Asociatia Magistratilor din Romania, prin presedintele interimar, jud. dr. Andreea Ciuca (foto), condamna public protocolul din 2016 semnat de seful SRI Eduard Hellvig si procurorul general al Romaniei Augustin Lazar, prin care procurorii au fost transformati in slugile ofiterilor de informatii. Intr-un comunicat de presa transmis Lumea Justitiei, Asociatia Magistratilor din Romania se declara revoltata de decizia procurorului general de a semna un nou protocol cu SRI, in conditiile in care in tot acest timp de cand se discuta de protocoale nu a „suflat o vorba” in fata SRI despre efectele pe care le-ar putea avea astfel de intelegeri si acte asupra independentei procurorilor, actelor de urmarire penala, dar si asupra dreptului la un proces echitabil al cetateanului care ajunge sa fie anchetat, judecat si condamnat in baza unor probe obtinute in baza unor protocoale secrete.

In comunicat, presedinta AMR, judecatoarea Andreea Ciuca, se intreaba care a fost rolul acestor protocoale, in conditiile in care Constitutia si legile, daca ar fi respectate, ar fi suficiente pentru buna desfasurare a activitatii parchetelor, a instantelor dar si pentru asigurarea respectarii drepturilor omului. Si peste toate, se intreaba retoric Andreea Ciuca: "care este rolul protocoalelor? „Sa ne explice rolul constitutional al parchetului? Sa ne invete cum sa aplicam legea? Sa o simplifice ca s-o intelegem, noi, cei din Justitie?”.

In opinia judecatoarei Andreea Ciuca, romanii sunt indreptatiti sa creda ca protocolul incheiat in 2016 de SRI si PICCJ este in continuare in vigoare, caci pana la acest moment nu a fos prezentat proba denuntarii acestuia: „Avem certitudinea, adica proba, ca a fost denuntat?Deocamdata am vazut doar semnaturi pentru 'intrarea in vigoare' a protocoalelor”.

Prezentam in continuare comunicatul AMR:

„Asociatia Magistratilor din Romania (AMR) a luat cunostinta, din mass-media, despre un „nou” protocol secret, incheiat in anul 2016 intre Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si Serviciul Roman de Informatii. Noi, cetatenii de rand, incluzand aici si judecatorii, si procurorii care n-au semnat si n-au aplicat asemenea protocoale, constatam, asadar, ca telenovela protocoalelor continua, rasarind, din timp in timp, cate un act. De parca Constitutia si legile n-ar putea fi respectate si puse in practica, in litera si spiritul lor, decat daca sunt semnate protocoale peste protocoale. Care sa faca ce anume? Sa ne explice rolul constitutional al parchetului? Sa ne invete cum sa aplicam legea? Sa o simplifice ca s-o intelegem, noi, cei din Justitie?

Pe langa protocol secret a fost semnat si unul nesecret. Am inteles, din protocolul nesecret publicat in mass-media, ca acesta privea „cooperarea” intre Serviciul Roman de Informatii si Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie pentru stabilirea conditiilor „concrete” de acces la sistemele tehnice. Dar protocolul secret ce obiect avea? Ce fel de „cooperare” presupunea si ce obligatii si-a asumat PICCJ, liber consimtite? Ca doar n-o fi fost tot despre sisteme tehnice, adica despre: „utilizarea aplicatiilor informatice de interceptare specifice”, „managementul tintelor si al mandatelor de supraveghere tehnica”, „managementul utilizatorilor din cadrul structurii conectati la sistem”, „directionarea semnalului interceptat si/sau receptionarea acestuia catre/de catre structuri stabilite de Ministerul Public”, „exportul produselor interceptate prin intermediul aplicatiilor informatice specifice”.

Experienta ultimilor ani si a protocoalelor desecretizate, incheiate de parchete, ne spune ca protocolul secret in discutie era despre cu totul altceva. Sau este. Avem certitudinea, adica proba, ca a fost denuntat? In drept suntem obisnuiti cu principiul simetriei. Deocamdata am vazut doar semnaturi pentru „intrarea in vigoare” a protocoalelor. Suntem indrituiti sa asteptam desecretizarea protocolului incheiat in decembrie 2016 si, totodata, actul, semnat de reprezentantii acelorasi institutii, prin care sa fi fost denuntat, cu atat mai mult cu cat, declaratiilor publice privind incetarea efectelor protocolului secret din 2016 li s-au alaturat balbe despre data denuntarii.

Asa cum AMR a aratat intr-un comunicat de presa din luna aprilie, faptul ca SRI a fost cel care a initiat declasificarea protocoalelor semnate cu parchetele de la varful ierarhiei Ministerului Public este de laudat si reprezinta un prim pas de revenire la normalitatea democratica. Pentru ca dreptul la un proces echitabil si dreptul la aparare nu pot fi decat subrezite sau de-a dreptul facute pres printr-o „cooperare” dincolo de lege, prin echipe mixte ori raportari reciproce, intre parchete si serviciile de informatii, actiuni in legatura directa cu dosare penale, dar despre care nu stiau (sau nu stiu) decat semnatarii protocoalelor. Deci, nu stiau (ori nu stiu) nici persoanele vizate, nici avocatii lor si nici macar judecatorii.

Toate acestea in contextul in care, asa cum a spus ieri directorul SRI, pentru punerea in aplicare a legii nu era nevoie de protocoale. Pai, AMR a tot subliniat aceasta realitate din 2015! Din nou, aprecieri pozitive la adresa directorului SRI care a facut public aceasta afirmatie.

Pe de alta parte, insa, AMR atrage atentia asupra faptului ca, in tot acest timp de cand se dezbate problema protocoalelor, a obligatiilor asumate de parchete si a consecintelor concrete pentru actul de justitie, conducerea Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie n-a gasit de cuviinta sa sufle o vorba despre existenta acestora, inaintea SRI! Aceeasi este situatia si in cazul procotolului secret semnat in decembrie 2016. Mai mult, nu ni s-a adus la cunostinta niciun act (de buna-credinta) din partea Parchetului privind denuntarea acestui protocol sau explicarea concreta, punct cu punct si articol cu articol, in cazul protocoalelor deja declasificate, a modalitatii efective de implicare a parchetelor in „cooperarea” cu SRI, in dosarele penale.

Adica, PICCJ nu stia ca a semnat? De ce nu a adus la cunostinta CSM si a opiniei publice faptul ca, la sfarsitul anului 2016 – deci, dupa Decizia CCR nr. 51/2016 – procurorul general a semnat un protocol secret cu SRI? De ce nu a solicitat declasificarea acestuia? De ce nu a facut decat acum, dupa ce existenta protocolului a devenit stire, „analiza aspectelor legale privind procedura de desecretizare”? De ce nu a aratat textele de lege care determinau parchetul sa-si pua semnatura pe o astfel de „cooperare” si care ii impuneau o serie de obligatii fata de SRI? (Ultima intrebare este retorica.)

Aceasta modalitate de „lucru”, pe baza de protocoale secrete, cu efecte asupra actelor de urmarire penala creeaza cel putin confuzii referitoare la ce vrea, de fapt, parchetul: pe de o parte, reclama lipsa independentei procurorului (desi este consacrata de 7 ori in Legile Justitiei, trebuind, insa, asumata!), iar, pe de alta parte, este partas in cooperari dincolo de lege care apar ca lovind tocmai in aceasta independenta. Si in principii pentru care, nu o data, CEDO ne-a mustruluit.”