Premierul demis Ludovic Orban a mai profitat de o ocazie ca sa se faca de ras. Iar de data aceasta chiar cu ajutorul presedintelui Klaus Iohannis, care s-a incapatanat sa-l propuna, cu incalcarea Constitutiei, pentru un nou mandat de prim-ministru, desi tocmai fusese demis prin motiune de cenzura si nici nu beneficia de majoritate in Parlament.

Curtea Constitutionala a Romaniei a admis luni, 24 februarie 2020, sesizarea privind conflictul juridic de natura constitutionala dintre Iohannis si Parlament, generat de insistenta primului om in stat de a-l insuruba tot pe Orban la Palatul Victoria. Sesizarea a fost trimisa la CCR de catre liderul PSD Marcel Ciolacu, alaturi de alta sesizare, formulata de catre presedintele Senatului de la acea vreme, Teodor Melescanu.

Instanta de contencios constitutional a admis sesizarea lui Ciolacu, fiind exprimate 7 voturi „pentru” si 2 voturi „impotriva”. Nu putem decat sa presupunem ca aceste doua optiuni contrare au venit din partea judecatoarelor Livia Stanciu si Simina Tanasescu, trimisele lui Klaus Iohannis la CCR.

Redam minuta CCR:

„In ziua de 24 februarie 2020, Plenul Curtii Constitutionale, investit in temeiul dispozitiilor art.146 lit.e) din Constitutie si ale art.11 alin.(1) pct.A lit.e), precum si ale art.34, art.35 si art.36 din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, a luat in dezbatere cererile de solutionare a conflictului juridic de natura constitutionala intre Presedintele Romaniei si Parlamentul Romaniei, cereri formulate de presedintele Senatului si de presedintele Camerei Deputatilor.

In sedinta publica, in cadrul dezbaterilor, Curtea Constitutionala, vazand obiectul cauzelor, a dispus conexarea acestora.

In urma deliberarilor, Curtea Constitutionala, cu majoritate de voturi, a decis:

1. A admis cererile formulate de presedintele Camerei Deputatilor si de presedintele Senatului si a constatat existenta unui conflict juridic de natura constitutionala intre Presedintele Romaniei si Parlamentul Romaniei, in legatura cu desemnarea de catre Presedintele Romaniei a candidatului Ludovic Orban la functia de prim-ministru, prin Decretul nr. 82/2020, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.88 din 6 februarie 2020.

2. In realizarea atributiei prevazute de art.103 alin.(1) din Constitutie, Presedintele Romaniei va proceda la o noua desemnare a candidatului pentru functia de prim-ministru.

Curtea a constatat, in esenta, in acord cu Decizia CCR nr.80/2014, ca desemnarea candidatului la functia de prim-ministru trebuie sa aiba ca scop asigurarea coagularii unei majoritati parlamentare in vederea formarii unui nou Guvern.

Decizia este definitiva si general obligatorie si se comunica, potrivit art.36 din Legea nr.47/1992, Presedintelui Romaniei, presedintelui Camerei Deputatilor si presedintelui Senatului”.

Lumea Justitiei a intuit verdictul

Decizia CCR a fost anuntata de Lumea Justitiei inca din data de 6 februarie 2020, in articolul „Bomba de la CCR: sasul in genunchi” (il gasiti aici). Concret, decizia CCR de luni – prin care constata ca Iohannis a incalcat Constitutia nominalizandu-l pe Orban premier in ciuda motiunii de cenzura – se bazeaza pe Decizia CCR nr. 80/2014, pe care Lumea Justitiei a adus-o in atentia publicului cu acea ocazie. Mai precis, in respectiva decizie se stabilea cat se poate de clar ca premierul trebuie nominalizat din randurile majoritatii parlamentare, iar desemnarea si numirea unui prim-ministru sustinut de o minoritate parlamentara ar insemna investirea unui guvern fara legitimitate electorala.

