Caz fara precedent aflat pe rolul Judecatoriei Resita si Curtii de Apel Timisoara. Un procuror DIICOT a fost amenintat prin intermediul serviciului de urgenta 112. S-a intamplat in urma cu doi ani, iar autorul amenintarii (un anume Vasile Balan) a fost achitat pe motiv ca se afla in stare de ebrietate si nu nici nu a fost serios cand l-a amenintat pe procuror.

Intrega poveste este relatata in decizia Curtii de Apel Timisoara nr. 110 din 22 februarie 2024, pronuntata in dosarul 4640/290/2022. Prin aceasta hotarare, Curtea de Apel Timisoara a desfiintat sentinta Judecatoriei Resita nr. 490 din 29 noiembrie 2023, pronuntata in dosarul 4640/290/2022, prin care Vasile Balan (personaj cu rechizitoriu destul de bogat, asa cum au aratat procurorii) fusese achitat pentru ultraj judiciar, CA Timisoara dispunand rejudecarea cauzei de catre instanta de fond.

Ce s-a intamplat in acest caz depaseste orice imaginatie. In 3 martie 2022, la orele 22.18 si 22.30, Vasile Balan a sunat la 112, rugand-o pe operatoare sa ii transmita un mesaj procurorului DIICOT care il anchetase pentru contrabanda cu tigari. Mesajul: “Ce faci frumoaso?... Spune-i lui procurorul general...ca maine ii dispare copilul.... Spune-i lu’...ca.. vezi ca copiii e...lui, e in pericol”.

Identificat fara mari dificultati, Vasile Balan a sustinut in timpul audierilor de la Parchetul Judecatoriei Resita si apoi din instanta ca habar nu are ce a facut. Asta intrucat inainte sa sune bause cam patru ore cu prietenii sai la un restaurant, consumand apoi la el acasa 1 litru de rachie. Balan a explicat ca isi recunoaste vocea din apelul de la 112, dar ca nu isi mai aminteste nimic, ci doar ca a doua zi dimineata s-a trezit pe gresia din bucatarie. In plus, acesta era si suparat ca se afla in plin divort de sotia sa.

Fara alte comentarii, prezentam fragmente din decizia Curtii de Apel Timisoara care a desfiintat sentinta Judecatoriei Resita de achitare a lui Vasile Balan si a trimis cauza la rejudecare (decizia este atasata integral la finalul articolului):

“Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Resita din data 01.09.2022, intocmit in dosarul de urmarire penala nr. ###/P/2022 si inregistrat pe rolul Judecatoriei Resita, la data de 09.09.2022, sub numarul ####/290/2022, s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului ##### ######, pentru savarsirea infractiunii de 'ultraj judiciar', fapta prevazuta de art. 279 alin. 2 CP cu referire la art. 206 alin. 1 CP, fapta constand in aceea ca, pe fondul unor nemultumiri personale privind dosarul penal nr. 85-D/P/2019 inregistrat la Parchetul de pe langa ICCJ, DIICOT, Biroul Teritorial #####-#######, in care a fost cercetat ca inculpat, a realizat pe calea apelurilor la SNUAU 112 din data de 03.03.2022, orele 22:18, respectiv orele 22:30, acte de intimidare adresate in mod direct procurorului de caz, ######## ######, prin amenintarea ca in viitorul apropiat va fi savarsita impotriva sa ori a altei persoane o infractiune sau o fapta determinata sau determinabila, de natura sa ii produca acestuia din urma o stare de temere, in sensul afirmarii ca baiatul acestuia se afla intr-o stare de pericol, respectiv ca maine ii dispare copilul.

In sustinerea starii de fapt au fost invocate urmatoarele probe: declaratii de suspect si inculpat (f.26-28, f.30), declaratiile martorilor ##### ###### (f.22-23), ######## ###### (f.49-50) si ##### ####### ###### (f.34-35), procese-verbale de investigatii (f.9-11, f.33), proces-verbal de identificare (f.12-13), Adresa nr. 130988/31.03.2022, impreuna cu anexa la aceasta a STS (f.15-17), proces-verbal de redare (f.18-20), proces-verbal de contactare telefonica (f.21), inscrisuri (f.36-48, f.51-66).

Instanta de fond a retinut ca, la termenul de judecata din data de 26.04.2023, inculpatul ##### ###### a precizat ca este de acord sa beneficieze de dispozitiile art. 374 alin. 4 CPP, sens in care a aratat ca recunoaste savarsirea faptei retinute in actul de sesizare al instantei, a solicitat ca judecata sa se faca in baza probelor administrate in faza de urmarire penala si nu a solicitat administrarea de probe noi. La dosarul cauzei au fost anexate dosarul de urmarire penala nr. ###/P/2022 al Parchetului de pe langa Judecatoria Resita, fisa de cazier judiciar actualizata a inculpatului, sentinta penala nr. ###/23.01.2018 pronuntata de Judecatoria Timisoara in dosar nr. #####/325/2017 si inscrisuri in circumstantiere.

In fapt, prima instanta a retinut ca inculpatul ##### ###### a fost trimis in judecata pentru aceea ca, in data de 03.03.2022, orele 22:18, respectiv orele 22:30, pe fondul unor nemultumiri personale privind dosarul penal nr. 85-D/P/2019 inregistrat la Parchetul de pe langa ICCJ, DIICOT, Biroul Teritorial #####-#######, in care a fost cercetat, inculpatul ar fi sunat la nr. de urgenta 112 si i-ar fi adresat amenintari, pe aceasta cale, procurorului de caz, ######## ######, transmitandu-i ca baiatul acestuia se afla intr-o stare de pericol, respectiv ca maine ii dispare copilul.

