1. OMUL

Omul este o fiinta singulara, irepetabila de la inceputul si pana la sfarsitul istoriei. Persoana este unicul subiect de drept.

Potrivit art. 25 al 1 C. Civ. subiectele de drept civil sunt persoanele fizice si persoanele juridice. Persoana juridica este o fictiune de drept de data relativ recenta. In schimb persoana fizica este o realitate, un dat milenar exterior dreptului. Persoana fizica este creatoarea si arhetipul statului si al persoanei juridice, carora le transmite o parte a caracterelor sale. Raportul de drept public cuprinde si el in mod necesar persoana.

Potrivit art. 25 al 2 C. Civ. persoana fizica este omul, privit individual, ca titular de drepturi si de obligatii civile. Consideratiile ce urmeaza au in vedere persoana fizica (persoana) in sensul definit anterior, in contextul mutatiilor tehnologice si juridice induse de aparitia si utilizarea semnaturii digitale.

2. NUMELE

Persoana se individualizeaza prin nume. Numele nu are definitie legala in legislatia romaneasca. Definirea nici nu e necesara pentru ca de la inceputul istoriei oamenii s-au identificat prin nume. Varsta acestei notiuni este egala cu varsta umanitatii. Numele are sens.

De la antichitatea romana porneste, pe un filon prezent pana in zilele noastre, convingerea ca nomen est omen, adica numele este un destin, o conditionare profetica. O parte a mantrelor utilizate din vechime pana azi in hinduism si budism constau in rostirea numelor unor zeitati, o alta parte rezida in incantarea unor vocabule numinoase, care sunt practic nume corelate unor prezente supranaturale. In iudaism numele lui Dumnezeu este atat de sacru incat odata scris nu poate fi sters. Atribuirea numelui persoanei are loc cu ocazia circumciziei. In isihasmul ortodox, viata contemplativa a omului rezida in rostirea numelui lui Hristos. Atribuirea numelui persoanei are loc la botez. In islam, cunoasterea celor 99 de nume ale lui Dumnezeu este necesara pentru intelegerea atributelor divinitatii.

In absolut toate traditiile numele persoanelor implica o anumita consacrare spirituala. Chiar si in abordarea profana, numele este atribuit la nastere supravietuind si dupa moartea persoanei. Serbarea zilei onomastice constituie si in prezent o practica curenta.

Odata cu postmodernitatea, care respinge existenta obiectiva a sensului si a adevarului, iar prin aceasta si identitatea individuala (Lyotard), institutia numelui a fost asaltata. Numele isi reduce semnificatia spirituala insa isi mentine functia de identificare sociala¹. Realizarea sau ignorarea vocatiei de vehicul spiritual a numelui ramane la latitudinea fiecarei persoane, in functie de propriile sale credinte si viziuni.

Art. 82 C.Civ. consacra dreptul la nume (orice persoana are dreptul la numele stabilit sau dobandit, potrivit legii). Fiind un drept subiectiv nepatrimonial acesta prezinta, printre altele, doua caractere importante.

Personalitatea este acel caracter care are la baza faptul ca dreptul la nume este strans legat de persoana titularului sau. Acest caracter indica legatura indestructibila dintre institutia persoanei fizice si institutia numelui.

Opozabiliatatea erga omnes a dreptului la nume consta in aptitudinea acestuia de a fi exercitat de titular fara a fi nevoie de concursul altei persoane, tuturor celorlalte subiecte de drept revenindu-le obligatia generala si negativa de a nu ii duce atingere.

Deoarece constituie un mijloc de identificare a persoanelor in cadrul familiei si al comunitatii, Jurisprudenta CEDO a statuat ca, desi nu este prevazut expres de art. 8 din Conventie, numele priveste viata privata a unei persoane (C.E.D.O., Burghortz c.Elvetiei, 22 februarie 1994, www.echr.coe.int., C.E.D.O., Guillot c. Frantei, 24 octombrie 1993, www.echr.coe.int.)

3. SEMNATURA

Dictionarul Explicativ al Limbii Romane defineste semnatura ca numele unei persoane scris de propria mana sub textul unui act special, al unei scrisori etc.; iscalitura. (DEX 2009)

Din punct de vedere juridic, semnatura este o consecinta a numelui si ea se executa de mana titularului. Numele, sub acest aspect, apare ca un mijloc pus de drept la dispozitia omului pentru a-si imprima vointa asupra unui inscris si pentru a face din acest inscris un act juridic. (O. Ungureanu, C. Munteanu, Drept civil. Persoanele in reglementarea noului Cod Civil. Editia a 3-a, revazuta si adaugita, Ed. Hamangiu, 2015, p. 239)

In procedura penala si civila, semnatura este reglementata in extenso atat pentru exteriorizarea acordului cu continutul si forma oricarui act de procedura, cat si pentru neschimbare, cu remediul nulitatii in caz de vicii. Datorita utilizarii universale a semnaturii, ratiunea instituirii obligatiei de a semna nu este mentionata explicit in codurile de procedura. Aceasta decurge in mod firesc din utilizarea universala a institutiei-mama: numele.

