Asociatia Magistratilor din Romania (AMR), reprezentata legal de judecator dr. Andreea Ciuca (foto), in calitate de presedinte interimar sustine ca decizia Guvernului de a intocmi „in graba” si de a „pune in circuit” proiectului de Ordonanta de Urgenta a Guvernului pentru gratierea unor pedepse cu stabilirea datei de 24 ianuarie 2017 ca termen limita pentru transmiterea pozitiilor institutiilor din sistemul judiciar, „nu releva intentia unei dezbateri publice serioase asupra acestuia, ci, mai degraba, ignorarea principiului transparentei de catre initiatorul proiectului”, respectiv Guvernul.

Intr-un comunicat de presa remis Lumeajustitiei.ro in data de 20 ianuarie 2017 Asociatia Magistratilor din Romania aduce in prim-plan gratierea in cazul infractiunilor de coruptie, evidentiind ca in timp ce in privinta gratierii totale se prevede ca nu este aplicabila infractiunilor de coruptie, nu acelasi lucru se specifica la gratierea partiala. In opinia AMR, acest lucru inseamna ca „de aceasta beneficiaza si persoanele condamnate pentru infractiuni de coruptie si, mai mult decat atat, acestea nu au nici obligatia platii despagubirilor stabilite prin hotarare judecatoreasca definitiva”. In acest context, AMR precizeaza ca nu este de acord cu gratierea partiala a pedepselor pentru infractiuni de coruptie, apreciind ca este de neconceput, chiar si la nivel de principiu, „scaparea” Guvernului de a nu stabili un prag valoric peste care plata prejudiciului sa fie o conditie necesara pentru incidenta actului normativ de clementa.

Prezentam in continuare comunicatul Asociatiei Magistratilor din Romania (AMR) din data de 20 ianuarie 2017:

„AMR a observat cu surprindere ca „problema gratierii”, lansata in spatiul public la nivel de „discutie”, pornind de la conditiile de detentie, cu trimitere la penalizarea Romaniei, prin hotarari CEDO, s-a transformat peste noapte in „Proiect de Ordonanta de Urgenta a Guvernului pentru gratierea unor pedepse”, fiind la un pas de punerea pe ordinea de zi a Guvernului.

Astfel cum AMR a subliniat in comunicatul de presa din 11 ianuarie 2016, dat in comun cu UNJR - ca urmare a intalnirii reprezentantilor asociatiilor profesionale cu Ministrul Justitiei, ocazie cu care ni s-a cerut parerea de principiu cu privire la o lege a amnistiei si gratierii -, o eventuala lege de gratiere trebuie sa vizeze doar infractiuni cu un grad redus de pericol social si sa excluda infractiunile de coruptie. In vederea gasirii celei mai bune forme pentru o asemenea lege a gratierii, AMR si UNJR au facut trimitere clara la o dezbatere publica, purtata cu argumente factuale si rationale.

Intocmirea si punerea in circuit a „Proiectului de Ordonanta de Urgenta a Guvernului pentru gratierea unor pedepse”, in graba, la 18 ianuarie 2017, cu stabilirea datei de 24 ianuarie 2017 (a se vedea site-ul M.J.), ca termen limita pentru „propunerile, sugestiile şi opiniile cu valoare de recomandare privind proiectul de act normativ supus dezbaterii”, nu releva intentia unei dezbateri publice serioase asupra acestuia, ci, mai degraba, ignorarea principiului transparentei de catre initiatorul proiectului (din 18 in 24 ianuarie 2017 fiind numai trei zile lucratoare).

AMR constata, de asemenea, ca prevederea clara potrivit careia gratierea colectiva se acorda prin „lege” a constituit un „amanunt” de tehnica legislativa care nu s-a considerat necesar a fi respectat, cu toate ca art. 13 alin. 1, 2 din Legea 54/2002 privind graţierea şi procedura acordarii graţierii vorbeste despre „legea de gratiere”, iar art. 15 alin. 1, 2 stabileste procedura, potrivit careia, „In cazul iniţierii legii de graţiere de catre Guvern, sarcina elaborarii proiectului de lege revine Ministerului Justiţiei. Administraţia Naţionala a Penitenciarelor poate face propuneri motivate Ministerului Justiţiei in vederea iniţierii unei legi de graţiere”. Prin urmare, Guvernul nu poate fi decat „initiatorul” acestei legi.