In drept, prima instanta a retinut ca potrivit art. 279 alin. (2) CP: 'Savarsirea unei infractiuni impotriva unui judecator sau procuror ori impotriva bunurilor acestuia, in scop de intimidare sau de razbunare, in legatura cu exercitarea atributiilor de serviciu, se sanctioneaza cu pedeapsa privativa de libertate prevazuta de lege pentru acea infractiune, ale carei limite speciale se majoreaza cu jumatate'.

De asemenea, conform art. 206 CP: 'Fapta de a ameninta o persoana cu savarsirea unei infractiuni sau a unei fapte pagubitoare indreptate impotriva sa ori a altei persoane, daca este de natura sa ii produca o stare de temere, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda, fara ca pedeapsa aplicata sa poata depasi sanctiunea prevazuta de lege pentru infractiunea care a format obiectul amenintarii'.

####### continutului constitutiv al infractiunii presupune un demers efectuat in doua etape, respectiv: cercetarea elementelor componente ale laturii obiective (tipicitatea obiectiva), si anume elementul material, urmarea imediata si legatura de cauzalitate, precum si verificarea laturii subiective a infractiunii (tipicitatea subiectiva).

S-a retinut ca prin adresa nr. 130988/31.03.2022 a STS, UM 0572 Bucuresti au fost inaintate la dosar, pe suport tip CD, inregistrarile apelurilor efectuate la nr. 112 in data de 03.03.2022 de la numarul de telefon #### ### ###, din cuprinsul adresei, precum si al procesului-verbal de redare a acestora din data de 07.04.2022, rezultand ca o persoana de sex barbatesc a apelat de la acest post telefonic in trei randuri SNUAU 112 la data de 03.03.2022, la orele 22:11, la orele 22:18, respectiv la orele 22:30. Totodata, desi in convorbirea initiala persoana apelanta a solicitat operatorului sa discute cu o persoana zisa ###### din loc. #####, #### #############, pe calea urmatoarelor doua apeluri, aceeasi persoana, care nu si-a declinat identitatea, a precizat in mod expres ca doreste ca procurorului ######## sa ii fie adus la cunostinta ca 'maine ii dispare copilul' ('neinteligibil...ce faci frumoaso?...spune-i lui procurorul general...########...ca maine ii dispare copilul...final de convorbire'), respectiv ca acesta a afirmat 'spune-i lu’ ######## ca.. vezi ca copiii e.. lui, e in pericol' (f.15-20).

Fiind audiat in calitate de suspect (f. 26-28), numitul ##### ###### a declarat ca foloseste numarul de telefon #### ### ### al carui titular de abonament este ##### ###### – sotia sa, respectiv ca il cunoaste pe procurorul ######## ######, in sensul ca a auzit de acesta in cadrul unui proces penal in care are calitatea de inculpat, acest procuror instrumentand cauza, aratand si ca l-a vazut fizic pe acest procuror atat la instanta, cat si pe strada, ultima oara observandu-l in fata sediului Judecatoriei Resita, in urma cu 5-6 luni, cand se deplasa pe strada insotit de fiul acestuia. Suspectul a precizat ca in procesul penal, in care a fost cercetat pentru contrabanda de tigari, in stare privativa de libertate timp de 5 luni – pana la 02.11.2020, si in care s-a dovedit ca e nevinovat, in sensul ca din probele administrate nu a rezultat contrariul - motiv pentru care masura arestului preventiv a trebuit sa inceteze, i-au fost ridicate telefoane mobile apartinand acestuia, fiului si sotiei sale, pentru care inca platesc abonamentele. A mai aratat ca, desi are cunostinta ca celorlalti cinci inculpati din dosar, carora le-au fost de asemenea ridicate telefoane, aceste bunuri li s-au restituit, in lipsa vreunor cereri de restituire, si el a asteptat sa fie chemat la randul sau, fara a formula o cerere in acest sens, pentru a primi telefoanele inapoi. A mentionat ca in ciuda incercarilor sotiei sale de a-l linisti si de a-i reaminti ca isi pot achizitiona alte telefoane, considera ca trebuie sa fie chemat pentru a primi inapoi telefoanele ridicate, intrucat acestea au fost duse deja la Timisoara si analizate si nu mai au nicio utilitate in proces.

