Inalta Curte de Casatie si Justitie dovedeste inca o data ca nu esti obligat sa iei lumina de la Curtea de Justitie a Uniunii Europene ca sa judeci.

Judecatoarele supreme Simona Elena Cirnaru, Rodica Aida Popa (foto) si Oana Burnel au refuzat, in 14 septembrie 2023, cererea Directiei Nationale Anticoruptie de suspendare a solutionarii recursului in casatie declarat de Ionel Arsene, fost presedinte al Consiliului Judetean Neamt, impotriva deciziei din 10 martie 2023, prin care Curtea de Apel Brasov l-a condamnat la 6 ani si 8 luni de inchisoare cu executare, precum si de DNA.

Procuroarea de sedinta Gabriela Popa de la DNA Brasov a solicitat sesizarea CJUE cu doua intrebari care pot fi rezumate in felul urmator: are sau nu voie o instanta nationala sa ignore deciziile CCR 297/2018 si 358/2022 privind prescriptia in dosare de coruptie? Concomitent, procuroarea a cerut suspendarea judecarii cauzei pana la pronuntarea Curtii de Justitie a Uniunii Europene in alte trei dosare cu acelasi obiect. Amintim ca deocamdata CJUE a oferit un raspuns afirmativ in acest sens doar cu privire la cauzele vizand infractiuni cu fonduri europene care „aduc atingere grava intereselor financiare ale Uniunii Europene”, si doar daca exista un risc sistemic de impunitate (care nu se regaseste in dreptul intern) prin inchiderea unui numar mare de procese.

La randul lui, completul Cirnaru-Popa-Burnel a respins solicitarea Directiei Nationale Anticoruptie, explicand faptul ca problema ignorarii deciziilor CCR pe prescriptie nu este nici pertinenta, nici concludenta cauzei judecate (respectiv recursul in casatie in cazul Arsene). Mai exact, „eventuala suspendare a judecatii in recurs in casatie trebuie sa fie justificata si de argumente de utilitate a dezlegarilor pe care Curtea de Justitie a Uniunii Europene este chemata sa o dea chestiunilor prejudiciale cu care este investita (in alte cauze) asupra solutionarii cauzei instantei nationale a carei suspendare se solicita”.

Or, conchid cele trei judecatoare ICCJ, jurisprudenta CJUE ofera suficiente elemente de interpretare utile, astfel incat Inalta Curte sa poata transa problema de drept a prescriptiei in dosarele de coruptie, chiar inainte ca CJUE sa se pronunte in dosarele pe care le are pe rol cu privire la acest subiect.

In ceea ce il priveste pe Ionel Arsene, acesta a solicitat respingerea cererii DNA, prin intermediul aparatorului sau, avocatul Vladimir Ciolacu.

Incheiem, mentionand ca in final Inalta Curte a respins ambele recursuri in casatie (atat cel declarat de Arsene, cat si cel formulat de DNA), la 26 octombrie 2023.

Iata minuta deciziei nr. 684/2023 din dosarul nr. 431/103/2018:

„Respinge, ca nefondate, recursurile in casatie formulate de Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - Directia Nationala Anticoruptie, Serviciul Teritorial Brasov si inculpatul Arsene Ionel impotriva deciziei penale nr. 190/Ap din data de 10 martie 2023, pronuntata de Curtea de Apel Brasov – Sectia penala.

Cheltuielile judiciare ocazionate de solutionarea recursului in casatie formulat de Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie – Directia Nationala Anticoruptie, Serviciul Teritorial Brasov raman in sarcina statului. Obliga recurentul inculpat Arsene Ionel la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat.

Definitiva. Pronuntata in sedinta publica, astazi, 26 octombrie 2023”.

Redam principalele pasaje din incheierea Inaltei Curti privind respingerea sesizarii CJUE si suspendarii cauzei:

„I. Asupra cererii de sesizare a Curtii de Justitie a Uniunii Europene formulata de Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie Directia Nationala Anticoruptie, Serviciul Teritorial Brasov constata urmatoarele: (...)

Analizand cererea formulata prin raportare la dispozitiile art. 2 din Legea nr. 340/2009 si la normele europene ce reglementeaza procedura trimiterilor preliminare, Inalta Curte constata ca aceasta nu poate fi primita pentru considerentele aratate in continuare.

