Judecatoarea Viorica Costiniu (foto), in prezent aflata la pensie, saluta demersul presedintilor de sectii pentru litigii de munca si asigurari sociale de la 11 curti de apel, care au cerut, vineri, 28 iunie 2024, interventia CSM pentru prevenirea gravelor consecinte ale OUG 62/2024 privind unele masuri pentru solutionarea proceselor privind salarizarea personalului platit din fonduri publice, precum si a proceselor privind prestatii de asigurari sociale, ordonanta care obliga instantele sa suspende toate procesele in cazul sesizarii ICCJ cu o dezlegare de drept (click aici pentru a citi). Totusi, Costiniu are o serie de completari la scrisoarea deschisa trimisa de cei 11 sefi de sectii catre Sectia pentru judecatori a CSM.

In acest sens, intr-un text remis Lumea Justitiei si scris in calitate de judecator de cariera, Viorica Costiniu considera ca presedintii de sectii de la cele 11 curti de apel ar fi trebuit sa formuleze catre CSM solicitari exprese, concise si clare despre ce este de facut in mod concret. Asta in conditiile in care CSM, arata Costiniu, este in acest caz in “silenzio stampa”, neavand nicio reactie pe subiect. Si acelasi CSM, subliniaza judecatoarea Viorica Costiniu, s-a derobat singur de atributul constitutional de garantare a independentei judecatorului.

Totodata, Viorica Costiniu apreciaza ca aceeasi scrisoare trebuia sa fie trimisa si presedintei ICCJ Corina Corbu, cu rang constitutional de sef al Puterii Judecatoresti. “Oare conducerile Curtilor stau deoparte, si in bataia pustii stau doar juzii si presedinti de sectie care constientizează public declicul intervenit printr-un act normativ nelegal”, se intreaba Viorica Costiniu.

Cat despre Ordonanta de Urgenta, judecatoarea Costiniu induce ideea ca doar Inalta Curte stie sa judece, in timp ce judecatile celorlalti magistrati sunt desconsiderate.

Iata opinia judecatoarei Viorica Costiniu privind demersul presedintilor de sectii pentru litigii de munca si asigurari sociale de la 11 curti de apel:

“La jumatate de drum!

Au uitat sa aminteasca faptul ca ICCJ este parte in procese, ca juzi ICCJ sunt reclamanti in procese.

Finalul este conciliant in opinia mea desi, fata de pozitia deja existenta a CSM pe subiect, era nevoie de formularea unor solicitari exprese, concise, clare referitor la ceea ce este de facut in concret. In acest mod se mai usura, cu sanse mai multe de reusite, sarcina CSM-ului derobat chiar de el de atributul constitutional de garantare a independentei judecatorului, si, prin independenta lui, si a instantelor, a sistemului care tinde spre o incorsetare a judecatii, adusa la ordine chiar din interior, spre satisfactia politicului care la randul sau se derobeaza constient, volitiv de obligatiile de a da tarii legi clare, transparente cu respectarea principiilor si tehnicilor legislative.

A accepta aplicarea prevederilor OUG-ului in discutie, cu efectele deja argumentat demonstrate, inseamna a induce tarii ideea ca doar ICCJ stie a judeca si este in masura sa impuna judecatiile ei tuturor judecatorilor a caror capacitate profesionala este desconsiderata, anihilata in esenta ei.

Caile de atac privesc cauzele.

OUG prin normele sale vizeaza judecatorii, adica independenta actului de judecata garantat de Constitutie, chiar daca autoritatile abilitate se dezic de cel mai important atribut consfintit prin legea fundamentala si trag in derizoriu competenta judecatorilor in prezent doar din unele sectii, cu sanse de extindere volitiv si politic la tot judecatorul roman.

Oare conducerile Curtilor stau deoparte, si in bataia pustii stau doar juzii si presedinti de sectie care constientizeaza public declicul intervenit, printr-un act normativ nelegal in urma Referendumului pe justitie din anii din urma, care a statuat ca nu se pot face modificari in plan juridic decat prin legi organice, justificat si de faptul ca judecatorii constituie si au statut de Putere in Stat?

Aceeasi scrisoare, apreciez ca o opinie, trebuie adresata si Presedintelui ICCJ, cu rang constitutional de sef al Puterii Judecatoresti, cu aceleasi argumente, cata vreme CSM are statut constitutional de 'autoritate' din perspectiva careia deocamdata se aude doar 'silenzio stampa'!

Felicitari pentru aceasta atitudine legala, responsabila, profesionista, in deplina cunostinta de cauza!

In acest domeniu nu cred ca este loc de 'Descurca-te romane!", in loc de 'Desteapta-te romane', cum sugubat circula virtual, sub anatema intelepciunii populare!”