In legatura cu data de 03.03.2022, suspectul a aratat ca la orele 16:00 – 17:00, a fost condus cu masina de o persoana zisa #### din loc. Tirol pana in Resita, unde s-a deplasat la restaurantul #########, consumand bauturi alcoolice pana la orele 21:00 cu mai multe persoane, dintre care il poate aminti pe ##### #######, iar ca in jurul orelor 21:00, ramanand singur la masa, a plecat acasa, unde a consumat aprox. 1 l de rachie adusa de la Tirol. Suspectul a aratat ca nu isi mai aduce aminte ce s-a intamplat ulterior, ca isi aminteste doar franturi precum faptul ca la un moment dat era aplecat in bucatarie sau ca a cazut pe jos in bucatarie, dar ca nu isi aminteste sa fi apelat nr. 112, iar ca atunci cand a auzit despre acest lucru de la organele de politie nu i-a venit sa creada. A precizat ca in dimineata de 04.03.2022, cand s-a trezit, in jurul orelor 08:00, se afla pe gresia din bucatarie, iar cand a deschis telefonul a primit mai multe mesaje pe care nu le-a citit si cu acea ocazie nu a observat sa fi apelat nr. 112. Acesta a aratat ca nu isi aminteste sa fi discutat nici cu sotia sa, care era in drum spre #######, venind din #######, si ca nu poate sa-si dea seama de ce a apelat la 112, ce a vrut sa spuna prin afirmatiile sale, mentionand ca nu are nimic cu procurorul ######## ######, ca au trecut ani de zile de la procesul penal, ca nu isi poate explica de ce i-a venit sa vorbeasca despre procuror si ca nu a mai facut asa ceva niciodata. Intrebat fiind in legatura cu ceea ce cunoaste despre procuror ori familia acestuia, suspectul a explicat ca niciodata nu a avut o discutie personala cu acesta si nu s-a interesat despre acesta ori familia sa, nu cunoaste unde locuieste si nu stie absolut nimic despre familia lui, neinteresandu-l aceste lucruri, petrecand mai mult timp la sat, in Tirol, iar nu in Resita. ##### ###### a adaugat ca nu intentioneaza sa faca nimic procurorului ori familiei sale, ca regreta ceea ce a facut si ca nu stie ca o alta persoana sa aiba ceva cu procurorul, respectiv ca probabil a sunat la 112 pe fondul consumului de bauturi alcoolice, in legatura cu telefoanele ridicate, mentionand ca este de acord cu testarea sa poligraf (f.26-28). Cu ocazia audierii sale in calitate de inculpat (f.30), ##### ###### a declarat ca intelege sa isi mentina declaratia de suspect data anterior, precizand ca isi recunoaste vocea din apelurile efectuate la 112, ca a realizat afirmatiile telefonice respective despre procurorul ######## ###### si copiii acestuia pe fondul consumului de bauturi alcoolice, fara a dori sa faca procurorului ori familiei acestuia vreun rau. Inculpatul a reiterat faptul ca recunoaste si regreta fapta, aratand ca, asa cum a explicat si anterior, nu poate sa isi explice gestul, nu stie ce i-a venit in cap, punand afirmatiile facute pe seama situatiei cu telefoanele ridicate in dosarul penal instrumentat de procurorul ######## ######. In legatura cu numitul ###### din #####, despre care a discutat cu operatorul 112, inculpatul a aratat ca nu isi aminteste de ce a solicitat sa discute cu aceasta persoana, fiind vorba despre un lucrator din cadrul Postului de Politie Doclin, al carui nume de familie nu il poate preciza. Inculpatul a aratat ca deoarece in trecut, atunci cand a mai avut diverse probleme personale sau medicale, acest politist ###### se prezenta la domiciliul sau, linistindu-l, banuieste ca din acest motiv a solicitat si la data de 03.03.2022 sa i se faca legatura cu acelasi organ de politie. ##### ###### a aratat totodata ca nici pana in prezent nu a formulat cerere de restituire a telefoanelor mobile ridicate, considerand in continuare ca este necesar sa fie chemat pentru a i se inapoia bunurile, fara cerere prealabila, precizand si faptul ca acesta a fost unul din motivele de cearta cu fosta sa sotie, de care a divortat in fata notarului. Inculpatul a mai mentionat ca regreta foarte mult ceea ce a facut, subliniind ca nu are nicio legatura cu procurorul ######## ######, nu intentioneaza sa-i faca rau, respectiv ca nu ii mai trebuie telefoane.

##### instanta a retinut ca, in faza judecatii, desi inculpatul a inteles sa se prevaleze de procedura abreviata a recunoasterii invinuirii, a precizat ca s-a aflat intr-o stare completa de ebrietate, astfel ca nu a stiut ce a vorbit la telefon, ca nu si-a adus aminte nici a doua zi ca a sunat la 112, afland despre acest fapt doar cand a ascultat inregistrarea apelului telefonic la nr. de urgenta 112 la sectia de politie si si-a recunoscut pe aceasta cale vocea.

##### instanta a retinut ca pentru a putea fi constatata tipicitatea obiectiva a infractiunii de ultraj judiciar in varianta asimilata prevazuta de art. 279 alin. 2 CP rap. la art. 206 CP ar trebui sa existe, in primul rand, o infractiune de amenintare, respectiv o fapta tipica din punct de vedere obiectiv, in acest sens.

Analizand probele administrate in prezenta cauza, judecatoria a retinut ca nu sunt intrunite conditiile de tipicitate obiectiva ale infractiunii de amenintare si, pe cale de consecinta, nici ale celei de ultraj judiciar.

Astfel, a retinut ca, dupa cum reiese din insasi definitia legala a infractiunii de amenintare, pentru existenta infractiunii nu este suficienta actiunea de intimidare, ci aceasta trebuie sa fie susceptibila de a produce o stare de temere pentru persoana amenintata (nu doar sa fie apta de a alarma, asa cum prevedea CP din 1969), fiind prevazuta expres aceasta cerinta esentiala atasata elementului material. Dupa cum s-a subliniat in literatura de specialitate si in jurisprudenta, aptitudinea amenintarii de a tulbura normalitatea psihica a subiectului pasiv prin producerea unei stari de temere trebuie evaluata in concret, in mod riguros, prin raportare la circumstante obiective (cum ar fi locul, timpul in care a avut loc conduita intimidanta, calitatea, periculozitatea sau antecedenta penala a subiectului activ), precum si la circumstante subiective (conditia fizica si psihica a subiectului pasiv, capacitatea sa de rezistenta, cunoasterea de catre persoana vatamata a subiectului activ). De asemenea, la evaluarea aptitudinii amenintarii de crea starea de temere trebuie analizat si caracterul serios al acesteia.

Din probele administrate, judecatorul fondului a retinut ca la momentul efectuarii celor doua apeluri la SNUAU 112, in data 03.03.2022, orele 22:18 si 22:30, inculpatul se afla intr-o stare vadita de ebrietate. Acest aspect reiese cu usurinta din insusi continutul convorbirilor, din incoerenta exprimarii, precum si din modul in care acesta articula si facea pauze intre cuvinte, se balbaia. S-a retinut ca potrivit declaratiilor constante ale inculpatului, date in tot cursul procesului penal, acesta s-ar fi aflat intr-o stare avansata de ebrietate la momentul respectiv, pe fondul careia ar fi efectuat apelurile in cauza si ar fi transmis mesajele pentru domnul procuror ######## (inculpatul a declarat ca in data de 03.03.2022, intre orele 16:00-21:00, ar fi consumat vreo jumatate de litru de tarie, bauturi combinate, la restaurantul #########, iar apoi, acasa, dupa ora 21:00, ar mai fi consumat in jur de 1 litru de tarie).

