Jurnalistul Sorin Rosca Stanescu (foto) a publicat o ampla analiza in legatura cu celebra infractiune de abuz in serviciu, preferata procurorilor DNA. In analiza intitulata “Abuzul in serviciu este o capcana juridica”, publicata vineri, 28 iulie 2017, pe site-ul corectnews.com, Rosca Stanescu atrage atentia ca acesta infractiune poate fi arma perfecta pentru punerea in practica a persecutiilor politice. Cunoscutul ziarist arata ca modul in care este incriminat abuzul in serviciu, dar mai ales modul in care instantele il aplica il transforma in cel mai bun mijloc de razbunare in dosare politice.

Iata analiza lui Sorin Rosca Stanescu:

„A vorbi despre persecutie politica in Romania anului 2017 poate parea desuet si lipsit de orice temei, avand in vedere progresele evidente din ultimii 15 ani ale tarii noastre catre o democratie consolidata. Este insa dincolo de orice indoiala ca o asemenea discutie exista in spatiul public. Din pacate, la baza ei nu se afla un demers juridic, stiintific, fundamentat pe statistici si pe analiza cazurilor concrete care ar putea ridica suspiciuni ca o asemenea abominatie incompatibila cu orice democratie – persecutia politica prin intermediul organelor de represiune penala – inca exista in Romania astazi. Un asemenea demers nu ar putea avea decat consecinte benefice pentru imbunatatirea politicii penale a statului roman, pentru intarirea statului de drept si pentru demontarea odata pentru totdeauna a oricaror structuri de tip mafiot care ar dainui pe spatele institutiilor publice si fara de care orice suspiciune ca justitia nu este libera ar disparea.

Abuzul in serviciu poate fi transformat in instrumentul perfect de persecutie politica

Modul in care este incriminat abuzul in serviciu in legislatia romana si mai ales modul in care instantele romane inteleg sa il aplice in cauzele care ajung pe rolul acestora il face candidatul perfect pentru a putea fi folosit ca mijloc de razbunare cu caracter politic, din mai multe motive, care vor fi prezentate in continuare.

Abuzul in serviciu era reglementat in vechiul Cod penal in art. 246-2481 in 3 variante tip si intr-o forma calificata, in urmatorii termeni:

'Art. 246

Fapta functionarului public (s.n.), care, in exercitiul atributiilor sale de serviciu, cu stiinta (s.n.), nu indeplineste un act ori il indeplineste in mod defectuos (s.n.) si prin aceasta cauzeaza o vatamare intereselor legale ale unei persoane se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani.

Art. 247

Ingradirea, de catre un functionar public (s.n.), a folosintei sau a exercitiului drepturilor unei persoane ori crearea pentru aceasta a unei situatii de inferioritate pe temei de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, gen, orientare sexuala, opinie, apartenenta politica, convingeri, avere, origine sociala, varsta, dizabilitate, boala cronica necontagioasa sau infectie HIV/SIDA, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani.

Art. 248

Fapta functionarului public (s.n.), care, in exercitiul atributiilor sale de serviciu, cu stiinta(s.n.), nu indeplineste un act ori il indeplineste in mod defectuos (s.n.) si prin aceasta cauzeaza o tulburare insemnata bunului mers al unui organ sau al unei institutii de stat ori al unei alte unitati din cele la care se refera art. 145 sau o paguba patrimoniului acesteia se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani.

Art. 2481

Daca faptele prevazute in art. 246, 247 si 248 au avut consecinte deosebit de grave, se pedepsesc cu inchisoare de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.'

Noul Cod penal reglementeaza abuzul in serviciu in termeni similari, in art. 297:

'(1) Fapta functionarului public (s.n.) care, in exercitarea atributiilor de serviciu, nu indeplineste un act sau il indeplineste in mod defectuos (s.n.) si prin aceasta cauzeaza o paguba ori o vatamare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseste cu inchisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii dreptului de a ocupa o functie publica.

