Joi, 18 ianuarie 2024, la Crowne Plaza Bucharest, in prezenta catorva sute de participanti, s-a lansat o noua formatiune politica, #Romania Puternica, o platforma politica si de idei care doreste sa unifice partidele politice si organizatiile neguvernamentale, si care doreste ca in anul 2024, care este unul de rascruce pentru viitorul Romaniei, sa ofere posibilitatea celor care doresc sa se implice, sa contribuie la redresarea economiei si societatii romanesti.

Intitatorul miscarii #Romania Puternica, omul de afaceri si doctor in economie Gabriel Marin (foto 2), a prezentat un decalog al platformei #Romania Puternica, cu prioritatile de actiune, subliniind ca “Avem un singur glonte la alegerile din 2024. Daca Romania rateaza, va pierde sansa sa se redreseze economic si sa se alinieze pe modelele economice globale viitoare, in conditiile in care sfarsitul globalismului marcheaza viitoarea criza, cea a datoriilor suverane ale statelor. Viitorul va fi al politicilor suveraniste”.

Dr. Gabriel Marin a subliniat ca refacerea economiei nationale presupune ca Romania sa-si refaca controlul pe resurse si ca tara noastra a fost acceptata in UE doar pentru a fi transformata intr-o piata de desfacere, intr-o sursa de forta de munca calificata si pentru resursele sale naturale deosebite: “Nu poti sa fii suveran fara proprietate, fara control pe aseturile tale, avem un stat mafiot... din pacate, Romania nu pare constienta de realitatile actuale... factorul politic actual, ingnorant, daca ar fi pus sa conduca un butic l-ar falimenta intr-o saptamana, daramite sa conduca Romania”.

Gabriel Marin a conchis ca Romania trebuie sa-si faca o prioritate din a-si rascumpara in regim de urgenta si instalarea proprietatii directe a statului asupra sectorului energetic si al utilitatilor strategice pe modelul principalelor state din Uniunea Europeana, dand ca exemple Franta, Germania, Italia si Grecia, care au instaurat monopoluri nationale pe utilitati si energie.

Dr. Gabriel Marin a expus pe larg viziunea sa economica pentru redresarea economiei, pe care o puteti citi dand CLICK AICI

Si Justitia constituie o prioritate a platformei #Romania Puternica. In aceasta directie a vorbit avocata Ingrid Mocanu (foto 3), doctor in Drept, cu o cariera de peste 25 ani de activitate juridica in Ministerul Justitiei. Ingrid Mocanu a pus accent pe faaptul ca in contextul actual, in care banii romanilor se duc in buzunarelor altor state din UE “Este necesar sa nu permitem unor reglementari europene sa afecteze suprematia Constitutiei Romaniei. Romania trebuie sa-si apere drepturile in fata UE si doar justitia poate garanta aceste drepturi”. Avocata Ingrid Mocanu a dat exemplul Austriei, care ne-a pus la colt in interiorul UE, dar si exemplul perioadei comuniste ceausiste, in care dictatura s-a instaurat tocmai pentru ca cetatenilor le-a fost luat dreptul de acces la o justitie libera, prin judecatori care au contribuit la instalarea unui regim de teroare: “Azi trebuie sa ne recapatam dreptul la o justitie independenta si responsabila, pentru ca magistratii trebuie sa garanteze suveranitatea cetatenilor si a oamenilor de afaceri”, a concluzionat Ingrid Mocanu, subliniind ca este necesara mai mult ca oricand o lege a raspunderii magistratilor, cu mecanisme clare, independente, fara imixtiune politica, pentru a nu se mai repeta ororile trecutului.

Iata programul pentru Justitie al platformei #Romania Puternica:

„SUPREMATIA CONSTITUTIEI

Se impune respectarea suprematiei Constitutiei, cu asigurarea unui echilibru stabil intre Legea Fundamentala si celelalte angajamente ale Romaniei, asumate la nivel international.

