Aflat in prezent in Penitenciarul Rahova unde isi ispaseste pedeapsa de 4 ani de inchisoare, aplicata de completul de 5 judecatori al ICCJ condus de Ionut Matei – intr-un dosar in care a fost acuzat ca ar fi fost de acord cu propunerea a doua persoane care s-au prezentat a fi jurnalisti de la “Sunday Times” de a promova un numar de amendamente in Parlamentul European in schimbul unor sume de bani – fostul ministru al Externelor europarlamentar si profesor in Drept Adrian Severin (foto) a remis redactiei Lumeajustiei.ro o scrisoare in care vorbeste despre unul dintre cele mai fierbinti subiecte ale zilei: Legea amnistiei si gratierii. In ampla scrisoare transmisa, Adrian Severin isi exprima convingerea ca amnistia si gratierea nu sunt acte de dreptate si nici acte de justitie, atat timp cat efectele ei se revarsa asupra celor trimisi in inchisoare, desi erau nevinovati.

De altfel, punctul de vedere al fostului eurodeputat se axeaza pe posibilitate ca anumite “cercuri” “de putere oculta, antidemocratice si antinationale” si-au propus “sa inlature elitele validate de popor folosindu-se de arma unei magistraturi corupte si sa preia astfel nelegitim conducerea tarii”. Iar Legea amnistiei si gratierii ar reprezenta o mutare necesara pentru atingerea acestui deziderat.

Este absurd totusi, sustine Adrian Severin in scrisoarea sa, ca oamenii inchisi pe nedrept, care nu au comis nicio infractiune sa beneficieze de gratiere: “Cum sa fiu iertat pentru ce nu am facut? Cum sa fie amnistiata o fapta care nu a fost comisa? Aceasta este insa o forma mascata de amnistiere a magistratilor- procurori si judecatori- care au practicat o justitie selectiva, condamnand persoane nevinovate, refuzand acuzatilor un proces echitabil si distrugand sistematic elitele nationale.”

Din acest motiv, opineaza Adrian Severin in scrisoare sa, introducerea unei legi a amnistiei si gratierii, fara a constitui in acelasi timp, prin lege, un corp de magistrati care nu au legatura cu actualele practici ale “justitiei selective” este inutil,a intrucat este necesara de urgenta “anchetarea, urmarirea si judecarea abuzurilor savarsite de reprezentantii autoritatii judecatoresti impreuna cu complicii sau comanditarii lor din umbra.”

Prezentam in continuare scrisoarea lui Adrian Severin transmisa Lumeajustitiei.ro:

“Amnistia si gratierea sunt masuri de politica penala care transpun in practica o anumita conceptie asupra raportului dintre siguranta publica si coeziunea sociala. Aceasta politica nu are nici o legatura cu competentele autoritatii judecatoresti, limitate la aplicarea legilor adoptate de puterea legislativa, Parlamentul.

Prin amnistie o fapta interzisa si pedepsita de legea penala la data comiterii ei, este dezincriminata, adica scoasa de sub incidenta acelei legi, intrucat, prin scurgerea timpului, contextual social s-a schimbat si s-a ajuns ca in noul context vechea fapta sa nu mai fie periculoasa si prejudiciabila. Evaluarea impactului infractiunii trecute in imprejurarile actuale este, de regula, realizata de executiv (Guvern), care apoi face propunerile corespunzatoare legislativului (Parlament). Nu avem de a face, deci, cu aplicarea legii penale – ceea ce ar implica autoritatea judecatoreasca- ci cu transpunerea in lege a unei anumite viziuni politice de guvernare.

Gratierea este pur si simplu iertarea de executarea pedepsei. Ea poate fi colectiva sau individuala, totala sau partiala. Cel care are capacitatea de a ierta este mandatarul puterii populare: Parlamentul sau Presedintele Republicii. Gratierea este, deci, un act de putere iar nu de justitie. Iertarea nu anuleaza, infirma sau incalca hotararea judecatoreasca, ci ii adapteaza consecintele in functie de conduita celor condamnati, ulterioara condamnarii, precum si la nevoia concreta de pace si coerenta sociala. De aceea opinia autoritatii judecatoresti cu privire la gratiere nu intereseaza si nu este avenita.