(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza si fapta functionarului public care, in exercitarea atributiilor de serviciu, ingradeste exercitarea unui drept al unei persoane ori creeaza pentru aceasta o situatie de inferioritate pe temei de rasa, nationalitate, origine etnica, limba, religie, sex, orientare sexuala, apartenenta politica, avere, varsta, dizabilitate, boala cronica necontagioasa sau infectie HIV/SIDA.'

Din aceste texte se desprind 4 conditii pentru ca raspunderea penala sa poata fi angajata pentru abuz in serviciu: 1) faptuitorul sa aiba calitatea de functionar public; 2) fapta sa constea in neindeplinirea unui act sau indeplinirea sa in mod defectuos sau in ingradirea unor drepturi; 3) fapta sa conduca la producerea unui prejudiciu (o paguba sau o vatamare a drepturilor sau intereselor legitime a unei persoane); 4) fapta sa fi fost savarsita cu intentie, deci autorul sa fi cunoscut ca prin fapta sa pricinuieste un prejudiciu unei alte persoane.

Aceasta ultima conditie rezulta cu prisosinta din sintagma 'cu stiinta' folosita in reglementarea anterioara, care insa nu a mai fost reluata in art. 297 din Codul penal. Omisiunea legiuitorului nu a eliminat conditia ca fapta sa fi fost savarsita cu intentie, deoarece, conform art. 16 alin. 6 din Codul penal, '[f]apta constand intr-o actiune sau inactiune constituie infractiune cand este savarsita cu intentie. Fapta comisa din culpa constituie infractiune numai cand legea o prevede in mod expres.'

Ceea ce este si mai interesant este ca, in cazul complicitatii la abuzul in serviciu, conditia ca faptuitorul sa fie functionar public dispare, fiind suficient ca acesta sa inlesneasca sau sa ajute in orice mod la savarsirea faptei de catre un functionar public.

O prima observatie cu privire la vocatia abuzului in serviciu de a constitui un instrument de persecutie politica este ca el are in vedere faptele functionarilor publici. Orice om politic care are un oarecare succes ajunge sa ocupe, la un moment dat, o functie publica, ce il transforma automat intr-un potential autor al infractiunii de abuz in serviciu.

A doua problema cu aceasta infractiune este ca termenii in care este formulata norma de incriminare sunt foarte largi si, pe alocuri, vagi, atfel incat nu se poate determina cu exactitate, in mod accesibil si previzibil, care este conduita interzisa de legea penala. Ce se intelege prin 'act'? Ce inseamna 'in mod defectuos'? Ce este acela un 'interes legitim'? Dar o 'tulburare insemnata'? Toate aceste notiuni nu sunt clare, neechivoce si, prin urmare, lasa loc de interpretari care pot sta la baza unor abuzuri.

De exemplu, ambiguitatea sintagmei 'in mod defectuos' dadea practic libertate procurorilor sa inceapa cercetarea penala pentru orice greseala savarsita de un functionar public in exercitiul atributiilor sale, indiferent de intensitatea erorii respective si de prejudiciul creat ca urmare a acestei erori.

'A gresi e omeneste', iar a presupune contrariul fata de functionarii publici ar reprezenta o absurditate fara margini. Nimeni nu este perfect, indiferent de functia ocupata sau de domeniul in care activeaza. Asadar, utilizarea normei de incriminare a abuzului in serviciu de organe de cercetare penala rauvoitoare sau aservite unor interese politice ar fi avut vocatia de a transforma orice functionar al tarii in potential infractor! Imaginati-va cum s-ar putea instala progresul intr-un asemenea stat, in care orice act administrativ semnat, orice decizie luata de un functionar public are potentialul de a-l arunca pe acesta dupa gratii! Cine ar mai avea curajul sa isi asume responsabilitati?