Potrivit declaratiei martorului ##### ####### ######, in data de 03.03.2022, in jurul orei 18:41, s-ar fi intalnit cu inculpatul la Ceainarie, pe Bd. Republicii, #### #, iar inculpatul se afla deja in stare avansata de ebrietate, insa ar mai fi consumat impreuna cu martorul doua carafe de vin. Ulterior au plecat impreuna la barul #########, unde fiecare a mai consumat cate 100 ml vodca.

Si din actele medicale depuse la dosar de catre inculpat reiese faptul ca acesta a fost internat la psihiatrie in luna mai 2022, fiind adus de politie pentru un tablou psihopatologic dominat de agitatie psihomotorie, consum de alcool, labilitate afectiva, comportament lamentativ, fiind externat cu diagnosticul de tulburare organica de personalitate, iar in luna martie 2022 a fost adus la Spitalul ######## de Urgenta Resita in stare de inconstienta, fiind gasit cazut in casa.

##### instanta a retinut ca, chiar daca in faza de urmarire penala nu s-a efectuat o expertiza psihiatrica a inculpatului care sa evalueze prezenta/absenta discernamantului acestuia la momentul savarsirii pretinsei fapte, in contextul consumului de alcool, starea vadita de ebrietate in care s-a aflat inculpatul are influenta asupra caracterului serios al pretinsei amenintari si asupra aptitudinii acesteia de a crea starea de temere persoanei vatamate.

In urma audierii inregistrarilor apelurilor efectuate de catre inculpat la SNUAU 112, coroborate cu celelalte probe administrate in cauza, judecatoria a apreciat ca pretinsa amenintare nu a avut aptitudinea de a crea o stare de temere persoanei vizate. Mesajele nu a fost transmise direct domnului procuror, ci prin intermediul apelurilor la 112, ce permiteau identificarea apelantului si sesizarea de urgenta a politiei. Mesajele au fost scurte, partial echivoce ('copiii e...lui, e in pericol'), in contextul in care inculpatul nu a amenintat expres ca-i va face rau copilului, fiind transmise de o persoana sub influenta unei stari vadite de ebrietate.

De asemenea, sansele ca inculpatul sa-l intalneasca pe fiul domnului procuror par sa fi fost extrem de reduse, in contextul in care nu s-a dovedit ca ar locui in apropiere, ca ar avea un cerc comun de cunoscuti sau alte medii in care sa se intalneasca. De altfel, domnul procuror a inteles sa nu participe la procesul penal in calitate de persoana vatamata, alegand sa fie audiat in calitate de martor, aspect care, desi nu e decisiv, reflecta inca o data faptul ca pretinsele amenintari la adresa acestuia nu au avut aptitudinea in concret de a-i crea acestuia o stare de temere (f. 49-50 d.u.p.).

Din probele administrate nu a reiesit faptul ca inculpatul, in vreun alt moment, ar fi avut vreo atitudine necorespunzatoare, agresiva verbal, psihic sau fizic fata de domnul procuror, aspect confirmat si de catre acesta.

In acest context, s-a apreciat ca mesajele redate anterior, transmise domnului procuror, prin intermediul apelurilor la nr. de urgenta 112, de catre o persoana semic-coerenta, in stare vadita de ebrietate, nu au avut aptitudinea de a-i crea, in concret, domnului procuror o stare de temere in sensul art. 206 CP, nefiind intrunita tipicitatea obiectiva a faptei (lipsind cerinta esentiala atasata elementului material). In speta, s-a retinut ca, conduita inculpatului a implicat manifestarea unor frustrari, pe fondul consumului de alcool, fara ca o astfel de conduita sa atinga gravitatea necesara retinerii unei infractiuni, respectiv fara a fi apta de a genera o stare de temere in concret persoanei vizate.

In ceea ce priveste conditiile de admisibilitate a cererii de judecare in procedura simplificata, judecatoria a apreciat ca ceea ce se pretinde inculpatului prin art. 374 alin. 4 CPP este sa recunoasca 'in totalitate faptele retinute in sarcina sa', iar nu savarsirea infractiunii, urmand ca instanta, cu ocazia deliberarii asupra fondului cauzei, sa se pronunte asupra elementelor de tipicitate si a incadrarii faptei ca infractiune.

Pornind de la interpretarea dispozitiilor art. 396 alin. 10 teza I CPP ('in caz de condamnare sau amanare a aplicarii pedepsei') si de la absenta unei interdictii exprese in ceea ce priveste pronuntarea unei solutii de achitare in temeiul art. art. 16 alin. 1 lit. b teza I CPP, in cazul judecatii simplificate (prin decizia nr. #/2019 a I.C.C.J stabilindu-se ca in ipoteza in care instanta a admis cererea inculpatului de judecare in procedura simplificata a recunoasterii invinuirii, iar cauza a fost judecata potrivit acestei proceduri, nu este posibila pronuntarea unei hotarari de achitare intemeiate pe dispozitiile art. 16 alin. 1 lit. b teza a II-a si lit. c CPP) o asemenea hotarare intemeiata pe prevederile art. 16 alin. 1 lit. b teza I din acelasi cod este determinata de inexistenta tipicitatii obiective, ceea ce presupune lipsa unei concordante intre fapta concreta si norma de incriminare.

Astfel, instanta de fond a constatat ca judecata in procedura recunoasterii invinuirii permite instantei sa realizeze o evaluare a acestei concordante si sa stabileasca daca fapta concreta are sau nu are corespondent in modelul descris in norma de incriminare, iar, in ipoteza in care constata inexistenta unei atare concordante (din punctul de vedere al elementelor de ordin obiectiv), sa dispuna achitarea, in temeiul dispozitiilor art. 16 alin. 1 lit. b teza I CPP.

(...)