Potrivit art. 92 al. 1 din Legea nr. 36/12.05.1995 a notarilor publici si a activitatii notariale, pentru a lua consimtamantul partilor, dupa citirea actului, notarul public le va intreba daca au inteles continutul acestuia si daca cele cuprinse in act exprima vointa lor. Exteriorizarea consimtamantului se materializeaza prin semnatura. Din anul 1960, practica aplicarii amprentei digitale (de regula, falanga degetului aratator al mainii stangi) nu mai este prevazuta de lege.

4. SEMNATURA DIGITALA

Semnatura digitala nu este o semnatura. Este un eufemism care acopera o schema matematica formata din trei algoritmi. In esenta este un numar. Atribuirea semnaturii digitale are loc independent de numele, domiciliul, starea civila, sexul, varsta sau orice alt atribut de identificare al titularului. In vreme ce legatura dintre semnatura olografa si persoana semnatarului este una directa, nemijlocita (intrucat este realizata cu mana si cu numele semnatarului) legatura dintre semnatura digitala si semnatar este mediata de un tert, care detine atat datele de identificare a persoanei cat si protocolul criptografic atribuit acesteia.

Necesitatea instituirii acestui tert este cauzata tocmai de caracterul impersonal al semnaturii digitale. Acest tert este furnizorul de servicii care emite semnatarului un certificat adica, o colectie de date in forma electronica ce atesta legatura dintre datele de verificare a semnaturii electronice si o persoana, confirmand identitatea acelei persoane (art. 4 pct. 11, 13, 14 din Legea nr. 455/18.07.2001 rep. privind semnatura electronica). Furnizorul de servicii atribuie fiecarui semnatar un cod personal care sa asigure identificarea unica a semnatarului (art. 18 al 2 din aceeasi lege).

Ca o concluzie intermediara, retinem faptul ca semnatura digitala este in esenta un numar atribuit unui semnatar a carui identificare se realizeaza tot printr-un numar de catre un tert strain de continutul actului juridic semnat in aceasta modalitate.

Legea nr. 455/18.07.2001 rep. privind semnatura electronica, publicata in M.Of. nr. 500/20.05.2022 constituie transpunerea in dreptul national a Regulamentului UE nr. 910/2014 al Parlamentului european si al Consiliului din 23 iulie 2014 privind identificarea electronica si serviciile de incredere pentru tranzactiile electronice pe piata interna si de abrogare a Directivei 1999/93/CE.

In principal, acest regulament stabileste conditiile in care statele membre recunosc mijloacele de identificare electronica a persoanelor, norme pentru serviciile de incredere, in special pentru tranzactiile electronice si cadrul juridic pentru semnaturile electronice (art. 1 din regulament)

Potrivit art. 25 al 2 din regulament, semnatura electronica calificata are efectul juridic echivalent al unei semnaturi olografe.

In acelasi sens, art. 5 si art. 6 din Legea nr. 455/18.07.2001 rep. confera actului semnat digital valoarea unui inscris sub semnatura privata (daca inscrisului i s-a asociat o semnatura electronica extinsa) respectiv a unui inscris autentic (daca inscrisul semnat electronic este recunoscut de cel caruia i se opune).

De asemenea, conform art. 7 din lege, in cazurile in care, potrivit legii, forma scrisa este ceruta ca o conditie de proba sau de validitate a unui act juridic, un inscris in forma electronica indeplineste aceasta cerinta daca i s-a incorporat, atasat sau i s-a asociat logic o semnatura electronica extinsa, bazata pe un certificat calificat si generata prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnaturii.

La nivel de principiu, art. 3 din lege stabileste ca nicio dispozitie a prezentei legi nu poate fi interpretata in sensul limitarii autonomiei de vointa si a libertatii contractuale a partilor.

Din textele citate rezulta ca efectele juridice ale celor doua semnaturi sunt echivalente. Reiese ca semnatura electronica este reglementata ca un instrument de extindere a modalitatii traditionale de exprimare a consimtamantului prin semnare olografa. Efectele semnaturii electronice sunt asimilate efectelor semnaturii olografe, ceea ce presupune caracterul de subsidiaritate al semnaturii digitale.