Iata precizarile din Decizia CCR 80/2014, care a stat la baza verdictului din cazul Orban:

„318. Avand in vedere neajunsurile la care conduce procedura mai sus analizata, Curtea constata ca procedura de desemnare a candidatului la functia de prim-ministru trebuie sa aiba in vedere in mod concurent cele doua criterii anterior mentionate, pentru ca nu se poate ignora nici rezultatul electoral al competitorilor electorali, dar nici finalitatea procedurii, respectiv desemnarea unui candidat care sa poata asigura coagularea unei majoritati parlamentare in vederea obtinerii votului de incredere.

319. De aceea, Presedintele Romaniei, neputand avea rol de decident in aceasta procedura, ci de arbitru si mediator intre fortele politice, are doar competenta de a desemna drept candidat pe reprezentantul propus de alianta politica sau partidul politic care detine majoritatea absoluta a mandatelor parlamentare sau, in cazul in care nu exista o asemenea majoritate, pe reprezentantul propus de alianta politica sau partidul politic care poate asigura sustinerea parlamentara necesara obtinerii votului de incredere al Parlamentului. (...)

324. Pe de alta parte, prin modalitatea de desemnare a candidatului pentru functia de prim-ministru, se ajunge la o nesocotire a votului liber exprimat de catre alegatori in cadrul alegerilor parlamentare, deoarece creeaza premisele desemnarii candidatului din randurile partidului politic sau aliantei politice cu cel mai mare numar de mandate sau voturi in detrimentul unei aliante politice postelectorale care poate asigura sustinerea parlamentara necesara obtinerii votului de incredere al Parlamentului. De aceea, rezultatul electoral, ce reprezinta vointa corpului electoral exprimata prin vot, impune ca Presedintele Romaniei sa desemneze candidatul pentru functia de prim-ministru pe reprezentantul propus de alianta politica sau partidul politic care detine majoritatea absoluta a mandatelor parlamentare sau, in cazul in care nu exista o asemenea majoritate, pe reprezentantul propus de alianta politica sau partidul politic care poate asigura sustinerea parlamentara necesara obtinerii votului de incredere al Parlamentului.

325. A reglementa, chiar la nivel constitutional, dreptul unei minoritati parlamentare de a propune desemnarea, in mod invariabil, a candidatului pentru functia de prim-ministru inseamna a accepta ca se poate investi un Guvern fara legitimare electorala. A nu tine cont de faptul ca cetatenii au ales in favoarea unor competitori electorali care formeaza sau pot forma o majoritate absoluta, de natura a asigura investirea Guvernului, inseamna a afecta in mod decisiv dreptul de vot, intrucat exprimarea dreptului de vot vizeaza, in mod direct, configuratia politica a Parlamentului, iar, indirect, investirea Guvernului. In aceste conditii, Curtea constata ca textul propus suprima o garantie a dreptului de vot, si anume respectarea rezultatului votului liber exprimat”.

Acuzatii impotriva lui Iohannis

Amintim ca in sesizarea trimisa la CCR, Marcel Ciolacu l-a acuzat pe presedintele Iohannis ca a incalcat principiul colaborarii loiale intre institutiile publice, obligatia constitutionala de a veghea la respectarea Constitutiei si la buna functionare a autoritatilor publice si obligatia constitutionala de a exercita functia de mediere intre puterile statului. Tot Werner a fost reclamat la CCR pe motiv ca a nesocotit dispozitiile imperative inscrise in art. 114 alin. (2) din Constitutia Romaniei, potrivit carora Guvernul este demis daca o motiune de cenzura (depusa in termen de trei zile de la prezentarea proiectului de lege) a fost votata in conditiile art. 113 din legea fundamentala.

Mai mult: actiunea PSD la CCR se bazeaza chiar pe jurisprudenta Curtii Constitutionale in problema sesizata. Mai exact, Ciolacu a enumerat mai multe decizii ale CCR, printre care si Decizia 80/2014, care stabileste ca numirea unui premier din partea unei minoritati parlamentare (asa cum este cazul PNL in momentul de fata) ar insemna investirea unui Guvern fara legitimare electorala.

