslovit de alde Bogdan Mateescu.

Cat despre avocatii din cauzele penale cu miza sporita, transformati in cioclii indispensabili ai ceremoniilor funerar-judiciare, ei nu sunt altceva decat complicii si tainuitorii clientilor lor odiosi, nu? De aceea, orice sustinere in fata pretoriului este o posibila instigare la abuz in serviciu, slavit fie statul de drept!

Cand citesti asemenea gogomanii judiciare, te apuca fandaxia si zau ca te impinge scarba sa iei ciocanul si sa cureti peretii Inaltei Curti de adagiile alea desuete si aberante. Ce JUSTITIA DOMINA ET REGINA OMNIUM VIRTUTUM? Prostii, fandoseli invechite ale unei lumi decrepite! Iar la ispravirea operatiunii de igienizare te imboldeste Aghiuta sa ii chemi pe politrucii useristi ca sa eternizeze pe aceleasi ziduri citatele glorioase ale statului lor de drept:

-„Unde exista vointa de a condamna, exista si probe!”, al vesnic actualului vizionar chinez Mencius;

-„Nu exista persoane nevinovate, exista doar persoane de care nu ne-am ocupat suficient”, al crudului bolsevic Felix Dzerjinski;

-„Discutia despre drepturi e un lux teoretic”, al faimoasei cugetatoare pomicole Raluca Pruna;

-„Traiasca si infloreasca parteneriatul dintre procurori si judecatori”, al darzei stahanoviste Livia Stanciu;

-„Cine nu sare, ia condamnare!”, al turmei de cretini anonimi.

Ehe, sa vedeti de-aci inainte cum va fi tropai reforma justitiei, gandita fatis represiv pe sloganul-pivot “DNA sa vina sa va ia!”. Chiar, sleahta asta de demolatori nu e in stare sa produca si ceva inteligent si constructiv? Apropo, filipica mea impotriva persoanelor siluitoare ale ideii de justitie n-o fi cumva un act comisiv al abuzului in serviciu?

P. S. Intr-o zi de la inceputul toamnei trecute, coboram din masina si ma indreptam preocupat spre birou. Pe trotuar, la o distanta de vreo douazeci de metri, l-am zarit pe unul dintre judecatorii din cele patru onorate completuri care, in forma continuata, i-au pecetluit statutul de condamnat politic multhulitului Liviu Dragnea. Cum momentul era mai mult decat delicat si cum intre noi nu se afla niciun trecator, am plecat privirea in pamant, prefacandu-ma ca nu l-am observat, desi nu-l scapam o clipa din campul vizual periferic pe omul pe care il pretuisem enorm. Aveam nevoie de un ragaz ca sa-mi compun o masca de politicoasa complezenta ori nu. Cand m-am apropiat de scara, magistratul, coplesit de rusine, s-a ascuns in dosul unui autoturism parcat pe carosabil si m-a pandit sa intru in bloc. Am zabovit nitel cu descuierea usii, cat sa urmaresc in “oglinda” geamului continuarea intamplarii. Ei bine, magistratul a pasit precipitat pe mijlocul stradutei, a trecut prin spatele meu in varful picioarelor si m-a fixat atent cateva clipe… Altadata, ne-am fi oprit, ne-am fi salutat si am fi schimbat niscaiva banalitati, caci ne stim de treizeci de ani. Dezamagire? Putin spus. Gestul lui mi-a amarat nu numai dupa-amiaza aceea si multele care s-au succedat, dar m-a obligat si sa ma intreb daca mai este cazul sa-mi exercit rolul de paraclet in blestematul camp tactic… Altminteri, jocul de-a v-ati ascunselea al judecatorului respectiv a cantarit cat admiterea unei cai de atac in favoarea fostului lider al “ciumatilor rosii”, in limbajul huliganilor civici. De parca asta l-ar incalzi cu ceva pe politicianul demonizat ca nimeni altcineva in Romania postdecembrista. Sper ca membrii completului de judecata care l-au condamnat deunazi pe Robert Mihaita Rosu sa nu se comporte aidoma peste ani, pusi fata in fata de soarta cu proaspat incarceratul ori cu avocatii sai…

Preluare de pe mariannazat.ro