POVESTEA DIN SPATELE GASTII DE LA DREPT – Profesorul Mihai Adrian Hotca: "Personaje fictive construite din parti din personaje reale... Sunt cateva imprejurari care pun accentul pe lucrurile mai putin placute ale vietii... Aceasta doamna procuror Iris care, desi in partea profesionala a vietii a avut succes, ajunge la concluzia ca i-a scapat ceva esential si nu mai poate trece peste moment... Viata are doua parti. Cea de-a doua incepe in momentul in care iti dai seama ca e una singura"
Interviu de senzatie cu profesorul Mihai Adrian Hotca in care cea mai recenta aparitie editoriala semnata de avocatul Mihai Adrian Hotca (foto), "Gasca de la Drept – O poveste din vremea studentiei" este in prim planul analizei autorului, alaturi de Alina Matei, senior editor al publicatiei Juridice. Un roman ce contine subiecte extrem de actuale precum impactul inteligentei artificiale asupra profesiei, judecatorul robot, procurorul robot, avocatul robot, diversitatea, familia incotro, concepte precum cancel culture, #metoo, politica, "iliberalism" cu citate din premierul Ungariei Viktor Orban.
O carte scrisa cu condei de Mihai Adrian Hotca, astfel incat, dincolo de mesajul autorului, fiecare cititor sa isi poate face propria poveste si propria interpretare si intelegere a evenimentelor si a personajelor cuprinse in "Gasca de la Drept".
Desi pentru multi profesionisti ai Dreptului viata este canalizata pe latura profesionala, iar putinul timp care le ramane este alocat odihnei, profesorul Mihai Adrian Hotca dezvaluie ca pentru el scrisul este modalitatea de a iesi din rutina zilnica:
"Este o modalitate de a iesi din corsetul social, din activitatea de rutina cu care suntem obisnuiti. Cel putin asta a insemnat pentru mine sa scriu aceasta carte, poate si ceea ce am scris in partea introductiva, ca la un moment dat anumite ganduri nu imi dadeau pace, si am incercat sa negociez cu ele, pana la urma le-am asezat pe hartie, iar dupa ce le-am vazut scrise mi-am zis 'Oare nu ar fi bine sa le public?'. Si asa a aparut cartea. (...)
In martie am avut ideea sa asez pe hartie, niste ganduri nu imi dadeau pace, mi se parea ca trebuie sa conserv anumite ganduri spre neuitare. La fel s-a intamplat si cu celelalte carti. La scrierile de drept, nu, acolo sunt de domeniu profesional si mai degraba le-am luat ca pe o obligatie care tinea de profesia mea, de activitatea didactica, sau de avocat, in functie de specificul fiecarei carti. Aici a fost pur si simplu din placere, din pasiune, daca vreti, ca pe un hobby, fiind pentru mine scrisul o modalitatea de a iesi din cutia profesionala, care imi permite sa uit pentru o perioada scurta si apoi sa revin de fiecare data cu bateriile incarcate. Asta este avantajul moral, spiritual, daca evadez din domeniul strict juridic".
Personajele din "Gasca de la Drept"
Inca de la inceputul interviului acordat Alinei Matei, profesorul, avocatul si rectorul Universitatii Nicolae Titulescu din Bucuresti subliniaza ca personajele sunt fictive, insa contin caracteristici si trasaturi ale unor personaje reale:
"Nu este vorba de persoaneje reale, sunt personaje fictive, care sunt construite din parti din personaje reale, din profesorii cu care am interactionat, din colegii mei de facultate, din persoanele care la un moment dat au avut sau nu o legatura cu mine in mediul universitar. Dar nu exista portetul niciunul profesor si al niciunui coleg. Exista cert doua personaje reale. Acele personaje sunt cainele, Odi, si Toni Pisoiul.
Profesorii i-am gandit in functie de trairea pe care o aveam in momentul respectiv. Am facut niste schite la inceput de an, undeva prin martie, aprilie. Romanul a aparut natural. Asa cum au aparut si Eseurile, Cugetarile sau Rimele, fara sa imi doresc, fara sa am ca scop realizarea lor, tot asa a aparut si aceasta carte".