AMR atrage atentia asupra faptului ca argumentul dezvoltat in „Nota de fundamentare”, referitor la iminenta aplicarii unor sanctiuni de catre CEDO si la conditiile deosebit de grele si degradante in care sunt obligate sa traiasca persoanele condamnate la pedeapsa inchisorii nu justifica lipsa unei evaluari preliminare a impactului (facuta in regim de urgenta!), dupa cum nu justifica nici trecerea de la afirmatii generale, facute de oamenii politici in spatiul public, la un proiect de ordonanta de Guvern, caruia, pana sa ne dezmeticim, ii expira termenul de dezbatere publica.

O serie de prevederi pun in discutie fundamentul si vointa politica materializate in acest proiect de act normativ, fiind necesare justificari concrete care sa inlature suspiciunile opiniei publice si diferentele de regim juridic neexplicate.

Avem, bunaoara, in vedere dispozitia potrivit careia, prin exceptie, gratierea partiala se acorda fara sa fie necesara plata despagubirilor la care persoana condamnata a fost obligata prin hotararea judecatoreasca definitiva (in timp ce, pentru gratierea totala, plata prejudiciului este o conditie). Justificare, fara explicatii suplimentare, ar putea fi gasita doar pentru persoanele diagnosticate cu boli incurabile, in faze terminale – in timp ce, de exemplu, pentru femeile insarcinate, exista institutia amanarii sau intreruperii executarii pedepsei. Pentru exceptia privind lipsa oricarei obligatii de acoperire a prejudiciului produs prin infractiune, de catre persoanele care au implinit varsta de 60 de ani, nu se aduce nicio argumentare viabila, cu atat mai mult cu cat, daca o astfel de persoana beneficiaza de gratiere totala, are obligatia platii despagubirilor pentru prejudiciul provocat prin infractiune. In acest fel, se poate pune problema unei liberari conditionate mascate, dar cu efecte sigure, dat fiind ca o cerere de liberare conditionata (dupa executarea a ½ din pedeapsa cu inchisoarea) poate fi admisa sau respinsa, in functie de inscrisurile dosarului (acoperirea prejudiciului produs prin infractiune fiind, insa, o conditie necesara), in timp ce proiectul ordonantei de gratiere asigura iesirea din inchisoare, in conditiile aratate.

De asemenea, se observa ca, daca gratierea totala nu se aplica infractiunilor de coruptie, nu exista aceeasi prevedere si cu privire la gratierea partiala, ceea ce inseamna ca de aceasta beneficiaza si persoanele condamnate pentru infractiuni de coruptie si, mai mult decat atat, acestea nu au nici obligatia platii despagubirilor stabilite prin hotarare judecatoreasca definitiva.

Tot astfel, sunt exceptate de la gratierea totala infractiuni de evaziune fiscala destul de rar intalnite in practica (prevazute de art. 3-5, art. 7 din Legea nr. 241/2005), in timp ce infractiunile de evaziune fiscala pentru care s-a pronuntat majoritatea condamnarilor (prevazute de art. 9) nu sunt exceptate de la gratierea totala si, cu atat mai putin, de la cea partiala, trebuind notat, din nou, faptul ca, in cazul gratierii partiale a infractiunii de evaziune fiscala nu exista obligatia platii prejudiciului stabilit prin hotararea definitiva de condamnare.

Este adevarat ca, in masura in care gratierea este gandita ca un act de clementa colectiva destinat infractiunilor cu un grad redus de pericol social, plata prejudiciului nu ar trebui sa constituie o conditie esentiala, dar, intrucat, in proiect, se pune inclusiv problema gratierii partiale a pedepselor pentru infractiuni de coruptie - situatie cu care AMR nu este de acord, astfel cum a afirmat! – „scaparea” constand in nestabilirea unui prag valoric peste care plata prejudiciului sa fie o conditie necesara pentru incidenta actului normativ de clementa este de neconceput, chiar si la nivel de principiu.

AMR va prezenta Consiliului Superior al Magistraturii observatiile argumentate cu privire la „Proiectul de Ordonanta de Urgenta a Guvernului pentru gratierea unor pedepse”, evidentiind toate aspectele care determina, prin ele insele, concluzia ca – fara sa negam iminenta aplicarii unor sanctiuni de catre CEDO (desi aici pot si trebuie prezentate nuante!) si conditiile degradante in care sunt obligate sa traiasca persoanele condamnate la pedeapsa inchisorii – , acest proiect, astfel cum a fost conceput, structurat si motivat, nu probeaza ca suntem in prezenta unei initiative acceptabile, in acord cu necesitatile sociale si cu normele de drept. "

*Cititi aici comunicatul AMR