Analizand sentinta penala atacata prin prisma motivelor invocate, dar si sub toate aspectele de fapt si de drept conform art. 417 alin.2 C.proc.pen., Curtea constata urmatoarele:

Cu titlu prealabil, in privinta cererii de schimbare a incadrarii juridice formulate de procuror, Curtea constata ca la termenul de judecata din data de 7 februarie 2024 instanta a admis aceasta cererea, constatand ca se impune retinerea dispozitiilor legale privind recidiva postexecutorie, dat fiind faptul ca fapta de care este acuzat inculpatul, din data de 03.03.2022, pentru care legea prevede o pedeapsa mai mare de un an, ar fi fost comisa dupa executarea pedepsei inchisorii de 3 ani si 8 luni, aplicata prin sentinta penala nr. ###/28.1.2018, pronuntata de Judecatoria Timisoara, condamnare din executarea careia inculpatul s-a liberat la data de 11.03.2019, ramanand un rest de pedeapsa de 270 zile, care s-a implinit la data de 07.07.2020. Termenul de reabilitare, prev. de art.166 al.1 lit. a Cp, prevazut pentru condamnarea anterioara, nu era implinit la data faptei din prezentul dosar. Or, potrivit art.41 alin.1 Cod penal, Exista recidiva cand, dupa ramanerea definitiva a unei hotarari de condamnare la pedeapsa inchisorii mai mare de un an si pana la reabilitare sau implinirea termenului de reabilitare, condamnatul savarseste din nou o infractiune cu intentie sau cu intentie depasita, pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii de un an sau mai mare.

Examinand celelalte motive de apel, Curtea constata ca prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Resita din data 01.09.2022, s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului ##### ######, pentru savarsirea infractiunii de 'ultraj judiciar', fapta prevazuta de art. 279 alin. 2 CP cu referire la art. 206 alin. 1 CP. In sarcina inculpatului ##### ###### s-a retinut ca, pe fondul unor nemultumiri personale privind dosarul penal nr. 85-D/P/2019 inregistrat la Parchetul de pe langa ICCJ, DIICOT, Biroul Teritorial #####-#######, in care a fost cercetat ca inculpat, a realizat pe calea apelurilor la SNUAU 112 din data de 03.03.2022, orele 22:18, respectiv orele 22:30, acte de intimidare adresate in mod direct procurorului de caz ######## ######, prin amenintarea ca in viitorul apropiat va fi savarsita impotriva sa ori a altei persoane o infractiune sau o fapta determinata sau determinabila, de natura sa ii produca acestuia din urma o stare de temere, in sensul afirmarii ca baiatul acestuia se afla intr-o stare de pericol, respectiv ca „a doua zi va disparea”. La termenul de judecata din data de 26.04.2023, inculpatul ##### ###### a solicitat sa i se aplice procedura recunoasterii vinovatiei, aratand insa urmatoarele: 'Mentionez ca m-am aflat intr-o stare completa de ebrietate, astfel ca nu am stiut ce am vorbit la telefon, nu mi-am mai adus aminte nici a doua zi ca sunasem la 112. Atunci eram si in timpul divortului. Am ascultat inregistrarea apelului telefonic 112 la sectia de politie si mi-am recunoscut vocea, astfel ca, in felul acesta am aflat ca am sunat la 112'. La acelasi termen de judecata, inculpatul a depus la dosar un memoriu, prin care a solicitat instantei sa aiba in vedere ca nu isi aminteste sa-i fi spus ceva procurorului deoarece era in stare avansata de ebrietate, respectiv era inconstient. De asemenea, a mentionat ca regreta ceea ce s-a intamplat si nu si-ar permite sa-l jigneasca pe procuror.

Cererea inculpatului de aplicare a procedurii privind recunoasterea vinovatiei a fost incuviintata de prima instanta. Procedand la analiza probelor din faza de urmarire penala, prima instanta a apreciat insa ca fapta inculpatului nu este prevazuta de legea penala pe motiv ca pretinsa amenintare nu a avut aptitudinea de a crea o stare de temere persoanei vizate. In acest sens prima instanta a avut in vedere declaratiile inculpatului prin care acesta a aratat ca nu isi aduce aminte sa fi adresat amenintari procurorului intrucat era in stare de ebrietate si ca nu a dorit sa faca vreun rau procurorului ori familiei acestuia. De asemenea, prima instanta a apreciat ca din inregistrarea celor doua apeluri la SNUAU 112 efectuate de inculpat, se poate deduce ca acesta se afla intr-o stare vadita de ebrietate, fiind incoerent. Totodata, a constatat ca domnul procuror nu a dorit sa participe in cauza in calitate de persoana vatamata, atitudine procesuala ce a fost interpretata de prima instanta in sensul ca pretinsele amenintari la adresa acestuia nu au avut aptitudinea in concret de a-i crea o stare de temere. A mai retinut prima instanta ca mesajele nu a fost transmise direct domnului procuror, ci prin intermediul apelurilor la 112, ce permiteau identificarea apelantului si sesizarea de urgenta a politiei, si ca mesajele au fost partial echivoce, iar sansele ca inculpatul sa-l intalneasca pe fiul procurorului erau extrem de reduse.