Gasca de la drept, pe ecrane
Intrebat ce pozitie ar avea daca i s-ar propune realizarea unui film pe baza romanului Gasca de la Drept, profesorul Mihai Adrian Hotca "nu ar spune nu", cu atat mai mult cu cat generatii intregi au fost lipsite de un film de referinta, precum Liceenii: "Sigur, nu as spune nu, nu am nimic impotriva pentru ca daca ea a devenit un bun public, sa isi urmeze soarta. Nu ma impotrivesc. Poate, eventual, as spune ca as vrea sa vad si eu scenariul sau sa contribui la scrierea lui pentru ca s-ar putea ca anumite lucruri sa nu se vada in urma lecturii sau sa nu fie simtite de cei care citesc. Eu am vrut sa transmit un mesaj si nu cred ca intotdeauna il va gandi cititorul. Sunt convins ca cititorul va descoperi valente la care eu nu m-am gandit, dar raman unele dintre semnificatii care trebuie cunoscute prin intermediul meu pentru ca nimeni nu poate stii ce am gandit atunci cand am asezat informatia pe suport".
In carte exista si relatii de iubire, intre Ana si George si Teo si Gabriel, profesorul Hotca neintrand insa in profunzimea acestor relatii: "Asta este frumusetea unor ganduri pe care ajungi sa le faci public. Ele au o istorie independenta de ceea ce a gandit cel care le-a consemnat. Ele metamorfozeaza de la o minte la alta, se schimba, sunt altele si probabil ca sunt si adaptate in functie de particularitatile momentului in care cititorul citeste carte".
Procurorul realizat profesional care se sinucide dupa ce realizeaza ca "a ramas fara mai nimic in zona personala"
Cartea nu este lipsita de relatari zguduitoare, una dintre acestea fiind povestea procuroarei Iris, cea care in final se sinucide dupa ce a realizat ca, desi este implinita profesional "i-a scapat ceva esential" din viata:
"Sunt cateva imprejurari care pun accentul pe lucrurile mai putin placute ale vietii. Este moartea pretorului care dispare in mod cu totul neasteptat si practic multi il regreta, dar si aceasta doamna procuror Iris care, desi in partea profesionala a vietii a avut succes, pentru ca aceasta este cel putin ideea, a exagerat in aspectele profesionale, a ramas fara mai nimic in zona personala. Si cand sa se bucure de realizarile profesionale, ajunge la concluzia ca i-a scapat ceva esential si nu mai poate trece peste moment. Am intalnit personaje de felul acesta in viata profesionala. Nu inseamna ca este redat un personaj, dar parti din anumite personaje pe care eu le-am intalnit se pot regasi foarte bine in persoana lui Iris din carte".
Prof. Adrian Mihai Hotca:"Nimic din ce e omenesc nu trebuie sa iti fie strain"
Profesorul Hotca a dorit sa sublinieze in carte sa importanta vietii dincolo de profesie, transmitand ca este extrem de important ca fiecare om sa isi urmeze vocatia si profesia, insa cu masura, si fara a neglija viata personala:
"Nimic din ce e omenesc nu trebuie sa iti fie strain. Fara excese insa. Atunci cand discutam de viata personala limitele de regula sunt stabilite de catre cei implicati in aspectele vietii personale. Exceptand situatia in care afecteaza bunele moravuri sau alte valori sociale. Iar cand avem in vedere viata profesionala trebuie stabilite anumite limite. Viata profesionala sunt de parere ca nu trebuie sa se confunde cu pasiunea sau cu hobby-urile.
Daca pe langa activitatea de zi cu zi pe care un om o deruleaza ca activitatea lucrativa, dupa ce pleaca acasa, in weekend sau in alte momente nu mai are alte indeletniciri, nu e pasionat de arta, de sport, de orice alte activitati, se prea poate ca la un moment dat sa isi dea seama de doua lucruri. Ca a ars foarte reprede. Nici nu va stii cand viata a trecut si ca nici nu mai poate da timpul inapoi sa reia de la un anumit moment viata pentru a o completa alaturi de zona profesionala si cu aspecte din viata personala".
Intrebat ce sfat are pentru studentii care nu imbratiseaza ideea unei familii si a unei, profesorul Hotca raspunde simplu si patrunzator: "I-as spune ca viata are doua parti. Cea de-a doua incepe in momentul in care iti dai seama ca e una singura. Apoi i-as mai spune ca e pacat sa nu incerce si o astfel de modalitate de abordare a vietii, tocmai pentru ca este numai una".
Interviul integral poate fi vizionat mai jos:
Adauga comentariu
DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii
Comentarii