In raporturile de drept privat semnatura digitala constituie un instrument suplimentar de identificare personala si exteriorizare a consimtamantului, la care partile au libertatea de a apela.

In sfera raporturilor de drept public situatia este aceeasi, cu conditia imperativa de a nu se aduce atingere libertatii indiviuale de alegere a modului de exprimare a consimtamantului.

Altfel spus, impunerea, prin forta statului, a uzului exclusiv al oricareia dintre cele doua modalitati de identificare personala si exprimare a consimtamantului este abuziva si incompatibila cu respectarea drepturilor si libertatilor individuale.

5. EXCLUDEREA SEMNATURII OLOGRAFE

Ipoteza mentionata in precedent a devenit realitate in perioada impregnata de magie dintre Craciunul anului 2022 si revelion cand, dupa alte modificari anterioare, a fost publicata OUG nr. 182/2022 pentru modificarea art. 2^1 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea in exercitarea functiilor si demnitatilor publice (M.Of. nr. 1263/28.12.2022)

Potrivit art. 2^1 al 3 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea in exercitarea functiilor si demnitatilor publice, pentru modificarea si completarea Legii nr. 144/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, precum si pentru modificarea si completarea altor acte normative incepand cu data de 1 ianuarie 2024, persoanele prevazute la art. 1 alin. (1), cu exceptia celor prevazute la art. 1 alin. (1) pct. 39, au obligatia de a completa si depune declaratiile de avere si de interese in format electronic, certificate cu semnatura electronica calificata, prin intermediul e-DAI.

Art. 1 al 1 pct. 1-38 si 40 din Legea nr. 176/2010 enumera limitativ functiile publice in sarcina carora s-a instituit aceasta obligatie, intre care: Presedintele Romaniei; presedintii Camerelor Parlamentului, deputatii si senatorii; membrii din Romania in Parlamentul European si membrii in Comisia Europeana din partea Romaniei; primul-ministru, membrii Guvernului; membrii Curtii de Conturi si personalul cu functii de conducere si de control din cadrul acesteia; presedintele Consiliului Legislativ si presedintii de sectie; Avocatul Poporului si adjunctii sai; presedintele si vicepresedintele Autoritatii Nationale de Supraveghere a Prelucrarii Datelor cu Caracter Personal; membrii Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii; presedintele si vicepresedintele Agentiei Nationale de Integritate, precum si membrii Consiliului National de Integritate; directorul Serviciului Roman de Informatii, prim-adjunctul si adjunctii sai; directorul Serviciului de Informatii Externe si adjunctii sai; persoanele cu functii de conducere si de control, precum si functionarii publici, inclusiv cei cu statut special, care isi desfasoara activitatea in cadrul tuturor autoritatilor publice centrale ori locale sau, dupa caz, in cadrul tuturor institutiilor publice; guvernatorul, prim-viceguvernatorul, viceguvernatorii, membrii consiliului de administratie, angajatii cu functii de conducere ai Bancii Nationale a Romaniei, precum si personalul din conducerea bancilor la care statul este actionar majoritar sau semnificativ; prefectii si subprefectii; membrii Consiliului Superior al Magistraturii; judecatorii, procurorii, magistratii-asistenti, asimilatii acestora, precum si asistentii judiciari; judecatorii Curtii Constitutionale

In privinta judecatorilor si a judecatorilor Curtii Constitutionale care sunt inamovibili potrivit art. 125 respectiv art. 145 din Constitutia Romaniei modificarea suscita o tratare separata intrucat, in privinta magistratilor, aduce atingere (si) principiului constitutional al independentei justitiei.

Revenind la cadrul general, care este motivul eliminarii semnaturii olografe?

In practica aceasta are o intrebuintare universala, este mai facil de utilizat, este gratuita (spre deosebire de semnatura digitala care se genereaza, se verifica si se valideaza prin intermediul unui serviciu electronic remunerat - art. 3 pct. 16, 17 din Regulamentul UE nr. 910/2014) si supusa unor riscuri de falsificare net mai reduse. De aceea in anul 2022, prin intermediul platformei e-DAI, au fost transmise Agentiei Nationale de Integritate un numar de 769.542 de declaratii de avere si de interese, dintre care doar 123.535 au fost semnate cu semnatura electronica calificata, respectiv un procent de 16% din numarul total.