Din fericire, aceasta ambiguitate a normelor de incriminare a abuzului in serviciu a fost partial corectata de Curtea Constitutionala care, prin Decizia nr. 405/2016, a stabilit ca prin sintagma 'in mod defectuos' trebuie sa se inteleaga 'cu incalcarea legii', intelese ca act normativ emis de Parlament sau ca act normativ cu forta juridica egala, cum sunt ordonantele si ordonantele de urgenta ale Guvernului. Oare cati or fi fost condamnati insa cu executare pana la decizia Curtii pentru incalcarea unor ordine obscure de ministru, a unor regulamente interne sau a altor acte de acest fel, lipsite de orice accesibilitate si predictibilitate? O asemenea statistica nu a fost realizata de niciuna dintre institutiile cu atributii in domeniul justitiei.

Aceasta interventie a Curtii ar fi fost suficienta daca nu ar fi existat alti termeni vagi si susceptibili de numeroase interpretari in cuprinsul normelor de incriminare. Cu alte cuvinte, acestea raman inca foarte largi si suficient de vagi cat sa poata fi utilizate ca instrumente pentru abuzuri.

Mai mult decat atat, exista o alta problema, care, de aceasta data, are legatura cu modul in care organele de urmarire penala si instantele inteleg sa aplice normele de incriminare a abuzului in serviciu.

Concret, acestea, in unele cazuri, mai ales in cele care vizeaza (fosti) oameni politici, nu mai analizeaza decat in mod superficial a 4-a conditie a abuzului in serviciu enuntata mai sus, a intentiei in savarsirea faptei. Cu alte cuvinte, daca exista o incalcare a legii savarsita de acesta in exercitiul atributiilor sale si s-a produs un prejudiciu, condamnarea este aproape garantata.

De asemenea, daca actul indeplinit cu incalcarea legii este un contract incheiat cu un particular, acesta din urma are mari sanse sa fie condamnat pentru complicitate la abuz in serviciu, desi nu exista niciun fel de intelegere intre el si functionarul public in scopul prejudicierii institutiei in care activeaza functionarul sau a altei persoane.

Infractiunea de abuz in serviciu a primit 'porecla' de 'infractiune-umbrela' tocmai din cauza domeniului sau larg de aplicare si a usurintei cu care se poate proba savarsirea faptei, prin dovedirea celor doua elemente aratate mai sus: greseala (incalcarea legii) si prejudiciul. Asadar, daca in ciuda cercetarilor nu se descopera savarsirea unor fapte de coruptie de catre un oponent politic care se doreste a fi inlaturat, abuzul in serviciu ar putea servi ca un ultim refugiu pentru un procuror care actioneaza la comanda politica. Simpla trimitere in judecata pentru o asemenea infractiune, chiar neurmata de condamnare, produce prejudicii de imagine ireparabile si atrage, de regula, finalul carierei politice.

Toate aceste deficiente in aplicarea normelor de incriminare ale abuzului in serviciu il fac un potential instrument ideal pentru exercitarea unei represiuni penale nedrepte.

Ce spun statisticile

Statisticile oficiale prezentate de DNA releva ca, intre 01.01.2013 si 15.05.2016 au fost trimise in judecata, pentru abuz in serviciu, nu mai putin de 1471 de persoane, din care 569 au fost condamnate. La acestea se adauga 71 persoane condamnate pana la sfarsitul anului trecut (conform statisticilor DNA preluate de adevarul.ro) si alte 13 persoane condamnate in primul semestru al anului 2017, la judecatorii, tribunale si curti de apel (conform datelor de pe site-ul Ministerului Justitiei), pentru un total de 653 de persoane, care nu include condamnarile dispuse de inalta Curte de Casatie si Justitie in primul semestru al anului 2017.

Prin comparatie, in perioada 01.01.2013-30.06.2017, au fost condamnate pentru luare de mita la judecatorii, tribunale si curti de apel doar 459 de persoane (conform datelor de pe site-ul Ministerului Justitiei).

Condamnari celebre pentru abuz in serviciu

O serie de persoane publice importante, politice si nu numai, au fost condamnate definitiv la ani grei de inchisoare pentru abuz in serviciu numai in 2016. Printre acestea se regasesc (fosti) primari, ministri, presedinti de consilii judetene, prefecti, oameni de afaceri cu sau fara trecut politic sau directori ai unor companii de stat.

