Mi-e draga America, dar iubesc Romania! Asa cum e ea, cu bune si rele, cu buni si rai, cu buni si strabuni, motiv pentru care mi-a sarit tandara cand am auzit ce vrea SUA prin vocea lui Gitenstein. Ordinul, nuantat dealtfel, dar cu o esenta de netagaduit, este acela de-ai mentine – chiar si cu pretul modificarii legii actuale – pe seful DNA, Daniel Morar, si pe procurorul general al Romaniei, Codruta Kovesi, in aceleasi pozitii, macar o vreme. De ce nu pe viata? - ma-ntreb eu.

Tupeul american e fara margini, mi-am zis. Iata cum super-Puterea calca-n picioare suveranitatea unui stat confundand Romania cu o colonie in care maine-poimaine, limba oficiala, va fi alta decat cea romana. Eventual, engleza din care scoatem nuantele de politete si sa obtinem accentul american pur.

Pana acum, nu-mi amintesc ca vreun ambasador sa-si permita sa spuna ce trebuie sa faca – chiar si numai in opinia sa – Justitia unei tari, decat in linii mari, nicidecum sa atace subiectul numirii unor persoane in cele mai inalte scaune ale sistemului judiciar. Chiar daca sunt sisteme diferite, si-n cel de tip common-law, din Statele Unite, Justitia este o putere separata in stat. Si atunci, de unde pana unde declaratia lui Gitenstein? Cred mai degraba ca astfel de manifestari nu au nimic a face cu ideea de globalizare si cu conceptele democratice atat de mult adulate in S.U.A., tara in care democratia are randuielile ei, pentru care motiv imi este si draga – dupa cum spuneam la inceput. Cred, de asemenea, ca Statele Unite, prin vocea ambasadorului Gitenstein, a uitat ca Romania are o Constitutie, un legislativ si o putere judecatoreasca ce nu poate fi jucata in cazinouri politice si nici pusa miza in ruleta mondiala. Dar nu a ”uitat„ degeaba. A facut-o in cunostinta de cauza, cu tinta clara si culmea, cand dintr-o asa zisa coincidenta, seful FBI tocmai poposise un pic pe plaiurile noastre mioritice. Asa trebuiau romanii sa afle cine e „seful” peste Carpati, Dunare si Marea Neagra. Si ce-a facut F.B.I la Bucuresti? A bagat-o sedinta de lucru pe Codruta Kovesi, in ample discutii pe confiscarea extinsa a averilor. Acesta a fost un subiect, dar cu siguranta s-au mai discutat si altele, dincolo de transparenta din comunicatele catre popor ale Ministerului Public! E adevarat ca anchetatorii romani au colaborat cu succes cu americanii mai ales pe infractiuni informatice, ca au reusit sa „localizeze la timp infractori de talie internationala precum traficantul de arme Viktor Bout, dar atentie, succesul este al procurorilor care au muncit efectiv la derularea unor astfel de operatiuni internationale, si unii dintre ei au fost chiar eliminati din sistem (daca va mai amintiti cazul Ciurea-Nastasiu).

Marele merit este al celor de la DIICOT, unde sef e Codrut Olaru. El este ”vioara-intaia” in astfel de anchete, arcusul este SRI-ul, iar – in opinia mea – procurorul general al Romaniei este responsabilul cu asigurarea scenei pentru concert. Si atunci, de unde pana unde atata iubire declarativa pe capul americanilor pentru Kovesi? Dar pentru Daniel Morar? Ca doar nu aum auzit pana acum de vreun dosar de rasunet in care sa fie vorba de coruptie romano-americana, in care sa cada capete si aici si peste Ocean? De unde grija asta americana pentru continuarea mandatului lui Morar chiar si cu pretul amendarii legii? Eu cred, mai degraba, ca este vorba de ratiuni electorale si ca Puterea actuala are nevoie de sprijinul intrinsec al Statelor Unite, pentru ca se stie ca intr-o tara mica jocul de campanie se duce inafara ei, si numai cine are OK-ul si suportul „logistic” de peste Ocean are si atu-urile cele mai puternice pentru a castiga! Tocmai de aceea cred ca Puterea actuala din Romania, pentru a-si asigura ”continuitatea”, a avut nevoie de aceasta vizita a reprezentantilor la varf ai FBI, de declaratiile ce au urmat si de „ordonatorul„ de Justitie Mark Gitenstein, prin care sa se scurga catre seful statului, Traian Basescu, solutia unui viitor castig: modificarea legii pentru continuitatea sefiilor de la Ministerul Public si DNA. Vom vedea, in final, cum e cu plecatul capului in istoria contemporana si daca ne-am debarasat de prostul obicei al vesnicei slugi care se lasa umilita. O tara suverana are si ea demnitatea ei, oricat de mica ar fi si oricat de impovarata ar ajunge. Daca si Justitiei ii trasam sefi dupa cum vrea Washingtonu-ul atunci ne-am bagat singuri capul in menghina dintre MCV-ul impus de Europa si asumarea raspunderii pe sfaturile americane!

P.S. - Un banc scurt de tradus pentru Gitenstein: „O statistica recenta arata preferintele lui Mos Craciun (ca tot suntem in asteptarea lui!): La americani, Mos Craciun vine cu renul! La romani, Mos Craciun vine cu trenul! La chinezi, Mos Craciun vine cu ZEN-ul!” Ei bine, eu vreau ca Mos Craciun sa vina la mine, in continuare, cu trenul! Asta e: cum spuneam, mi-e draga America, dar iubesc Romania!