Semnatura digitala este nu doar nepopulara si cu utilizare redusa ci prezinta, in mod real, riscul suplimentar de falsificare fara urme, de piratare sau de utilizare frauduloasa a bazelor de date personale detinute de catre prestatorii de servicii de incredere (art. 3 pct. 19 din Regulamentul UE nr. 910/2014). Atribuirea adjectivului de incredere este rezultatul unei programari neuro-lingvistice (NLP), cu scopul de a genera un capital de incredere de care, in realitate, serviciul electronic respectiv nu beneficiaza.²

Reluam pentru claritate: nici Regulamentul UE nr. 910/2014 si nici Legea nr. 455/18.07.2001 rep. nu exclud semnatura olografa.

Aceasta excludere este operata numai prin Legea nr. 176/2010 si numai in raport cu modalitatea de completare si depunere a declaratiilor de avere si de interese. Insa chiar si aceasta dispune ca declaratiile de avere si declaratiile de interese depuse prin e-DAI au acelasi regim cu declaratiile depuse in format hartie…(art. 2^1 al 4 din Legea nr. 176/2010). Asadar, excluderea semnaturii olografe nu este doar abuziva, ci si lipsita de logica.

In paragraful final al preambulului OUG nr. 182/2022 este indicat motivul adoptarii acesteia: necesitatea indeplinirii obiectivului privind digitalizarea sectorului public pornind de la considerente realiste, cu acoperire in practica, situatie care are ca finalitate in reducerea costurilor efectuate in prezent cu colectarea, prelucrarea si depozitarea declaratiilor de avere si a declaratiilor de interese in format fizic.

De remarcat caracterul „gospodaresc” al abordarii legiuitorului delegat: incalcarea drepturilor este motivata, pur si simplu, de o reducere a costurilor. Iluzorie, cata vreme chiar in paragraful al doilea al aceluiasi preambul este invocata imposibilitatea financiara si tehnica de asigurare a unui numar suficient de certificate cu semnatura electronica calificata, in contextul noii modalitati de completare si depunere a declaratiilor de avere si de interese prin intermediul instrumentelor electronice puse la dispozitie de catre Agentia Nationala de Integritate.

5. CONCLUZII

Din ignoranta sau din lipsa de masura, art. 2^1 al 3 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea in exercitarea functiilor si demnitatilor publice, rep. incalca in mod grav si nejustificat exercitiul unor drepturi si libertati individuale fara ca aceasta sa se impuna pentru apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav, astfel cum conditioneaza art. 53 din Constitutia Romaniei.

Depunerea declaratiilor de avere si de interese constituie o conditie sine qua non de acces si exercitare a functiilor publice numite sau alese, locale sau centrale, prev. de art. 1 al 1 pct. 1-38 si 40 din Legea nr. 176/2010 (mentionate la pct. 5).

Prin conditionarea completarii si depunerii declaratiilor numai in format electronic, certificat cu semnatura electronica calificata, este incalcat principiul egalitatii in drepturi prev. de art. 16 din Constitutia Romaniei in raport cu oricare dintre persoanele care candideaza la, ori ocupa vreuna dintre functiile publice enumerate de lege, care aleg sa semneze olograf respectivele declaratii.

Avand in vedere ca depunerea declaratiilor de avere si de interese constituie o conditie obligatorie pentru exercitarea efectiva a functiilor prev. de art. 1 al 1 pct. 1-38 si 40 din Legea nr. 176/2010 dispozitiile mentionate aduc atingere, dupa caz si dreptului la munca ocrotit prin art. 41 din Constitutia Romaniei (Munca si protectia sociala a muncii) sau dreptului de a fi ales protejat de art. 37 din Constitutia Romaniei (Dreptul de a fi ales).

Prin aceste incalcari sunt violate si dipozitiile art. 14 CEDO (Interzicerea discriminarii) si ale art. 1 al 1, 2 ale Protocolului nr. 12 la Conventia EDO (Interzicerea generala a discriminarii), prevederile art. 2^1 al 3 din Legea nr. 176/2010 avand un caracter discriminatoriu in raport cu oricare dintre persoanele care aleg sa semneze olograf respectivele declaratii.

Fata de atingerea implicita adusa dreptului la nume se aduce atingere dreptului la respectarea vietii private protejat de art. 26 din Constitutia Romaniei si art. 8 din Conventia EDO.

In concluzie aplicarea art. 2^1 al 3 din Legea nr. 176/2010, in forma sa actuala, este susceptibila de a genera actiuni in justitie, sesizari ale CCR si plangeri la CEDO.

De lege ferenda, pentru evitarea acestor urmari si in vederea mentinerii in granitele statului de drept, se impune modificarea textului pentru consacra semnarea declaratiilor de avere si de interese atat cu semnatura olografa cat si cu semnatura electronica.