Stelian Fuia, fost ministru al agriculturii in Guvernul PD-L Ungureanu, a fost condamnat de inalta Curte de Casatie si Justitie, in iunie 2016, la 3 ani de inchisoare cu executare, pentru nesocotirea dispozitiilor din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publica.

In iulie 2017, Gheorghe Dobrin, primarul localitatii Voineasa, a fost condamnat de Curtea de Apel Pitesti, alaturi de seful ocolului silvic Voineasa, Gheorghe Deaconeasa, la 5 ani de inchisoare cu executare pentru retrocedarea frauduloasa a unor hectare de padure.

Tot in vara anului trecut Curtea de Apel Ploiesti l-a condamnat la 3 ani de inchisoare cu suspendare pe fostul prefect al judetului Ialomita, Marinica Cazacu, pentru incalcarea legilor fondului funciar (Legea nr. 18/1991 s.a.).

O condamnare definitiva de mare efect este si aceea a lui Mihai Necolaiciuc, fostul director general al CFR: 8 ani de inchisoare cu executare pentru incalcarea OUG nr. 60/2001 privind achizitiile publice si a Legii nr. 500/2002 privind finantele publice. Prin aceeasi hotarare din noiembrie 2016, Curtea de Apel Bucuresti a pronuntat solutii de condamnare la inchisoare cu executare, pentru complicitate la abuzul in serviciu savarsit de Necolaiciuc, si pentru oamenii de afaceri Viorel Adrian Gaspar (2 ani cu executare), Bogdan Andrei Gheorghiu, ambii fosti consilieri in cadrul Secretariatului General al Guvernului Nastase (4 ani cu executare) si Dumitru Crestin (2 ani cu executare). Cei trei erau actionari ai S.C. Rom Tehno Invent S.A., care contractase in 2001 cu CFR-ul condus de Necolaiciuc.

Este de notat ca, desi prejudiciul a fost integral reparat de cei trei oameni de afaceri pana la pronuntarea solutiei din apel, Curtea de Apel Bucuresti a mentinut condamnari cu executare pentru acestia, aspect ce ridica serioase semne de intrebare cu privire la natura condamnarii. 'Pe latura civila: Constata integral acoperit prejudiciul creat de inculpatii Gheorghiu Andrei Bogdan, Gaspar Adrian Viorel si Crestin Dumitru, Necolaiciuc Mihai, Olaeru Viorica, Matei Maria Ana, Vladut Ilie (relatia cu S.C. Rom Tehno Invent S.A.)', arata Curtea de Apel Bucuresti.

Cu toate acestea, instanta a pronuntat pedepse diferite pentru fiecare inculpat, ceea ce ar putea naste suspiciuni ca s-ar fi urmarit ca cei doi oameni de afaceri cu trecut politic, Adrian Viorel Gaspar si Bogdan Andrei Gheorghiu, sa primeasca un tratament preferential cu potential iz politic. in acest sens, desi presupusul prejudiciu a fost integral rambursat, asa cum atesta insasi instanta de apel, pedeapsa celui din urma este de doua ori mai mare fata de a celorlalti, iar toate condamnarile au avut loc la peste 15 ani de la presupusa comitere a faptelor, cand acestea ar fi fost de fapt prescrise deja. Din consultarea portalului public al instantelor de judecata, se pare ca judecarea apelului s-a efectuat cu o graba neobisnuita si aparent cu incalcarea grosolana a dreptului la aparare al inculpatilor, fiind refuzate absolut toate probele cerute de catre acestia, lucru absolut neobisnuit, dat fiind ca apelul este ultima cale de atac ordinara pe care un inculpat o poate exercita. In ce il priveste pe Bogdan Andrei Gheorghiu, judecarea primei etape a apelului s-a desfasurat fara ca acesta sa fie legal citat, o dovada in acest sens o constituie citarea prin publicitate, instanta refuzand sa parcurga toti pasii procedurali, ceea ce intareste suspiciunea unui posibil caracter politic al condamnarii.