Sistemul trimiterilor preliminare reprezinta un mecanism fundamental al dreptului Uniunii Europene menit sa confere instantelor nationale mijloacele de a asigura o interpretare si o aplicare uniforma a dreptului comunitar in toate statele membre. Actiunea in pronuntarea unei hotarari preliminare este o procedura necontencioasa, de colaborare judiciara, independenta de orice initiativa a partilor.

Procedura trimiterilor preliminare este reglementata, cu titlu general, prin art. 267 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene (fostul art. 234 din Tratatul Comunitatii Europene).

Astfel, potrivit art. 267 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene (TFUE), Curtea de Justitie a Uniunii Europene este competenta sa se pronunte, cu titlu preliminar, cu privire la interpretarea tratatelor si la validitatea si interpretarea actelor adoptate de institutiile, organele, oficiile sau agentiile Uniunii. In acest sens, o instanta dintr-un stat membru poate sesiza Curtea de Justitie a Uniunii Europene daca apreciaza ca o decizie in aceasta privinta este necesara in solutionarea pricinii. In cazul in care chestiunea se invoca intr-o cauza pendinte in fata unei instante nationale, ale carei decizii nu sunt supuse vreunei cai de atac in dreptul intern, aceasta instanta este obligata sa sesizeze Curtea. Cererea de sesizare a Curtii de Justitie a Uniunii Europene se face numai in situatia in care, in cursul unui litigiu aflat pe rol, se pune problema interpretarii sau validitatii unei norme comunitare.

Conform Recomandarilor referitoare la efectuarea trimiterilor preliminare, publicate in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. C 380/1 din 08 noiembrie 2019, Curtea de Justitie a Uniunii Europene poate fi sesizata cu privire la interpretarea sau la validitatea dreptului Uniunii doar la initiativa instantelor nationale, neavand relevanta manifestarea de vointa sub acest aspect a partilor din litigiul principal. Intrucat este chemata sa isi asume raspunderea pentru hotararea judecatoreasca ce urmeaza a fi pronuntata, numai instanta nationala sesizata cu solutionarea unui litigiu are competenta sa aprecieze, luand in considerare particularitatile fiecarei cauze, atat necesitatea unei cereri de decizie preliminara pentru a fi in masura sa pronunte propria hotarare, cat si pertinenta intrebarilor pe care le adreseaza Curtii de Justitie a Uniunii Europene.

In ceea ce priveste obiectul si intinderea cererii de decizie preliminara, in cuprinsul acelorasi Recomandari se arata ca respectiva cerere trebuie sa se refere la interpretarea sau la validitatea dreptului Uniunii, iar nu la interpretarea normelor dreptului national sau la aspecte de fapt invocate in cadrul litigiului principal.

In plus, se subliniaza faptul ca instanta europeana nu se poate pronunta asupra cererii de decizie preliminara decat daca dreptul Uniunii este aplicabil cauzei principale. In aceasta privinta, este indispensabil ca instanta de trimitere sa expuna toate elementele pertinente, de fapt si de drept, care o determina sa considere ca dispozitiile dreptului Uniunii sunt susceptibile sa se aplice in speta.

Se observa, asadar, ca actiunea in pronuntarea unei hotarari preliminare presupune indeplinirea unor conditii de admisibilitate privitoare la calitatea procesuala activa, Curtea de Justitie a Uniunii Europene putand fi sesizata cu o chestiune prejudiciala numai de catre o instanta a unui stat membru, la obiectul chestiunii prejudiciale, care se refera exclusiv la interpretarea sau validitatea normei comunitare, la momentul formularii unei astfel de cereri, precum si la pertinenta si concludenta chestiunii prejudiciale asupra solutionarii cauzei deduse judecatii instantei nationale.