Tratatele Uniunii Europene permit pe deplin respectarea Constitutiei Romaniei, iar acceptarea unor ”dispozitii” de la nivelul unor persoane si institutii ale UE este posibila, intrucat domeniul delegat de Statul Roman catre Uniunea Europeana este strict definit de tratatele de aderare.

Asadar, toate domeniile care nu au fost delegate, sunt in competenta de reglementare ale statelor, astfel cum este cazul justitiei (instructia penala, statutul magistratilor, executarea pedepselor, etc), protectiei sociale, pensiilor, salariilor, taxelor si impozitelor precum si restul domeniilor care nu au fost delegate.

Textul Constitutiei este clar si in privinta celorlalte acte asumate international, tratate sau conventii: se aplica cu prioritate numai daca asigura o protectie superioara celor reglementate la nivel intern de Constitutie.

Si celelalte organisme externe: Comisia de la Venetia, Consiliul Europei, OSCE, etc, sunt organisme care emit doar documente cu caracter de recomandare, Curtea Europeana pentru Drepturile Omului (CEDO) fiind singura care emite hotarari obligatorii, aceasta asigurand o protectie a drepturilor sporita atunci cand instantele nationale esueaza in acest domeniu.

Se impune armonizarea legislatiei nationale cu deciziile Curtii Constitutionale si punerea in acord a tuturor actelor normative cu deciziile CCR pronuntate.

Componenta Curtii Constitutionale se impune a fi modificata (numirea a cate 3 judecatori de fiecare putere a statului: executiva, legislativa si judecatoreasca, din randul profesionistilor dreptului, cu interdictia numirii politicienilor in aceste functii, cu titlu de ”sinecuri” banoase.

INDEPENDENTA JUDECATORILOR/SPECIALIZAREA PROCURORILOR

Inca din 1994, prin hotarare, CEDO a statuat ca singurii care se bucura e independenta si care, pe cale de consecinta trebuie sa se bucure de statutul de ”magistrat independent” sunt JUDECATORII, nu si procurorii.

La revizuirea Constitutiei din 2003, aceasta hotarare a CEDO a fost transpusa in Legea Fundamentala doar partial, in sensul ca nu s-a reglementat acest principiu decat in materie de arestare, fara a se transpune si in materie de compunere a CSM. De aceea se impune ca in viitoarea reglementare, procurorul sa devina un angajat al statului care asigura acuzarea, aflat pe pozitii de egalitate cu avocatul, iar CSM sa fie compus doar din judecatori si reprezentanti ai societatii civile, acest consiliu urmand a functiona ca un consiliu de disciplina si pentru procurori.

Totodata, se impune ca ”judecatorul militar” sau ”procurorul militar”, daca va continua sa functioneze, sa cerceteze/judece numai fapte referitoare la activitatile militare, eventual infractiunile de tradare ale acestora, iar nu si alte fapte (infractiuni de serviciu sau coruptie, sau orice alte fapte de drept comun), cu adaptarea corespunzatoare a schemelor (eventual cu existenta unui procuror/judecator specializat in cadrul instantelor obisnuite).

Reasezarea competentelor structurilor specializate de parchet, cu acordarea competentelor de cercetare doar pentru fapte grave (cu prejudicii ori foloase consistente) si pentru persoane cu functii importante in stat (nu pentru orice functionar dintr-un birou de la o comuna, de exemplu).

Se impune selectarea procurorilor pentru structurile de parchet importante ale statului din randul celor mai competenti procurori, cu o pregatire mai temeinica decat cea de drept comun, iar nu una mai slaba (se cunoaste ca in prezent procurorii structurilor specializate sunt selectati dupa criterii inferioare celor ale procurorilor Parchetului General, in niciun caz dupa unele superioare, cum ar fi normal).

