Ministrul Justitiei Catalin Predoiu (foto) a pus in acord Codul de procedura penala cu Decizia nr. 284/2023, in care Curtea Constitutionala a stabilit ca doar Inalta Curte de Casatie si Justitie este competenta sa verifice legalitatea interceptarilor si a filajelor efectuate in baza mandatelor de siguranta nationala (MSN).

Desi prin Decizia 284/2023 CCR a dat liber refacerii Binomului SRI-parchete, instanta de contencios constitutional a declarat neconstitutional viitorul art. 139/1 alin. 2 din Codul de procedura penala, care permitea ca legalitatea MSN-urilor sa fie verificata de instante inferioare ca grad Inaltei Curti – inclusiv de catre judecatorii. Vineri, 9 iunie 2023, ministrul Predoiu a elaborat un nou proiect de modificare a Codului de procedura penala, care de data aceasta vizeaza doar amendarea acelor pasaje declarate neconstitutionale. Lumea Justitiei prezinta in exclusivitate proiectul pe care Ministerul Justitiei l-a trimis in Parlament pentru transpunerea Deciziei CCR 284/2023.

Cele mai importante pasaje din noua initiativa de act normativ se refera la introducerea articolelor 139/1 si art. 139/2 in CPP, menite sa reglementeze procedura de verificare a legalitatii incheierii prin care instanta a autorizat interceptarile sau filajele, respectiv procedura de contestare in instanta a acestor masuri de supraveghere de catre inculpatii care au primit clasare sau renuntare la urmarirea penala, precum si de catre terti (persoane fara vreo calitate in dosarul penal). Subliniem ca articolul 139/2 nu se afla in proiectul trecut prin Parlament, ci a fost inserat dupa decizia Curtii Consitutionale.

Revenind la art. 139/1: dupa cum vedeti mai jos, ori de cate ori inculpatii, procurorii sau chiar si judecatorii (din oficiu) ridica exceptii cu privire la incheierile de autorizare a mandatelor de siguranta nationala, acestea sunt automat trimise la ICCJ, pentru ca instanta suprema sa le verifice legalitatea.

Amintim forma initiala propusa de Predoiu pentru art. 139/1:

„Art. 139/1 – Inregistrarile obtinute din activitati specifice culegerii de informatii

(1) Inregistrarile rezultate din activitatile specifice culegerii de informatii care presupun restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati fundamentale ale omului pot fi folosite ca mijloace de proba in procesul penal daca din cuprinsul acestora rezulta date sau informatii privitoare la pregatirea ori savarsirea unei infractiuni dintre cele prevazute la art. 139 alin. (2) si au fost respectate prevederile legale care reglementeaza obtinerea acestor inregistrari.

(2) Legalitatea incheierii prin care s-au autorizat activitatile respective, a mandatului emis in baza acesteia, a modului de punere in executare a autorizarii, precum si a inregistrarilor rezultate se verifica in procedura de camera preliminara de catre judecatorul de camera preliminara de la instanta careia ii revine, potrivit legii, competenta sa judece cauza in prima instanta”.

Iata forma propusa dupa decizia CCR:

„Art. 139/1 – Inregistrarile obtinute din activitati specifice culegerii de informatii

(1) Inregistrarile rezultate din activitatile specifice culegerii de informatii care presupun restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati fundamentale ale omului pot fi folosite ca mijloace de proba in procesul penal daca din cuprinsul acestora rezulta date sau informatii privitoare la pregatirea ori savarsirea unei infractiuni dintre cele prevazute la art. 139 alin. (2) si au fost respectate prevederile legale care reglementeaza obtinerea acestor inregistrari.

(2) Legalitatea incheierii prin care s-au autorizat activitatile respective, a mandatului emis in baza acesteia, a modului de punere in executare a autorizarii, precum si a inregistrarilor rezultate se verifica, dupa caz:

a) in procedura de camera preliminara;

b) in procedura plangerii impotriva solutiei de clasare, in conditiile art. 341 alin. (7) din Codul de procedura penala;

c) in procedura prevazuta la 139/2.

(3) In cazurile prevazute la alin. (2) lit. a) si b), daca s-au formulat cereri si exceptii ori, dupa caz, judecatorul de camera preliminara a ridicat din oficiu exceptii cu privire la inregistrarile rezultate din activitatile autorizate, acesta sesizeaza prin incheiere Inalta Curte de Casatie si Justitie in vederea verificarii legalitatii acestor activitati si transmite dosarul cauzei, impreuna cu cererile si exceptiile formulate. Pana la ramanerea definitiva a incheierii Inaltei Curti de Casatie si Justitie, procedura de camera preliminara ori, dupa caz, cea de solutionare a plangerii impotriva solutiei de clasare se suspenda.