In contextul acestor considerente teoretice, se constata ca, in speta, sunt indeplinite primele trei conditii de admisibilitate sus-mentionate, intrucat, in ceea ce priveste calitatea procesuala activa, Inalta Curte de Casatie si Justitie intruneste exigenta de jurisdictie nationala competenta sa sesizeze Curtea de Justitie a Uniunii Europene si sunt respectate cerintele formularii chestiunii prejudiciale in cursul unei judecati aflate in derulare la o instanta nationala (procedura recursului in casatie), precum si cea privind obiectul chestiunii prejudiciale in raport cu competenta generala de jurisdictie a instantei comunitare reglementata prin art. 267 TFUE (interpretarea articolelor 2, 19 alineatul (1) al doilea paragraf si 4 parag. 3 din TUE, coroborate cu articolul 325 alineatul (1) din TFUE si articolul 2 alineatul (1) din Conventia PIF si cu articolele 2 si 12 din Directiva PIF, precum si cu Directiva 2004/18/CE privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achizitii publice de lucrari, de bunuri si de servicii, cu referire la principiul consacrarii unor sanctiuni efective si disuasive in cazuri de frauda grava aducand atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene, toate cu aplicarea Deciziei 2006/928/CE a Comisiei, prin raportare la articolul 49 parag. 1 teza finala din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene – prima intrebare; interpretarea articolelor 2 si 4 parag. 3 din TUE, cu aplicarea Deciziei 2006/928/CE a Comisiei sub aspectul angajamentului de asigurare a caracterului eficient al sistemului judiciar roman, prin raportare la articolul 49 parag. 1 teza finala din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene – a doua intrebare).

In ceea ce priveste exigenta pertinentei si concludentei chestiunii prejudiciale asupra solutionarii cauzei deduse judecatii instantei nationale, Inalta Curte constata ca, in prezenta cauza, este investita cu solutionarea recursurilor in casatie formulate de Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie – Directia Nationala Anticoruptie si inculpatul Arsene Ionel impotriva deciziei penale nr. 190/Ap din 10 martie 2023 pronuntate de Curtea de Apel Brasov – Sectia penala, parchetul sustinand ca in cauza este incident cazul de recurs in casatie prev. de art. 438 alin. (l) pct. 8 Cod procedura penala (potrivit caruia „in mod gresit s-a dispus incetarea procesului penal”), intrucat instanta de apel (Curtea de Apel Brasov) a dispus in mod gresit incetarea procesului penal fata de inculpatul Arsene Ionel sub aspectul savarsirii infractiunii de trafic de influenta savarsite in anul 2013, prev. de art. 291 alin. (1) Cod penal, raportat la art. 6 si art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, ca efect al interventiei prescriptiei raspunderii penale.

Or, avand in vedere, pe de o parte, natura juridica a obiectului prezentei cauze – cale extraordinara de atac – si limitele in care, in acest cadru procesual, se evalueaza motivul de recurs in casatie prev. de art. 438 alin. (l) pct. 8 Cod procedura penala, iar pe de alta parte, imprejurarea ca, astfel cum sunt formulate cele doua intrebari, obiectul sesizarii Curtii de Justitie a Uniunii Europene antameaza o chestiune esentialmente de drept penal material, Inalta Curte apreciaza neindeplinita exigenta pertinentei si concludentei chestiunii prejudiciale asupra solutionarii cauzei deduse judecatii instantei nationale.

II. Asupra cererii de suspendare a judecarii cauzei pana la solutionarea cauzelor C-74/23 si C-131/23 inregistrate pe rolul Curtii de Justitie a Uniunii Europene, formulata de Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie – Directia Nationala Anticoruptie, Serviciul Teritorial Brasov, constata urmatoarele:

Prin memoriul continand completarea motivelor de recurs in casatie depus la data de 6 septembrie 2023, Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie – Directia Nationala Anticoruptie, Serviciul Teritorial Brasov a solicitat, cu titlu subsidiar, in temeiul art. 413 alin. (1) pct.11 coroborat cu art. 2 alin. (2) Cod procedura civila, suspendarea judecarii prezentei cauze pana la solutionarea cauzelor C-74/23 si C-131/23 inregistrate pe rolul Curtii de Justitie a Uniunii Europene, invocand ca unic argument in acest sens (prin concluziile orale formulate de reprezentantul Ministerului Public la prezentul termen) identitatea obiectelor celor trei dosare (cel al cauzei si cele in care a fost sesizata Curtea de Justitie a Uniunii Europene).