Parchetul a contestat solutia de achitare pronuntata de prima instanta, solicitand sa se constate ca amenintarile inculpatului nu au fost deloc echivoce si ca erau apte sa produca o stare de temere, fiind vorba amenintari concrete cu disparitia copilului domnului procuror, iar inculpatul a recunoscut ca era cercetat intr-un dosar instrumentat de procurorul vizat, declarand ca era nemultumit de modul in care acesta instrumenta acea cauza, dar si ca avea cunostinta de faptul ca procurorul avea un fiu minor, vazandu-l pe acesta pe strada. S-a mai precizat ca procurorul vizat nu a dat o declaratie in sensul ca nu s-a simtit amenintat, iar sansele ca inculpatul sa-l intalneasca pe fiul procurorului nu erau reduse, inculpatul recunoscand ca l-a vazut intr-o zi pe copil, deci, stia cum arata, fiind vorba si de o comunitate mica in care cei implicati locuiau. S-a mai sustinut ca instanta nu a avut in vedere ca inculpatul are multiple condamnari pentru infractiuni grave, inclusiv de omor, avand o condamnare si pentru o fapta de ultraj, de unde se poate deduce concluzia ca amenintarile pe care le-a facut erau serioase. Totodata, s-a sustinut ca nu poate fi retinuta starea de ebrietate a inculpatului ca fiind o cauza neimputabila, nefiind indeplinite conditiile legale de la art.29 Cod penal. In final, s-a aratat ca inculpatul a declarat in fata instantei ca recunoaste fapta, declaratie ce nu a fost avuta in vedere de prima instanta.

Curtea de Apel constata ca procurorul, partile sau persoana vatamata pot exercita calea de atac a apelului impotriva sentintei pronuntate in procedura abreviata si cu privire la legalitatea solutiei de admitere a procedurii abreviate. Procedura abreviata a judecatii in cazul recunoasterii invinuirii are la baza o recunoastere de vinovatie, fiind reglementata de dispozitiile art. 349 alin. (2) Cod de procedura penala, art. 374 alin. (4) Cod de procedura penala, art. 375 Cod de procedura penala, art. 377 Cod de procedura penala, art. 379 alin. (2) Cod de procedura penala si art. 396 alin. (10) Cod de procedura penala. Procedura abreviata poate fi urmata daca sunt indeplinite conditiile ce rezulta din interpretarea prevederilor art. 374 alin. 4 Cod de procedura penala si art. 375 Cod de procedura penala: - inculpatul sa nu fie acuzat de savarsirea unei infractiuni pentru care legea prevede pedeapsa detentiunii pe viata; - declaratia de recunoastere sa fie facuta personal de catre inculpat, in fata instantei de judecata, sau prin inscris autentic; -inculpatul sa solicite ca judecata sa se faca in baza probelor administrate in faza de urmarire penala care au fost apreciate ca fiind legale sau loial administrate de judecatorul de camera preliminara si a inscrisurilor (in circumstantiere ori cu privire la fondul acuzatiei penale ori a actiunii civile) prezentate de parti sau de persoana vatamata; - recunoasterea faptelor descrise in actul de sesizare sa fie facuta pana la inceperea cercetarii judecatoresti in cauza; - recunoasterea faptelor sa fie totala, adica atat sub aspectul laturii obiective, cat si sub aspectul laturii subiective; - inculpatul sa recunoasca toate faptele descrise in actul de sesizare, iar nu doar o parte din acestea; -instanta sa aprecieze ca probele administrate in cursul urmaririi penale, precum si inscrisurile, sunt suficiente pentru aflarea adevarului si justa solutionare a cauzei.

Verificarea intrunirii conditiilor antementionate are loc dupa ascultarea inculpatului, procedura prevazuta de art. 375 alin. (1) C.proc.pen., in sensul recunoasterii situatiei de fapt retinute in sarcina sa in actul de sesizare si solicitarii de a fi judecat in baza probelor administrate in faza de urmarire penala si a inscrisurilor noi prezentate de parti si persoana vatamata, precum si dupa aprecierea instantei a caracterului si suficientei probelor administrate in faza de urmarire penala pentru aflarea adevarului in cauza, in conformitate cu dispozitiile art. 349 alin. (2). C.proc.pen. Ascultarea inculpatului nu are natura juridica a unui mijloc de proba la fel ca audierea, care se administreaza in etapa cercetarii judecatoresti, iar procedura ascultarii inculpatului se desfasoara in prealabil. Ascultarea inculpatului reprezinta doar o activitate procesuala obligatorie care stabileste cadrul procesual al judecatii (judecata in baza dreptului comun sau judecata in contextul recunoasterii invinuirii). Prin ascultarea inculpatului instanta nu trebuie sa urmareasca obtinerea unui mijloc de proba relevant pentru lamurirea raportului de conflict dedus judecatii. Dimpotriva, ascultarea permite instantei sa verifice nemijlocit daca manifestarea de vointa a acuzatului (marturisirea) imbraca forma ceruta de lege pentru aplicarea procedurii abreviate: priveste fapta pentru care s-a dispus trimiterea in judecata, este totala, neconditionata si neafectata de vreun viciu (eroare sau constrangere, etc.). in cadrul acestei activitati, instanta trebuie sa constate, in primul rand ca inculpatul cunoaste faptele pentru care a fost trimis in judecata, iar in al doilea rand trebuie sa se asigure de faptul ca recunoaste in totalitate acuzatiile ce i se aduc, atat sub aspectul laturii obiective, cat si al celei subiective, chiar si in situatia in care formuleaza o cerere de schimbare de incadrare juridica sau se invoca din oficiu schimbarea incadrarii juridice. Instanta, dupa ascultarea inculpatului, poate dispune fie admiterea cererii inculpatului de a se prevala de procedura recunoasterii invinuirii in faza de judecata, fie respingerea cererii acestuia, din cauza neindeplinirii conditiilor si va proceda in acest la caz la judecarea cauzei conform procedurii comune, cu administrarea probelor in cursul cercetarii judecatoresti, potrivit art. 375 alin. (3) cu aplicarea art. 374 alin. (5) – (10) C.proc.pen.