(4) Dupa inregistrarea sesizarii, dosarul este repartizat aleatoriu unui judecator de camera preliminara de la Inalta Curte de Casatie si Justitie. Acesta fixeaza termen de solutionare in camera de consiliu si dispune citarea partilor si a persoanei vatamate, si incunostintarea procurorului.

(5) Judecatorul care a autorizat activitatile specifice culegerii de informatii prevazute la alin. (1) nu poate participa la solutionarea sesizarii privind legalitatea acestora.

(6) Tinand seama de cererile si exceptiile formulate si luand concluziile procurorului, precum si ale partilor si persoanei vatamate, daca sunt prezente, judecatorul de camera preliminara de la Inalta Curte de Casatie si Justitie se pronunta prin incheiere asupra legalitatii activitatilor din care au rezultat inregistrarile, in raport de dispozitiile legale pe baza carora acestea au fost autorizate. Prevederile art. 345 alin. (1/1) si (1/2) se aplica in mod corespunzator.

(7) Impotriva incheierii prevazute la alin. (6), procurorul, partile si persoana vatamata pot formula contestatie in termen de 3 zile de la comunicare.

(8) Contestatia se solutioneaza de un complet format din doi judecatori de camera preliminara de la Inalta Curte de Casatie si Justitie, dispozitiile alin. (4)-(6), precum si cele ale art. 347 alin. (4) aplicandu-se in mod corespunzator.

(9) Dupa ramanerea definitiva, incheierea se comunica de indata judecatorului de camera preliminara care a dispus sesizarea.

(10) Constatarea nelegalitatii autorizarii sau a modului de punere in executare a activitatilor specifice culegerii de informatii din care au rezultat inregistrari atrage aplicarea dispozitiilor art. 102 alin. (3)”.

Redam motivarea ministrului Justitiei:

„Prin Decizia nr. 284/2023, Curtea Constitutionala a constatat ca dispozitiile art. I pct.17 [cu referire la art. 139/1 alin. (2)] din Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala, precum si pentru modificarea altor acte normative sunt neconstitutionale, avand in vedere ca doar Inalta Curte de Casatie si Justitie poate verifica legalitatea inregistrarilor obtinute din activitati specifice culegerii de informatii.

In motivarea acestei solutii, Curtea constata ca, reglementand procedura de verificare a legalitatii incheierii prin care s-au autorizat activitatile specifice culegerii de informatii care presupun restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati fundamentale ale omului, a mandatului emis cu aceasta ocazie, a mijlocului de proba (inregistrarile rezultate din aceste activitati) si a procedeului probatoriu prin care acestea au fost obtinute, legiuitorul a stabilit, in alin. (2) al art. 139/1 din Codul de procedura penala, introdus prin art. I pct. 17 din legea criticata, ca organul competent in acest sens este judecatorul de camera preliminara de la instanta careia ii revine, potrivit legii, competenta sa judece cauza in prima instanta; cu alte cuvinte: judecatorul de camera preliminara de la instanta sesizata prin rechizitoriu, contrar considerentelor Deciziei nr. 55 din 4 februarie 2020 (paragrafele 51-60), anterior citate (a se vedea par. 89).

Or, avand in vedere cele statuate de instanta de control constitutional in considerentele Deciziei nr. 55 din 4 februarie 2020 (in sensul ca verificarea legalitatii administrarii probelor trebuie realizata de catre o instanta egala in grad cu cea care a emis mandatul de supraveghere tehnica, respectiv a autorizat activitatea specifica culegerii de informatii, potrivit Legii nr. 51/1991, si faptul ca, in acest din urma domeniu, Inalta Curte de Casatie si Justitie este instanta specializata, avand competenta specializata, strict determinata de Legea nr. 51/1991 privind securitatea nationala a Romaniei – aspect subliniat, de asemenea, de instanta de control constitutional), in aceeasi decizie, Curtea a constatat prin Decizia nr. 284/2023 ca legiuitorul nu si-a indeplinit obligatia constitutionala, in sensul punerii in acord a prevederilor declarate neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei, contrar dispozitiilor art. 147 din Legea fundamentala (a se vedea par. 91).

In considerarea celor retinute de Curte in cuprinsul Deciziei nr. 284/2023, se propune reglementarea unui mecanism de verificare a legalitatii incheierii prin care s-au autorizat activitatile respective, a mandatului emis in baza acesteia, a modului de punere in executare a autorizarii, precum si a inregistrarilor rezultate care sa revina in competenta unui judecator de camera preliminara din cadrul instantei supreme.

Mentionam ca un mecanism similar a fost adoptat, de altfel, de catre Senat in data de 29.03.2023 (a se vedea pct. 17 al art. I din forma adoptata de Senat)”.