Evaluand aceasta cerere prin prisma dispozitiilor legale invocate ca temei legal, art. 413 alin. (1) pct.11 Cod procedura civila, raportat la art. 2 alin. (2) Cod procedura civila, Inalta Curte constata ca, in cauza nr. C-74/23, Curtea de Justitie a Uniunii Europene a fost sesizata de Curtea de Apel Brasov (ca instanta de apel, in dosarul nr. 1866/62/2018, avand ca obiect infractiuni de coruptie si asimilate) cu urmatoarele intrebari preliminare:

'1. Articolul 2 din TUE, articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf din TUE si articolul 4 parag. 3 din TUE, coroborate cu articolul 325 alineatul (1) din TFUE si cu articolul 2 alineatul (1) din Conventia PIF si cu articolul 2 si articolul 12 din Directiva PIF, precum si cu Directiva 2004/18/CE privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achizitii publice de lucrari, de bunuri si de servicii, cu referire la principiul consacrarii unor sanctiuni efective si disuasive in cazuri de frauda grava aducand atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene, toate cu aplicarea Deciziei 2006/928 /CE a Comisiei, prin raportare la articolul 49 parag. 1 teza finala din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, trebuie interpretate in sensul ca se opun unei situatii juridice precum cea incidenta in litigiul principal, in care acuzatii solicita aplicarea principiului legii penale mai favorabile in situatia in care o decizie a instantei constitutionale nationale a declarat neconstitutional un text de lege privind intreruperea cursului prescriptiei raspunderii penale (decizia din anul 2022), invocand pasivitatea legiuitorului, care nu a intervenit pentru punerea in acord a textului legal cu o alta decizie a aceleiasi instante constitutionale, pronuntate in urma cu patru ani fata de cea din urma decizie (decizia din anul 2018) – timp in care jurisprudenta instantelor de drept comun formata in aplicarea celei dintai decizii se stabilise deja in sensul subzistentei textului respectiv, in forma inteleasa ca urmare a celei dintai decizii ale instantei constitutionale – cu consecinta practica a reducerii la jumatate a termenului de prescriptie pentru toate faptele penale cu privire la care nu s-a pronuntat o hotarare definitiva de condamnare anterior celei dintai decizii a instantei constitutionale si a incetarii pe cale de consecinta a procesului penal fata de acuzatii in cauza?

2. Articolul 2 din TUE privind valorile statului de drept si respectarea drepturilor omului intr-o societate caracterizata prin justitie si articolul 4 parag. 3 din TUE privind principiului cooperarii loiale dintre Uniune si statele membre, cu aplicarea Deciziei 2006/928 /CE a Comisiei sub aspectul angajamentului de asigurare a caracterului eficient al sistemului judiciar roman, prin raportare la articolul 49 parag. 1 teza finala din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene consacrand principiul legii penale mai favorabile, trebuie interpretate, cu privire la sistemul judiciar intern in ansamblul sau, in sensul ca se opun unei situatii juridice precum cea incidenta in litigiul principal, in care acuzatii solicita aplicarea principiului legii penale mai favorabile, in situatia in care, o decizie a instantei constitutionale nationale a declarat neconstitutional un text de lege privind intreruperea cursului prescriptiei raspunderii penale (decizia din anul 2022), invocand pasivitatea legiuitorului, care nu a intervenit pentru punerea in acord a textului legal cu o alta decizie a aceleiasi instante constitutionale, pronuntate in urma cu patru ani fata de cea din urma decizie (decizia din anul 2018) – timp in care jurisprudenta instantelor de drept comun formata in aplicarea celei dintai decizii se stabilise deja in sensul subzistentei textului respectiv, in forma inteleasa ca urmare a celei dintai decizii ale instantei constitutionale – cu consecinta practica a reducerii la jumatate a termenului de prescriptie pentru toate faptele penale cu privire la care nu s-a pronuntat o hotarare definitiva de condamnare anterior celei dintai decizii a instantei constitutionale si a incetarii pe cale de consecinta a procesului penal fata de acuzatii in cauza?

3. In caz afirmativ si numai daca nu se poate da o interpretare conforma cu dreptul Uniunii Europene, principiul suprematiei dreptului Uniunii trebuie interpretat in sensul ca se opune unei reglementari sau unei practici nationale potrivit careia instantele nationale de drept comun sunt tinute de deciziile curtii constitutionale nationale si de deciziile obligatorii ale instantei supreme nationale si nu pot, din acest motiv si cu riscul savarsirii unei abateri disciplinare, sa lase neaplicata din oficiu jurisprudenta rezultata din deciziile mentionate, chiar daca ele considera, in lumina unei hotarari a Curtii, ca aceasta jurisprudenta este contrara, in principal, cu articolul 2 din TUE, articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf din TUE si articolul 4 parag. 3 din TUE, coroborate cu articolul 325 alineatul (1) din TFUE, toate cu aplicarea Deciziei 2006/928 /CE a Comisiei, prin raportare la articolul 49 parag. 1 teza finala din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, precum in situatia din litigiul principal?'