Totodata, se impune si promovarea lor ”din treapta in treapta”, iar nu direct, cu eludarea normelor de promovare, cu eliminarea posibilitatii de selectare a unor procurori/judecatori pe cai oculte, cu acordarea de prioritate unor ”prietenii”, recomandari, nepotisme, etc, prin detasari ori delegari care tind sa se eternizeze.

EGALITATEA IN FATA LEGII/ACCES LIBER SI ECHITABIL LA JUSTITIE

Se impune crearea unor mecanisme care sa asigure egalitatea in fata legii, in principal in fata instantei, cu eliminarea posibilitatii de eludare a repartizarilor aleatorii, de exemplu. Aceste repartizari trebuie extinse si la nivelul procurorilor, dar si al inspectorilor judiciari sau al compunerii completurilor la inalta Curte si repartizarea dosarelor la Instanta Suprema, fiind necesar sa se asigure judecarea cauzelor intr-un termen rezonabil si cu respectarea deplina a normelor legale aplicabile.

Incasarea taxelor judiciare se impune a fi transferate de la autoritatile locale la autoritatea judecatoreasca, care trebuie sa devina ordonator de credite si pentru procurorii care functioneaza pe langa acele instante. Cuantumul taxelor de timbru platite de justitiabili se impune a fi redus, in prezent cea mai mare parte a acestora fiind prohibitive, realizand o ingradire excesiva a dreptului de acces la justitie.

Egalitatea apararii cu acuzarea este un principiu care asigura functionarea statului de drept, iar apararea efectiva este un drept fara de care nu poate exista un proces echitabil. in acest sens, se impune ca avocatul sa nu fie supus unor sicane statale (de exemplu, autorizari date de anumite organisme publice pentru a putea asigura apararea unui cetatean) si ca secretul discutiilor client-avocat sa fie garantat, cu interzicerea interceptarilor discutiilor client – avocat.

Obligatiile disproportionate impuse avocatului (de exemplu, obligarea la substituire, fara a se obliga si instantele la acordarea unor termen flexibile) sau reducerea onorariilor, care reprezinta sanctiuni pentru persoanele care castiga procesul sunt forme de afectare excesiva a dreptului la aparare si a dreptului la un proces echitabil.

Solutionarea cauzelor intr-un terme rezonabil si de un judecator impartial si independent sunt deziderate care se impun pentru asigurarea caracterului de stat de drept si care se poate asigura prin finantarea corespunzatoare a puterii judecatoresti, cresterea numarului de magistrati, recompensarea corespunzatoare a acestora si selectarea unor magistrati dintre cei mai competenti dintre juristi, cu o pregatire temeinica si o vechime suficienta incat sa poata face fata activitatii de cercetare penala/judecata (minim 7 ani in activitati juridice) si cu o selectie obiectiva si relevanta (cu includerea unor modalitati de selectie pe baza competentelor practice, iar nu exclusiv prin memorarea unor anunturi).

RASPUNDEREA MAGISTRATILOR

Se impune ca judecatorii si procurorii sa raspunda pentru erorile comise, sa se creeze un mecanism obiectiv de angajare a raspunderii, cu eliminarea oricarei forme de protectie inter-profesie.

Pentru a se evita aplicarea principiului ”corb la corb nu isi scoate ochii” se impune ca Inspectia Judiciara sa fie un organism independent, obiectiv, format din persoane bine pregatite profesional, care sa nu depinda de judecatorii/procurorii pe care ii cerceteaza, cu experienta consistenta in domeniile pentru care sunt chemati sa cerceteze disciplinar magistratul.

Astfel, daca judecata disciplinara se impune a fi realizata doar de judecatorii din Consiliul Superior al Magistraturii, constituiti in Consiliu de disciplina, judecatori care se impune a fi selectati pe criterii obiective, cercetarea disciplinara se impune a se realiza de inspectori care sa ocupe posturile printr-o selectie serioasa. Concursul de ocupare a functiilor de inspector judiciar este obligatoriu sa fie unul national, organizat de comisii impartiale, constituite la nivelul Institutului National al Magistraturii, din judecatori cu experienta consistenta in domeniul pentru care se sustine.