Prezentam principalele fragmente din sesizarea PSD la CCR (o gasiti aici integral):

„Conflictul juridic de natura constitutionala consta in exercitarea in mod discretionar a atributiilor Presedintelui Romaniei, astfel cum acestea sunt reglementate de Constitutia Romaniei, republicata, constand in desemnarea, in data de 6 februarie 2020, a candidatului Ludovic Orban la functia de prim-ministru, prin Decretul nr. 82/2020, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 883 din 6 februarie 2020, cu incalcarea, in mod direct sau indirect, a urmatoarelor principii sau dispozitii constitutionale:

1. principiul colaborarii loiale intre institutiile publice, derivat din art. 1 alin. (4);

2. obligatia constitutionala de a veghea la respectarea Constitutiei si la buna functionare a autoritatilor publice, inscrisa in art. 80 alin. (2) teza I;

3. obligatia constitutionala de a exercita functia de mediere intre puterile statului, inscrisa in art. 80 alin. (2) teza a II-a.

De asemenea, prin acest demers, Presedintele Romaniei a nesocotit si a deturnat de la scopul prevazut de legiuitorul constituant dispozitiile imperative inscrise in art. 114 alin. (2) din legea fundamentala, potrivit carora Guvernul este demis daca o motiune de cenzura, depusa in termen de 3 zile de la prezentarea proiectului de lege, a fost votata in conditiile art. 113.

Nominalizandu-l drept premier pe Ludovic Orban, Presedintele Romaniei incalca vointa Parlamentului, care tocmai i-a retras increderea acestuia prin recenta motiune de cenzura. Respingand propunerea de premier formulata de o majoritate parlamentara, Presedintele Romaniei va declansa, astfel cum a declarat, un conflict juridic de natura constitutionala, impiedicand formarea unui Guvern, cu scopul declarat de a dizolva Parlamentul si de a ajunge la 'alegeri anticipate'. (...)

Desemnarea de catre Presedintele Romaniei a unei alte persoane decat aceea pentru care s-a conturat o optiune in cadrul consultarilor, acordandu-i mandatul de a forma lista viitorului Guvern si programul de guvernare, implica riscul previzibil ca aceasta sa nu aiba sustinere parlamentara si, prin urmare, sa nu ii fie acordat votul de incredere de catre Parlament. (...)

Exercitarea prerogativei Parlamentului de investire a Guvernului nu se poate realiza sub presiunea pierderii mandatului Parlamentului, de aceea Constitutia il obliga pe presedinte sa se consulte cu partidele parlamentare pentru a desemna pe acea persoana care are cele mai mari sanse sa formeze si sa obtina sprijinul unei majoritati parlamentare.

Obligatia Presedintelui nu este una formala, ci este o veritabila obligatie de diligenta, altfel Constitutia ar fi lipsita de continut si fara efecte.

Alegerile inainte de termen urmeaza sa aiba loc daca Parlamentul nu functioneaza, fara a avea la baza ratiunea de a schimba majoritatea parlamentara.

Avand in vedere considerentele anterioare, rezulta ca Presedintele Romaniei si-a indeplinit in mod discretionar, abuziv, prerogativele inscrise in art. 85 alin. 91) si 103 alin. (1) din Constitutia Romaniei, republicata, incalcand astfel principiul cooperarii loiale, dimensiune a principiului separatiei si echilibrului puterilor in stat. Totodata, acesta nesocoteste propriile atributii inscrise la art. 80 alin. (2) din legea fundamentala, in componentele referitoare la obligatia sa de a veghea la respectarea Constitutiei, de a veghea la buna functionare a autoritatilor publice si de a exercita functia de mediere intre puterile statului, si deturneaza de la scopul prevazut de legiuitorul constituant dispozitiile imperative inscrise in art. 114 alin. (2) din legea fundamentala, potrivit carora Guvernul este demis daca o motiune de cenzura, depusa in termen de 3 zile de la prezentarea proiectului de lege, a fost votata in conditiile art. 113”.