In cauza nr. C-131/23, Curtea de Justitie a Uniunii Europene a fost sesizata de Curtea de Apel Brasov (ca instanta de contestatie in anulare, in dosarul nr. 314/64/2022 avand ca obiect infractiuni de coruptie si asimilate) cu urmatoarele intrebari preliminare:

'1. Prevederile articolului 19 alineatul (1) al doilea paragraf [TUE], articolul 325 [alineatul (1)] TFUE, articolul 2 alineatul (1) din Conventia PIF1 si Decizia 2006/928/CE a Comisiei2 , trebuie interpretate in sensul ca se opun aplicarii unei decizii pronuntate de Curtea Constitutionala prin care s-a constatat retroactiv lipsa cazurilor de intrerupere a cursului prescriptiei, in conditiile existentei unei jurisprudente generalizate si de durata a instantelor nationale, inclusiv a instantei supreme, si daca prin aplicarea respectivei decizii s-ar ajunge la un risc sistemic de impunitate prin redeschiderea unui numar semnificativ de cauze penale judecate definitiv si pronuntarea, intr-o cale extraordinara de atac, a unei solutii de incetare a procesului penal ca urmare a constatarii intervenirii prescriptiei?

2. Daca principiul suprematiei dreptului european prin raportare la Decizia 2006/928/CE a Comisiei si articolul 49 alineatul (1) teza a treia (principiul retroactivitatii legii penale mai favorabile) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, se opun reanalizarii, in faza de executare a pedepsei, prin intermediul unei cai extraordinare de atac, a prescriptiei raspunderii penale in conditiile in care formularea respectivei cai de atac este consecinta unei decizii a Curtii Constitutionale, pronuntata ulterior ramanerii definitive a hotararii de condamnare, prin care este rasturnata o jurisprudenta generalizata si de durata a instantelor nationale, si daca in acest fel este afectat caracterul disuasiv si efectiv al pedepsei, precum si securitatea si stabilitatea raporturilor juridice[.]

3. Principiul suprematiei dreptului european prin raportare la articolul 53 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene permite aplicarea unor standarde nationale de protectie, cum ar fi cel din litigiul principal, garantate de dreptul intern al statului membru, rezultat[e] in urma efectelor atribuite deciziilor Curtii Constitutionale daca in acest mod este afectata aplicarea eficienta a dreptului Uniunii Europene pe teritoriul statului membru?'

Conform informatiilor publicate pe site-ul Curtii de Justitie a Uniunii Europene (https://curia.europa.eu/jcms/jcms/j_6/ro/), ambele cauze se afla pe rolul acestei instante, intr-o faza incipienta a procedurii, sustinerile contrare ale apararii inculpatului Arsene Ionel (privind cauza C-74/23), fiind, prin urmare, lipsite de suport.

In contextul acestor retineri, Inalta Curte constata ca, desi raportat la obiectul lor, prezenta cauza si cele doua anterior mentionate ale Curtii de Apel Brasov (Curtii de Apel Ploiesti, in prezent, in ceea ce priveste dosarul nr. 1866/62/2018) par a ridica o problema de drept similara sub aspectul chestiunii prescriptiei raspunderii penale, aceasta imprejurare nu este, insa, suficienta pentru incuviintarea solicitarii analizate. Eventuala suspendare a judecatii in recurs in casatie trebuie sa fie justificata si de argumente de utilitate a dezlegarilor pe care Curtea de Justitie a Uniunii Europene este chemata sa o dea chestiunilor prejudiciale cu care este investita (in alte cauze) asupra solutionarii cauzei instantei nationale a carei suspendare se solicita.

Or, jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene – invocata in motivele de recurs in casatie ale parchetului si in memoriul din 6 septembrie 2023 continand completarea acestora – ofera suficiente elemente de interpretare utile, astfel incat Inalta Curte sa poata transa, chiar inainte de solutionarea cauzelor C-74/23 si C-131/23 inregistrate pe rolul Curtii de Justitie a Uniunii Europene, problema de drept ce va face obiectul analizei in recurs in casatie”.

* Cititi aici intreaga incheiere ICCJ