In istoria justitiei gratierea a fost folosita uneori cu viclenie, pentru iesirea dintr-un impas politic generat de hotarari judecatoresti nedrepte, pronuntate sub influenta unor interese obscure, fara vreo legatura cu actul de justitie. Un caz celebru este cel al ofiterului francez Alfred Dreyfuss, condamnat la ani grei de inchisoare, munca silnica, deportare si degradare in baza unor probe false furnizate tribunalului de serviciile secrete si pe care judecatorii nu le-au adus la cunostiinta apararii pe motiv ca astfel ar fi fost afectata siguranta nationala. Atunci cand odioasa inscenare a inceput sa iasa la iveala si opinia publica a inceput sa se revolte, Dreyfuss a fost gratiat pentru ca astfel sa fie evitata reluarea procesului sau, deconspirarea masinariei politice infernale care statuse in spatele sentiintei truncate si pedepsirea magistratilor si a ofiterilor de informatii implicati in actiunea de coruptie judiciara. Condamnatul inocent a scapat de inchisoare dar, asa cum s-a spus la vremea respectiva, gratierea a confiscat victoria dreptatii.

Dezbaterea mediatica aprinsa si disputele politice veninoase cu privire la amnistie si gratiere, care se repeta obsesiv in aceste zile, ignora adevarata problema: aceea de a face dreptate celor trimisi sau pe cale de a fi trimisi in infernul penitenciar romanesc fara vina, de un sistem judiciar corupt care, sub cuvant ca ar combate coruptia, promoveaza interesele unor grupuri de putere oculta, antidemocratice si antinationale. Neputand obtine puterea prin alegeri libere si corecte, aceste cercuri vor sa inlature elitele validate de popor folosindu-se de arma unei magistraturi corupte si sa preia astfel nelegitim conducerea tarii.

Iata de ce amnistia si gratierea nu ma intereseaza. Adoptarea unor legi cu privire la ele este o problema tehnica de lasat in seama Guvernului si Parlamentului. Disputa in jurul lor este doar o diversiune menita sa abata atentia de la nevoia de dreptate, fara satisfacerea careia societatea romaneasca va continua sa fie bolnava.

A gratia oameni care nu au comis nici o infractiune este absurd. Cum sa fiu iertat pentru ce nu am facut? Cum sa fie amnistiata o fapta care nu a fost comisa? Aceasta este insa o forma mascata de amnistiere a magistratilor- procurori si judecatori- care au practicat o justitie selectiva, condamnand persoane nevinovate, refuzand acuzatilor un proces echitabil si distrugand sistematic elitele nationale.

Amnistia si gratierea, justificate de nenumaratele argumente tehnice pe care guvernul le are, trebuie sa vina la pachet cu constituirea prin lege a unui corp de magistrati nelegati de practicile justitiei selective si protejati corespunzator importiva eventualelor represalii ale acesteia, care sa inceapa de indata anchetarea, urmarirea si judecarea abuzurilor savarsite de reprezentantii autoritatii judecatoresti impreuna cu complicii sau comanditarii lor din umbra. (De precizat ca prin autoritate judecatoreasca Constitutia Romaniei intelege Ministerul Public si puterea judecatoreasca, respectiv totalitatea magistratilor reunind procurorii si judecatorii).

Amnistia si gratierea nu sunt nici acte de dreptate, nici acte de justitie. Ele tin de eficientizarea actului de guvernare. Pentru a-si produce pe deplin efectele in Romania de azi, este nevoie sa fie insotite de un act de dreptate. O dreptate fara de care vom continua sa traim in minciuna, teama si ura.”