Astfel, declansarea procedurii simplificate in faza de judecata nu are la baza doar simpla manifestare de vointa a inculpatului in acest sens, ci presupune indeplinirea cumulativa a tuturor conditiilor analizate in paragrafele anterioare. In ipoteza in care instanta constata ca declaratia de recunoastere este una conditionata sau apreciaza ca este necesara administrarea de probe in conditii de oralitate, publicitate si contradictorialitate pentru stabilirea adevarului judiciar va respinge cererea de judecata in cazul recunoasterii invinuirii. Insuficienta probelor ori cel putin aprecierea instantei in acest sens conduce la respingerea cererii inculpatului de judecare in procedura abreviata si la efectuarea cercetarii judecatoresti in procedura obisnuita, in care, pe langa procuror, persoana vatamata si parti, care pot propune probe in vederea solutionarii actiunii penale, instanta poate, la randu-i, administra din oficiu probe daca se impune pentru aflarea adevarului si justa solutionare a cauzei.

Chiar daca din interpretarea per a contrario a dispozitiilor art. 396 alin. (10) Cod de procedura penala, se poate deduce ca este posibila o solutie de achitare in baza art.16 alin.1 lit. b teza I Cpp in cazul judecarii cauzei in procedura abreviata, ea nu va depinde insa de evaluarea pe fond a probatoriului administrat, ci de interventia unor cauze care impiedica exercitarea actiunii penale (inculpatul a recunoscut integral fapta pentru care a fost trimis in judecata, insa acesta nu are calitatea speciala prevazuta de lege pentru a fi autor al infractiunii – subiect activ nemijlocit calificat; fapta a fost dezincriminata dupa trimiterea inculpatului in judecata; lipsa discernamantului in savarsirea faptei ori fapta pentru care inculpatul a fost trimis in judecata si pe care a recunoscut-o este o contraventie, iar nu o infractiune etc.). Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul competent sa judece recursul in interesul legii, a admis, prin Decizia nr. #/2019 (M. Of. nr. 546/03.07.2019), recursul in interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si, in interpretarea si aplicarea unitara a prevederilor art. 396 alin. (10) Cod de procedura penala, a stabilit ca in ipoteza in care instanta a admis cererea inculpatului de judecare in procedura simplificata a recunoasterii invinuiri, iar cauza a fost judecata potrivit acestei proceduri, nu este posibila pronuntarea unei hotarari de achitare intemeiate pe dispozitiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a si lit. c) din Codul de procedura penala. In motivare, s-au aratat urmatoarele: 'Intr-adevar, raportat la specificul sau derogatoriu de la dreptul comun, se impunea ca procedura abreviata sa fie insotita de reglementarea unor garantii care sa asigure caracterul echitabil al procesului penal, astfel incat sa nu se ajunga la nesocotirea principului aflarii adevarului in favoarea respectarii regulii celeritatii solutionarii cauzelor. Prin admiterea cererii de parcurgere a unei asemenea proceduri, ce are drept consecinta derularea cercetarii judecatoresti intr-o forma atipica, restransa, prescurtata, nu trebuie sa se aduca atingere demersului de cunoastere deplina a existentei sau inexistentei faptei pentru care se desfasoara procesul penal (cu toate circumstantele de loc, de timp, de mod, de mijloace, de scop ce o caracterizeaza), a formei de vinovatie cu care a fost comisa, a mobilului si scopului ce a stat la baza savarsirii acesteia, a naturii si intinderii prejudiciului cauzat, a identitatii certe a autorului, precum si a aspectelor care influenteaza raspunderea lui penala, motiv pentru care una dintre conditiile imperios necesare pentru incuviintarea judecatii simplificate, alaturi de pozitia inculpatului de recunoastere integrala si neconditionata a invinuirii, o constituie caracterul suficient al probelor administrate in cursul urmaririi penale pentru aflarea adevarului si justa solutionare a cauzei. Chiar daca verificarea indeplinirii cerintei instituite de art. 349 alin. (2) teza a III-a din Codul de procedura penala nu obliga la o analiza a materialului probator din faza anchetei penale de natura celei specifice etapei deliberarii asupra solutiei procesului (asa cum prevedea codificarea procesual penala anterioara in art. 320/1 alin. 4), aceasta presupune, in mod evident, o evaluare cantitativa, dar si calitativa a dovezilor administrate, inclusiv din perspectiva fiabilitatii si a fortei probante, astfel incat instanta sa aprecieze asupra suficientei lor pentru corecta dezlegare a conflictului juridic de drept penal, mai ales in cazul in care, desi inculpatul a recunoscut in totalitate faptele retinute in sarcina sa, exista dubii sau neclaritati cu privire la anumite aspecte de care depinde fie existenta acestora, fie intrunirea elementelor de tipicitate ale infractiunii deduse judecatii, fie comiterea lor de catre acuzat. Or, in aceasta din urma situatie, daca apreciaza ca materialul strans in etapa instructiei penale nu permite justa solutionare a cauzei, neindeplinind criteriul suficientei instituit de norma procesual penala, instanta are obligatia legala de a respinge, in temeiul art. 375 alin. (3) din Codul de procedura penala, cererea inculpatului de judecare in procedura recunoasterii invinuirii si de a efectua cercetarea judecatoreasca obisnuita, astfel incat sa se asigure caracterul echitabil al procedurii judiciare, prin garantarea respectarii drepturilor subiectilor procesuali si administrarea tuturor mijloacelor de proba necesare pentru lamurirea completa a imprejurarilor cauzei, in scopul aflarii adevarului, asa cum impun dispozitiile art. 5 din Codul de procedura penala. De altfel, in acelasi sens s-a pronuntat, in mod constant, si Curtea Constitutionala care, examinand conformitatea cu Legea fundamentala a mai multor dispozitii ce reglementeaza procedura in cazul recunoasterii invinuirii, a statuat ca, raportat la "efectele procedurii de judecata simplificate, instanta poate respinge, in baza unor criterii obiective si rezonabile, cererea formulata de inculpat, intrucat, indiferent ca recunoasterea invinuirii este totala sau partiala, ceea ce prevaleaza este existenta unui proces echitabil, despre care nu se poate vorbi in masura in care se neaga principiul aflarii adevarului. Prin urmare, nu simpla recunoastere a invinuirii, chiar si integrala, este determinanta pentru a se da eficienta unui proces echitabil desfasurat in limitele legalitatii si impartialitatii, aceasta constituind doar o conditie procedurala, ci stabilirea vinovatiei inculpatului cu privire la faptele retinute in sarcina sa. De altfel, avand in vedere tocmai riscul exercitarii de presiuni asupra inculpatului spre a-si recunoaste vinovatia cu privire la faptele pe care nu le-a savarsit, posibilitatea instantei de a respinge cererea de judecare a cauzei potrivit procedurii simplificate constituie o garantie a dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 21 alin. (3) din Constitutie si de art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale. (...) Prin urmare, instanta are posibilitatea de a respinge cererea inculpatului, chiar si in conditiile unei recunoasteri totale a faptelor retinute in sarcina sa, atunci cand nu este lamurita asupra imprejurarilor de fapt ale cauzei si considera ca judecata nu poate avea loc numai in baza probelor administrate in faza de urmarire penala, ci trebuie sa se faca potrivit dreptului comun' (Decizia nr. ### din 13 decembrie 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2017, paragraful 16; in acelasi sens, deciziile nr. 250 din 7 aprilie 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 416 din 11 iunie 2015; nr. 484 din 23 iunie 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 603 din 10 august 2015; nr. 726 din 29 octombrie 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 887 din 26 noiembrie 2015; nr. 275 din 10 mai 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 557 din 22 iulie 2016; nr. 497 din 30 iunie 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 832 din 20 octombrie 2016; nr. 723 din 6 decembrie 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 263 din 13 aprilie 2017; nr. 220 din 17 aprilie 2018, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 523 din 26 iunie 2018).

