Sectia de Contencios Administrativ si Fiscal a Inaltei Curti de Casatie si Justitie a facut publice, marti, motivele pentru care a respins definitiv si irevocabil contestatia in anulare formulata de omul de afaceri Dan Voiculescu impotriva deciziei instantei supreme, prin care s-a stabilit ca acesta a colaborat cu fosta Securitate. Astfel, prin decizia 3678, pronuntata in 23 iunie 2011, in dosarul 4251/2/2011, de completul format din judecatorii Carmen Sirbu (presedinte) Niculae Manigutiu si Iuliana Pusoiu, s-a stabilit ca admiterea unei astfel de contestatii ar fi impotriva legii si ar insemna, in fapt un recurs la recurs.Judecatorii au explicat in motivarea deciziei de respingere ca inadmisibila a contestatiei in anulare faptul ca toate argumentele invocate de Dan Voiculescu, de la faptul ca instanta de recurs nu a tinut cont de toate probele din dosar, ca la CNSAS nu s-a votat corespunzator, in sensul lipsei cvorumului, ca instanta a interpretat in mod eronat forma de vinovatie a contestatorului dar si caracterul legilor tarii, nu reprezinta motive care sa duca la admiterea unei contestatii in anulare, ci critici la adresa deciziei instantei de recurs, care insa nu pot constitui motiv de admitere a contestatiei in anulare.

ICCJ: Admiterea unei astfel de contestatii in anulare ar insemna un “recurs la recurs”

Instanta suprema a aratat ca numai doua pot fi temeiurile formularii unei cai extraordinare de atac, a contestatiei in anulare speciala, si anume: cand dezlegarea data prin hotararea instantei de recurs este “rezultatul unei greseli materiale” si cand instanta, respingand recursul sau admitandu-l numai in parte “a omis din greseala sa cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare”. Instanta a aratat ca erorile materiale invocate de Dan Voiculescu ca fiind comise de instanta de recurs nu fac parte din categoria celor necesare a fi comise pentru admiterea unei contestatii in anulare: “Contestatia in anulare speciala (…) nu poate fi asadar exercitata pentru remedierea unor greseli de judecata, precum cele privind stabilirea eronata a situatiei de fapt in urma aprecierii probelor, interpretarea unor dispozitii legale (de drept substantial sau procedural) sau rezolvarea unui incident procedural, intrucat a da partilor posibilitatea de a se plange aceleiasi instante care a dat hotararea de modul in care a apreciat probele si elementele dosarului, a interpretat legea si a stabilit raporturile dintre parti ar insemna sa se deschida dreptul partilor de a provoca rejudecarea caii de atac a recursului, ceea ce este inadmisibil. (…) Se constata, in cauza, ca toate aspectele relevate de contestator ca temeiuri ale contestatiei in anulare speciala (….) nu se incadreaza in categoria greselilor materiale, astfel cum acestea sunt avute in vedere de textul legal mai sus citat. Ele se constituie, in realitate, in critici privitoare la modul in care instanta a pronuntat decizia atacata, judecand calea extraordinara de atac de reformare a recursului, a apreciat probele si elementele dosarului, a interpretat legea aplicabila litigiului, a verificat daca raporturile dintre parti, specifice cauzei, au fost corect stabilite de judecatorul fondului si a dispus in mod suveran cu privire la cererea de administrare a unor inscrisuri, iar aceste critici nu pot fi primite si examinate, intrucat s-ar deschide astfel calea unui recurs la recurs”. In ceea ce priveste cel de-al doilea motiv al contestatiei in anulare formulata de Dan Voiculescu, adica acela ca instanta de recurs a omis sa cerceteze si sa se pronunte pe toate “argumentele” aduse de aparatorii sai, Sectia de Contencios a instantei supreme a aratat ca nici acest motiv nu sta in picioare, intrucat instanta a analizat in detaliu toate argumentele cauzei, chiar daca nu si le-a insusit!

* Cititi aici decizia Sectiei de Contencios Administrativ si Fiscal a ICCJ in dosarul lui Dan Voiculescu