Inspectorii trebuie sa provina din toate domeniile de activitate ale justitiei, selectati prin concursuri serioase si obiective, sa fie repartizati pe domeniile de competente pe care le cunosc (civil, penal, administrativ, comercial, insolventa, executare silita, dreptul muncii, dreptul protectiei sociale, etc) care sa realizeze cercetarea disciplinara prin repartizarea aleatorie a cauzelor, conform unor norme clare si previzibile.

Inspectia Judiciara se impune a fi ordonator principal de credite, sa functioneze dupa reguli precise, orice justitiabil avand dreptul de a sesiza neregulile constatate.

Abaterile disciplinare trebuie sa fie clar reglementate, astfel incat judecatorul/procurorul sa nu fie supus unor sicane, dar sa cunoasca ca daca le va comite va fi sanctionat, fiind inadmisibil sa fie tolerat arbitrariul tocmai in privinta carierei magistratului.

Raspunderea trebuie sa fie: penala, disciplinara si civila (pentru erorile judiciare comise cu rea-credinta sau grava neglijenta), dar nu trebuie sa fie un prilej de afectare a independentei ori impartialitatii magistratului.

Regulile procedurale si garantiile procesuale trebuie sa fie clare, precise, transparente si sa excluda orice interventie din partea oricarei persoane ori entitati, publice sau secrete (persoane fizice, politicieni, servicii secrete, etc).

Totodata, justitia trebuie sa fie separata de orice entitate care ar putea interfera cu competentele acesteia, in ambele sensuri: pentru a se sugera efectuarea unor cercetari ori pentru a se bloca orice asemenea activitati.

Asadar, cercetarea penala trebuie sa vizeze fapta, pornind de la indicii/suspiciuni/probe, iar nu persoane-tinta, care sa determine cautarea ulterioara de asemenea indicii/suspiciuni/probe.

Orice incercare de a deturna scopul instructiei penale sau al cercetarii judecatoresti de la scopul acestora - infaptuirea justitiei in mod obiectiv si impartial - se impune a fi sanctionata cu promptitudine si fermitate.

Numirea sefilor parchetelor si instantelor prin meritocratie si atribuirea acestora de atributii in sesizarea oricaror comportamente ale magistratului in afara legii, care afecteaza prestigiul si credibilitatea justitiei, este doar unul din mecanismele care poate conduce la sporirea integritatii in ocuparea functiilor din justitie.

Eliminarea din arsenalul judiciar a ”tele-justitiei” se impune pentru asigurarea dreptului la un proces echitabil, orice incalcare a regulilor confidentialitatii si ”scurgerea de informatii” fiind obligatoriu sanctionata cu inlocuirea magistratului care realizeaza cercetarea, urmata de tragerea la raspundere, inclusiv penala, a acestuia.

Angajarea raspunderii statului pentru prejudiciile materiale/morale cauzate de erori judiciare este obligatorie, la fel cum dreptul de regres al statului impotriva magistratului vinovat se impune a deveni obligatoriu. Raspunderea profesionala a magistratului trebuie reglementata de urgenta, cu includerea repararii prejudiciului de asigurator, in cazul producerii evenimentului asigurat (eroarea judiciara, comisa din neglijenta). Daunele cauzate de faptele intentionate ale magistratului se impune a fi reparate personal de acesta, prin dreptul de regres al asiguratorului impotriva magistratului vinovat.

Sanctionarea drastica a colaborarii cu orice tip de entitate publica ce ar putea afecta obiectivitatea magistratului este obligatorie, fiind imperios necesar ca pentru toti angajatii implicati in infaptuirea justitiei sa fie ”garantii juridice” de la serviciile secrete ca acestia nu sunt ”colaboratori” sau angajati ”sub acoperire” ai acestora”.