Abuzurile ultimilor ani (avand drept nave-amiral DNA si SRI) nu ar fi fost posibile fara complicitatea judecatorilor, care au preferat sa bage capul intre umeri si sa aprobe pe banda rulanta cereri aberante de interceptari si de masuri preventive. Iar acum tocmai aceasta lasitate ar trebui sa scoata breasla in strada – dar nu la agitatii de tip #rezist, ci la manifestatii manate de „nevoia de adevar”.

Taiosul verdict ii apartine judecatoarei Adriana Stoicescu (foto), presedinta Tribunalului Timis. Aceasta a scris pe Facebook luni, 1 iulie 2019, un mesaj in care le-a batut obrazul colegilor de breasla, amintindu-le ca au tacut complice cand au fost executati magistratii Florica Roman si Gabriela Birsan, precum si judecatorul CCR Toni Grebla, toti trei trimisi in judecata pentru acuzatii ridicole (ca ar fi luat mita un ceas cu cuc sau un sirag de perle, respectiv ca ar fi facut comert cu carne de struti), apoi achitati definitiv, fara exceptie.

De asemenea, pe vremea dictaturii Binomului, numerosi judecatori au tremurat de frica unor calai precum fostul procuror DNA Mircea Negulescu – zis „Portocala” si „Zdreanta” (exclus definitiv din magistratura) - cand acestia ii amenintau ca ii leaga daca mai indraznesc sa dea masuri preventive blande, in loc sa-i trimita direct in arest preventiv oamenii care intrasera in malaxorul paraditorilor, a mai scris Adriana Stoicescu pe Facebook.

Redam postarea completa a sefei Tribunalului Timis:

„Nevoia de adevar ar trebui sa ne scoata acum in strada.

Pentru ca toti am fost participanti la marea ipocrizie si prea putini cei care am spus adevarul.

Abuzurile nu ar fi existat daca nu erau cautionate de noi.

Noi, judecatorii, suntem cei care am emis mandate pe banda rulanta.

Noi, judecatorii, am dat incheieri de incuviintare a interceptarilor pe motive uneori cusute cu ata alba, fara prea multe cercetari si intrebari.

Noi, judecatorii, am tremurat cand portocalele ne amenintau ca ne leaga daca nu ne potolim cu controalele judiciare.

Noi, judecatorii, am tacut inca de la inceput, temandu-ne sa nu fim acuzati ca ne opunem glorioasei lupte anticoruptie.

Noi, judecatorii, ne-am pitit in birouri, crezand ce ni se servea despre „infractoarea cu ceas cu cuc”, despre „infractorul cu ferma de struti”, despre „infractoarea cu margele”, zambind cu superioritate pe la colturi, convinsi ca institutiile de forta sunt calea, adevarul si viata.

Si, mai ales, convinsi ca noua nu ni se poate intampla asa ceva.

Niciodata.

SRI putea sa incheie cu Parchetul General 100 protocoale.

Nimic nu s-ar fi intamplat daca noi nu ne-am fi prefacut ca nu stim.

Si nimic nu s-ar fi intamplat daca am fi inteles cu adevarat, la timp, ca drepturile voastre nu pot fi un moft.

In loc sa facem asta, incalcam si azi flagrant reguli si legi, ne ascundem in spatele diverselor institutii, sperand ca asa ne protejam.

Ne prefacem din nou ca nu vedem sau nu intelegem ce se intampla, cand o mana de oameni sfideaza un sistem intreg, doar pentru a-si atinge meschinele scopuri.

Acoperim minciuna cu alta minciuna, rostogolind la nesfarsit pretexte puerile, menite sa va faca sa credeti ca ne pasa.

Mintim cu nonsalanta, refuzam sa ne facem treaba, cu riscul de arunca in aer o tara, doar pentru a ne pastra dreptul absolut si discretionar de face ce vrem, fara sa dam socoteala.

Paradoxul acestei tari este ca are putini Judecatori si prea multi magistrati”.