Profesorul universitar Mihai Adrian Hotca (foto) partener si fondator al societatii de avocati Hotca & Asociatii demonstreaza ca proiectul de ordonanta al Guvernului privind gratierea unor pedepse este nu doar legitim, ci si necesar pentru evitarea sanctionarii Romaniei la CEDO. Intr-o analiza realizata de prof.univ.Mihai Hotca (foto) si publicata pe site-ul juridice.ro, fondatorul Hotca & Asociatii arata ca „in afara legilor organice, singurele acte normative care pot contine norme juridice de natura penala sunt ordonantele de urgenta, care pot fi adoptate in conformitate cu prevederile art. 115 din Legea fundamentala”, iar in aceasta situatie se gaseste Guvernul in situatia gratierii. In acest context, prof.univ. Mihai Hotca arata in analiza sa ca, in cazul in care proiectul de gratiere va fi adoptat, efectele pozitive se vor produce de indata.

Necesitatea gratierii este data si de faptul ca, in prezent, in penitenciare se afla persoane care au fost urmarite penal, judecate si condamnate definitiv in baza unor norme de incriminare fata de care Curtea Constitutionala a Romaniei a stabilit ca au fost interpretate abuziv sau neunitar ori au fost promulgate cu incalcarea principiului proportionalitatii protectiei penale.

Este vorba despre infractiuni precum: art. 297 Cod Penal - Abuzul in serviciu, art. 301 Cod Penal – Conflictul de interese, ori art. 336 Cod Penal – Conducerea unui vehicul sub influenta alcoolului sau a altor substante.

Prezentam in continuare pasaje din lucrarea profesorului avocat Mihai Adrian HOTCA "Despre gratiere, legalitate, umanism si proportionalitate", publicata integral pe site-ul juridice.ro:

1. Ce este gratierea?

Fiind definita de legiuitor, ne limitam la o reproducere a textului legal. Conform art. 1 din Legea nr. 546/2002[1]: „Gratierea este masura de clementa ce consta in inlaturarea, in total sau in parte, a executarii pedepsei aplicate de instanta ori in comutarea acesteia in una mai usoara”[2].

2. Cine poate acorda gratierea?

Potrivit art. 2 din Legea nr. 546/2002: „Gratierea poate fi acordata individual, prin decret al Presedintelui Romaniei, potrivit art. 94 lit. d) din Constitutia Romaniei, republicata, sau colectiv, de catre Parlament, prin lege organica, conform prevederilor art. 73 alin. (3) lit. i) din Constitutia Romaniei, republicata”.

Din aceste dispozitii legale rezulta ca gratierea individuala este apanajul Presedintelui Romaniei, iar gratierea colectiva este atributul Parlamentului Romaniei.

Poate legifera in acest domeniu Guvernul Romaniei? Raspunsul este afirmativ. Intr-adevar, art. 115 alin. (4) din Constitutie stipuleaza: „Guvernul poate adopta ordonante de urgenta numai in situatii extraordinare a caror reglementare nu poate fi amanata, avand obligatia de a motiva urgenta in cuprinsul acestora”.

In afara legilor organice, singurele acte normative care pot contine norme juridice de natura penala sunt ordonantele de urgenta, care pot fi adoptate in conformitate cu prevederile art. 115 din Legea fundamentala.

De altfel, art. 173 din Codul penal statueaza expresis verbis acest lucru, glasuind: „Prin lege penala se intelege orice dispozitie cu caracter penal cuprinsa in legi organice, ordonante de urgenta sau alte acte normative care la data adoptarii lor aveau putere de lege[3]”. (…)

5. Concluzii

(i) Consideram ca situatia detinutilor din tara noastra este una extraordinara, care se impune a fi reglementata cu celeritate, deoarece este incalcat cel mai important drept fundamental al omului – dreptul la viata si integritate psiho-fizica, garantat de Constitutie (art. 22), Conventia Europeana a Drepturilor Omului (art. 3) si Conventia impotriva torturii si altor pedepse ori tratamente, cu cruzime, inumane sau degradante.