Prezentam forma propusa de Predoiu pentru art. 139/2:

„Art. 139/2. Plangerea impotriva unei activitati specifice culegerii de informatii

(1) Orice persoana vizata de o activitate specifica culegerii de informatii prevazuta la art. 139/1 alin. (1) si care nu a dobandit calitatea de parte in cursul procesului penal, precum si inculpatul fata de care s-a dispus renuntarea la urmarirea penala sau clasarea pot formula plangere cu privire la legalitatea incheierii prin care s-au autorizat activitatile respective, a mandatului emis in baza acesteia, a modului de punere in executare a autorizarii, precum si a inregistrarilor rezultate.

(2) Dupa incetarea activitatilor autorizate, procurorul informeaza in scris persoana prevazuta la alin. (1) cu privire la activitatile din care au rezultat inregistrarile folosite ca mijloace de proba in procesul penal. Dispozitiile art. 145 alin. (2) si (3) si ale art. 145/1 alin. (2) se aplica in mod corespunzator.

(3) Termenul de formulare a plangerii este de 20 de zile, dispozitiile art. 145/1 alin. (3) aplicandu-se in mod corespunzator.

(4) Plangerea se adreseaza Inaltei Curti de Casatie si Justitie si se solutioneaza de un judecator de camera preliminara. Dispozitiile art. 145/1 alin. (5) si ale art. 139/1 alin. (4) si (5) se aplica in mod corespunzator.

(5) Judecatorul de camera preliminara se pronunta asupra legalitatii activitatilor din care au rezultat inregistrarile, prin incheiere definitiva, in raport de dispozitiile legale pe baza carora acestea au fost autorizate, prevederile art. 145/1 alin. (8) si (9) aplicandu-se in mod corespunzator”.

Cititi motivarea:

„Prin aceeasi decizie, Curtea Constitutionala a retinut, de asemenea, ca este nejustificata excluderea altor persoane, care nu au nicio calitate in dosarul penal sau au calitatea de suspect ori de inculpat, atunci cand fata de acestea s-a dispus renuntarea la urmarirea penala sau clasarea, de la posibilitatea accederii la o instanta de judecata care sa verifice legalitatea acestor inregistrari, precum si a elementelor circumscrise acesteia – incheiere, mandat, punere in executare.

In acest sens, instanta de contencios constitutional arata ca in cazul activitatilor din care pot rezulta inregistrari, care sunt comunicate organelor de urmarire penala, intrucat din cuprinsul acestora rezulta date sau informatii privitoare la pregatirea ori savarsirea unei infractiuni dintre cele prevazute la art. 139 alin. (2) din Codul de procedura penala si care dobandesc calitatea de mijloace de proba in procesul penal, indiferent daca s-a dispus ori nu s-a dispus trimiterea in judecata a persoanei vizate de acestea, ca, in cadrul procesului penal, posibilitatea contestarii legalitatii inregistrarilor ce rezulta din activitatile specifice culegerii de informatii si a elementelor ce tin de legalitatea mijlocului de proba este circumstantiata de legiuitor doar in ceea ce il priveste pe inculpat, dupa trimiterea in judecata, in cadrul camerei preliminare.

In conditiile atribuirii calitatii de mijloc de proba inregistrarilor ce rezulta din activitatile specifice culegerii de informatii care presupun restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati fundamentale ale omului, autorizate potrivit Legii nr. 51/1991, fara a distinge dupa cum acestea au valoare probatorie in faza de urmarire penala ori in fazele ulterioare ale procesului penal, Curtea constata ca este nejustificata excluderea celorlalte persoane, care nu au nicio calitate in dosarul penal sau au calitatea de suspect ori de inculpat, atunci cand fata de acesta s-a dispus renuntarea la urmarirea penala sau clasarea, de la posibilitatea accederii la o instanta de judecata care sa verifice legalitatea acestor inregistrari, precum si a elementelor circumscrise acesteia – incheiere, mandat, punere in executare (a se vedea par. 99).

In aceste conditii, se propune instituirea unei proceduri separate in cuprinsul unui articol distinct, art. 139/2, care sa reglementeze solutionarea plangerii impotriva unei activitati specifice culegerii de informatii care presupune restrangerea exercitiului unor drepturi sau libertati fundamentale ale omului, plangere formulata fie de catre o persoana care nu a dobandit calitatea de parte in cursul procesului penal, fie de catre inculpatul fata de care s-a dispus renuntarea la urmarirea penala sau clasarea”.

* Cititi aici amendamentele Ministerului Justitiei la CPP dupa Decizia CCR 284/2023

* Cititi aici Decizia Curtii Constitutionale nr. 284/2023