Condamnarea definitiva la 5 ani de inchisoare cu executare a fostului presedinte PSD-ist al Consiliului Judetean Constanta, Nicusor Constantinescu, de catre Curtea de Apel Constanta, este poate cea mai de rasunet dintre cele exemplificate. Conform hotararii de condamnare, Constantinescu se face vinovat de incalcarea Legii nr. 53/1994 a apararii nationale a Romaniei, a Legii nr. 446/2004 privind pregatirea populatiei pentru aparare si a Legii nr. 215/2001 a administratiei publice locale.

Acelasi Nicusor Constantinescu mai are doua condamnari pentru abuz in serviciu la activ, care insa nu au caracter definitiv. El a fost condamnat de Curtea de Apel Bucuresti, in iulie 2016, la 15 ani de inchisoare pentru ca, in calitate de presedinte al CJ Constanta, a savarsit sase fapte de abuz in serviciu, prin care a autorizat atribuirea nelegala a unor contracte finantate din bugetul consiliului judetean. Instanta a constatat ca prejudiciul astfel creat institutiei este de 30 de milioane de lei. Pedeapsa de 15 ani este rezultatul contopirii pedepsei de 5 ani dispuse prin hotarare definitiva cu pedeapsa aplicata in acest dosar.

In alt dosar, Constantinescu a fost condamnat de Tribunalul Bucuresti, in prima instanta, in iunie 2016, inainte sa fie condamnat de Curtea de Apel Constanta si de Curtea de Apel Bucuresti, la 6 ani de inchisoare cu executare, retinandu-se ca a impiedicat efectuarea unor controale ale Curtii de Conturi ce vizau activitatea Regiei Autonome Judetene de Drumuri si Poduri Constanta (RAJDP Constanta) desfasurata in anii 2011-2013, prin refuzul nejustificat si discretionar de a transmite Curtii documentele necesare. in acelasi dosar, Constantinescu a fost acuzat ca, in perioada 2007 — 2014, nu a respectat dispozitiile legale care il obligau sa procedeze la emiterea, respectiv la prelungirea a 11 certificate de urbanism si a autorizatiilor de construire a unor centrale si generatoare eoliene, solicitate de doua societati comerciale, desi acestea din urma obtinusera in instantele de contencios administrativ hotarari definitive impotriva fostului presedinte al CJ Constanta.

Constantinescu considera ca a fost condamnat abuziv, la comanda politica, pentru a fi exclus din cursa pentru alegerile locale din anul 2016. Din informatiile noastre, nimeni nu a cercetat aceste acuzatiile, iar Inspectia Judiciara din cadrul CSM nu s-a autosesizat si nici nu a fost sesizata pana la momentul de fata.

Problemele sefului PSD cu abuzul in serviciu

Retorica anti-justitie a partidului de guvernamant s-a intensificat de cand presedintele acestuia, Liviu Dragnea, a fost trimis in judecata pentru instigare la abuz in serviciu. Procurorii il acuza ca, atunci cand era presedinte al CJ Teleorman, in perioada 2008-2012, a intervenit in favoarea mentinerii in functie si a platii drepturilor salariale pentru doua angajate de la Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului (DGASPC) Teleorman, desi stia ca acestea nu se prezinta niciodata la locul de munca, nu presteaza niciuna dintre activitatile pentru care au fost angajate si ca in realitate lucreaza in cadrul organizatiei PSD Teleorman. Alaturi de Dragnea mai au calitatea de inculpati in acest dosar inca 10 persoane, printre care si fosta sotie a sefului PSD, Bombonica Prodana.

Procesul se judeca in prima instanta de Inalta Curte de Casatie si Justitie, iar prejudiciul reclamat in acest caz este de 108.000 lei. Aceasta suma a alimentat speculatiile ca O.U.G. nr. 13/2017, prin care se dezincrimina abuzul in serviciu in cazul faptelor care au cauzat un prejudiciu mai mic de 200.000 lei, ulterior abrogata prin O.U.G. nr. 14/2017, a fost adoptata de Guvernul Grindeanu tocmai pentru a-l scapa pe Dragnea de acest dosar.