Un detinut nu pierde, prin simplul fapt al incarcerarii sale, drepturile fundamentale, cu atat mai mult dreptul la viata si integritate psiho-fizica. Dimpotriva, persoanele aflate in detentie au o pozitie vulnerabila, iar autoritatile au obligatia sa le apere.

(ii) Este iminenta sanctionarea Romaniei, de catre CEDO, la plata unor sume foarte mari din bugetul public.

Plecand de la situatia din Italia (unde fiecarui detinut statul a fost obligat sa-i plateasca 10 euro pe zi de incarcerare sub standarde) sumele ce urmeaza a fi suportate din bani publici depasesc cu mult suma de 80 de milioane de euro mentionata in expunerea de motive. Daca, in anul 2017, vor fi 30.000 de detinuti in penitenciarele din tara noastra, suma anuala ar fi de 109.500.000 euro (10x365x30.000).

In schimb, in ipoteza in care se adopta ordonanta de urgenta aflata in dezbatere, se vor produce imediat mai multe efecte pozitive:

– economisirea certa a sumei de aproximativ 40 milioane de euro pe an, determinata de asigurarea spatiului minim personal pentru fiecare detinut (pornind de la premisa ca vor beneficia de gratiere cel putin 1/3 din detinuti). Acesti bani pot fi folositi pentru indeplinirea standardelor minime, avand in vedere ca oricum investitiile in infrastructura trebuie facute;

– in ipoteza in care vor fi eliberati 10.000 de detinuti, cu banii alocati anual pentru fiecare detinut (aproximativ 2.500 lei) eliberat (aproximativ 6 milioane de euro – 2.500×10.000) pot fi facute investitii pentru modernizarea sau construirea unor noi penitenciare;

– cei gratiati, fiind liberi, pot contribui la cresterea economica a tarii.

Nu este un argument suficient presupunerea ca cei eliberati vor recidiva, atat timp cat gratierea este conditionata, fiind sorocit un termen de incercare, si daca va fi instituita supravegherea serviciului de probatiune. Dimpotriva, frustrarea produsa de existenta conditiilor inumane sau degradante poate fi o cauza mult mai probabila a recidivismului.

Asadar, gratierea este o masura fireasca intr-un stat de drept, care se fundamenteaza pe respectarea drepturilor omului, daca vizeaza persoane non-recidiviste care au comis infractiuni de gravitate mica sau medie, in special daca este vorba despre gratiere conditionata si persoanele beneficiare sunt plasate sub supravegherea serviciului de probatiune.

(iii) Intr-o alta ordine de idei, apreciem ca exista o situatie extraordinara, care impune adoptarea cu celeritate a unui act normativ de transpunere in practica a deciziilor CCR, prin care au fost admise exceptii de neconstitutionalitate, cu privire la anumite norme de incriminare (art. 297 C. pen., art. 301 C. pen., art. 336 C. pen. etc.).

Urgenta este justificata de faptul ca exista persoane urmarite, judecate sau condamnate definitiv in baza normelor de incriminare cu privire la care Curtea Constitutionala a considerat ca au fost interpretate extensiv sau neunitar in practica judiciara ori au fost edictate cu incalcarea principiului proportionalitatii protectiei penale. Intr-adevar, practica judiciara consemneaza cazuri in care persoanele trimise in judecata au fost condamnate definitiv pentru infractiuni de abuz in serviciu, imputandu-li-se ca au incalcat simple proceduri interne sau norme juridice cuprinse in legislatia secundara[22].

De asemenea, sunt persoane condamnate definitiv pentru comiterea unor infractiuni de conflict de interese, prin aplicarea art. 301 C. pen., in forma anterioara declararii neconstitutionalitatii acestuia[23]” .....

Analiza integrala realizata de profesorul Adrian Hotca poate fi citit aici.