Traseul sinuos al Justitiei in Romania convinge din ce in ce mai mult societatea civila si institutiile europene ca ceea ce ar fi trebuit sa fie regulatorul celorlalte doua puteri in Stat este doar un mecanism de sustinere a coruptiei si a politicii duse de serviciile secrete.

Pentru aceasta a fost dusa o politica de asaltare din toate partile a sistemului judecatoresc, atat prin infiltrarea acestuia cu oameni gata sa raspunda la nevoie, cat si prin interventiile constante ale Legislativului si Executivului in sfera Justitiei.

Astfel de interventii, care au dus la caricaturizarea actului de justitie si la cresterea gradului de coruptie, au constat fie in legiferare, acolo unde existau hotarari judecatoresti, pentru neutralizarea efectului acestora, fie in folosirea instantei supreme pentru a da hotarari obligatorii pentru instantele inferioare, hotarari care sa oglindeasca politica si interesele guvernantilor sau ale unor grupuri de interese.

Asa se intampla ca, in prezent, sabia Justitiei ameninta doar pe cei care nu si-au gasit un protector sau care nu joaca intr-o tabara sau alta. Cu alte cuvinte, pe guvernati.

Impotriva acestui fenomen ar trebui sa se revolte chiar magistratii, pentru ca este trist si injositor sa devii, din datator de dreptate, un simplu instrument. Trebuie sa fie cel putin frustrant sa pronunti o hotarare judecatoreasca pe care nimeni sa nu o respecte, fie ca se da la repezeala o hotarare de guvern sau o ordonanta prin care sa fie suspendata, amanata sau desfiintata, fie ca, pur si simplu, nu se tine cont de hotararea judecatoreasca ce inoportuneaza.

Asistam din ce in ce mai des la o generalizare a inutilitatii actului de justitie, grevata pe un sistem si asa corupt si deprofesionalizat.

Coruptia inteleasa nu numai in cadrul unui raport mercantil gregar, asa cum am vazut de curand la Tribunalul Bucuresti, ci si la nivel intelectual si spiritual, al renuntarii la principiile care ar trebui sa guverneze actul de justitie, cum este incalcarea drepturilor fundamentale ale justitiabililor in baza puterii conferite de statutul de magistrat.

Avem cazul investitorilor de la FNI unde exista o hotarare judecatoreaca definitiva si irevocabila, cu cateva zeci de mii de parti vatamate si care, nici dupa 7 ani, nu a fost pusa in executare pentru ca debitoarea Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare nu ar putea sa riste neplata salariilor de 500.000 Euro pe luna, din care Presedintele CNVM are un venit de 13.290 Euro/luna, iar restul angajatilor o medie de 2400 Euro/luna. Iar daca instantele nu “colaboreaza” suficient de bine cu CNVM si nu suspenda sau anuleaza executarea, Parlamentul sau Guvernul vor da o mana de ajutor CNVM sa nu respecte hotararea judecatoreasca si vor da o Ordonanta sau o Lege prin care sa amane sine die executarea acesteia sau sa transfere obligatiile catre o institutie fara patrimoniu.

Avem cazul Fondului Proprietatea in care aceeasi CNVM refuza sa respecte si sa puna in aplicare o hotarare judecatoreasca irevocabila de anulare a unor Hotarari AGA, motivat de faptul ca 25% din venit provine de la FP si nu isi poate permite sa il supere si sa riste neplata salariilor celor 246 de angajati - un numar mai mare decat cel al Bursei de la Viena, cea mai mare Bursa din Europa de Est si Sud-est, care are 100 de angajati si o cifra de afaceri de cateva sute de ori mai mare!

Biata Justitie a ajuns sa aiba un cuvant de spus doar in cazul micilor afaceri de familie, ale justitiabililor care vin dupa dreptate si care suporta cu stoicism crizele de isterie ale unor magistrati imbatati de mirajul puterii dat de lipsa de raspundere...

Pana si “investitorii straini” si-au invatat lectia si isi dubleaza investitiile de un avocat “bun” care sa le garanteze intrarea la mai marii locului, fiind dispusi sa participe la jocul murdar din culisele econimiei de tranzitie, avand intotdeauna si un as in maneca: Comisia Europeana sau o curte de arbitraj straina (Washington, Paris, Londra etc) gata sa sara oricand in sprijinul resortisantului investor ale carui drepturi de a participa la avutul national nu au fost respectate.

Viata unui roman mitraliat in 1989, care la Curtea Europeana a Drepturilor Omului costa 3000 Euro, comparat cu drepturile unui investitor american despagubit cu milioane de dolari de Statul Roman pentru ca nu a beneficiat de un cadru stabil care sa ii permita sa isi dezvolte investitia.

Dublul standard acceptat chiar si de catre judecatorii romani care, asa cum aratau niste ilustre doamne de la Tribunalul Bucuresti, stiu ca anumite dosare sunt dictate “din afara” si ca acolo nu trebuie sa pretinda spaga, deoarece lucrurile au fost rezolvate la un nivel mult mai inalt. Mark Gitenstein care in numele democratiei si al statului de drept, in calitate de ambasador al SUA apara investitiile americane in Romania, pentru ca mai apoi sa intre “in privat” si sa treaca pe statul de plata al acestora.

Tara in care cel mai bine o duc firmele de paza si protectie. Protectie impotriva cui, daca avem o Justitie functionala?

P.S. Laudatum acelor magistrati (si nu sunt putini) care si-au gasit si isi implinesc vocatia si se lupta in fiecare zi, din interior, cu sistemul. Ei sunt cei chemati, in primul rand, sa refaca onoarea pierduta a profesiei si sa nu se lase doborati de discreptanta intre ceea ce trebuia sa fie si ceea ce s-a dovedit a fi.