Chiar daca a fost abrogata, O.U.G. nr. 13/2017 a suscitat discutiile in spatiul public despre necesitatea instituirii unui prag valoric al prejudiciului cauzat de fapta de abuz in serviciu, care ar determina dezincriminarea faptelor prin care se produce un prejudiciu inferior valorii pragului. De asemenea, acest act normativ a repus pe masa problema caracterului vag si ambiguu al normelor de incriminare a abuzului in serviciu (art. 246-248 din Codul penal anterior si art. 297 din noul Cod penal), care s-a patrat si dupa Decizia nr. 405/2016 a Curtii Constitutionale.

In acest context, in luna martie 2017, Inalta Curte de Casatie si Justitie a dispus sesizarea Curtii Constitutionale cu exceptia de neconstitutionalitate a art. 248 din vechiul Cod penal si a art. 297 din noul Cod penal, ridicata de Bombonica Prodana, chiar in dosarul nr. 2628/1/2016, in care ea si Dragea au calitatea de inculpati. In motivarea exceptiei, Prodana a sustinut ca lipsa unui prag valoric al prejudiciului pentru abuzul in serviciu atrage neconstitutionalitatea normelor de incriminare a acestei infractiuni.

Ce spune Curtea Constitutionala despre prag

Desi a respins sesizarea ca inadmisibila, pe motiv ca nu intra in atributiile sale sa stabileasca un asemenea prag, Curtea, in considerentele Deciziei nr. 392 din 6 iunie 2017 (care poate fi consultata integral aici), a catalogat totusi absenta unui prag valoric drept un 'viciu normativ' (paragraful nr. 56 al deciziei).

in aceeasi decizie s-a evidentiat ca dispozitiile penale care reglementeaza abuzul in serviciu sunt, dupa cum am subliniat anterior, 'formulate in sens larg si in termeni vagi, ce determina un grad sporit de impredictibilitate, aspect problematic din perspectiva art. 7 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale [CEDO – n.n], precum si a altor cerinte fundamentale ale principiului statului de drept, aceasta redactare constituind premisa unor interpretari si aplicari arbitrare/aleatorii' (paragraful nr. 55 al deciziei).

Tot Curtea a subliniat ca 'lipsa unor circumstantieri cu privire la determinarea unui anumit cuantum al pagubei ori a unei anume gravitati a vatamarii drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice face dificila si, uneori, imposibila, delimitarea raspunderii penale de celelalte forme de raspundere juridica, cu consecinta deschiderii procedurilor de cercetare penala, trimitere in judecata si condamnare a persoanelor care, in exercitarea atributiilor de serviciu, cauzeaza o paguba ori o vatamare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, indiferent de valoarea pagubei sau de intensitatea vatamarii(s.n.)' (paragraful nr. 55 al deciziei).

Omisiunea de a impune asemenea circumstantieri necesare, din care sa reiasa ca fapta de abuz in serviciu este infractiune doar atunci cand vatamarea produsa are un anumit grad de intensitate, are relevanta constitutionala 'pentru ca afecteaza drepturi si libertati fundamentale ale persoanei impotriva careia se formuleaza o astfel acuzatie penala' (paragraful nr. 55 al deciziei).

Concluzia Curtii nu lasa loc de nicio interpretare: 'legiuitorul [Parlamentul sau Guvernul prin ordonanta de urgenta – n.n.] are obligatia de a reglementa pragul valoric al pagubei si intensitatea vatamarii dreptului sau interesului legitim rezultate din comiterea faptei in cuprinsul normelor penale referitoare la infractiunea de abuz in serviciu (s.n.), pasivitatea acestuia fiind de natura sa determine aparitia unor situatii de incoerenta si instabilitate, contrare principiului securitatii raporturilor juridice in componenta sa referitoare la claritatea si previzibilitatea legii' (paragraful nr. 56 al deciziei)”.

Sursa: Corectnews.com