De asemenea instanta de contencios constitutional a aratat ca '(...) recurgerea la procedura simplificata de judecata in cazul recunoasterii invinuirii presupune manifestarea de vointa a inculpatului de a recurge la aceasta procedura, precum si o recunoastere in totalitate a faptelor retinute in sarcina sa. Cu toate acestea, simpla manifestare de vointa a inculpatului de a recurge la procedura simplificata de judecata si declaratia formala de recunoastere a invinuirii nu conduc automat la aplicarea acestei proceduri si a unei pedepse in limitele prevazute de art. 396 alin. (10) din Codul de procedura penala, instanta de judecata fiind cea care, verificand daca probele administrate in faza urmaririi penale sunt suficiente pentru aflarea adevarului si justa solutionare a cauzei, dispune urmarea sau nu a acestei proceduri' (Decizia nr. ### din 13 decembrie 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 199 din 22 martie 2017, paragraful 15).

Asadar, chiar daca acuzatul recunoaste integral si neconditionat faptele retinute in sarcina sa, instantei ii este interzis sa incuviinteze cererea acestuia de urmare a procedurii abreviate in situatia in care constata ca probele stranse in cursul urmaririi penale, in baza carora inculpatul a solicitat sa fie judecat, nu sunt satisfacatoare, indestulatoare, lamuritoare pentru clarificarea tuturor aspectelor necesare pentru rezolvarea corespunzatoare a cauzei, in acord cu principiul legalitatii si cel al aflarii adevarului, intr-o atare ipoteza revenindu-i obligatia de a parcurge procedura obisnuita si de a administra, la propunerea procurorului, a partilor, a persoanei vatamate sau din oficiu, toate dovezile necesare pentru justa solutionare a procesului.

Intr-adevar, asa cum s-a aratat in dezvoltarile anterioare, din interpretarea dispozitiilor art. 396 alin. (10) din Codul de procedura penala rezulta ca noua codificare procesual penala nu exclude de plano pronuntarea de catre instanta a unei hotarari de achitare in cazul in care judecata s-a efectuat in procedura simplificata a recunoasterii invinuirii, insa cazurile in care aceasta se poate dispune sunt limitate chiar de conditiile de admisibilitate ale cererii de parcurgere a unei atare proceduri (cu referire, in special, la recunoasterea in totalitate a faptelor si aprecierea caracterului suficient al probelor pentru aflarea adevarului si justa solutionare a cauzei), asa incat, daca se considera ca acestea sunt indeplinite si se face aplicarea art. 375 alin. (2) din Codul de procedura penala, o eventuala solutie de achitare nu va putea depinde de evaluarea pe fond a probatoriului administrat (altfel decat prin prisma suficientei probelor in stabilirea existentei faptei si a vinovatiei inculpatului in comiterea ei), ci exclusiv de interventia unor cauze evidente care impiedica exercitarea, in continuare, a actiunii penale, cum ar fi, spre exemplu, intrarea in vigoare a unei legi de dezincriminare, declararea neconstitutionalitatii normei de incriminare si neinterventia legiuitorului in termen de 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constitutionale, absenta discernamantului in comiterea faptei, lipsa calitatii speciale prevazute de lege pentru subiectul activ al infractiunii etc. (in acelasi sens, ###### ###### si colaboratorii, 'Codul de procedura penala', Comentariu pe articole, editia a 2-a, Editura C.H. ####, 2017, pag. 1539).

Or, in cauza se constata, in primul rand, ca inculpatul nu a recunoscut in mod neconditionat fapta pentru care a fost timis in judecata, dimpotriva, a solicitat instantei sa aiba in vede ca nu a fost constient vreun moment de faptul ca a adresat amenintari procurorului si ca nu a a intentionat sa-l ameninte pe acesta sau pe familia sa. Din continutul declaratiei date de inculpat instanta de fond nu putea considera ca simpla afirmatie a inculpatului de la debutul declaratiei ca 'recunoaste fapta' reprezinta o recunoastere a invinuirii in sensul cerut de art.374 alin.4 C.proc.pen., cata vreme a contestat forma de vinovatie a savarsirii faptei retinute in sarcina sa.

Instanta trebuia sa depuna suficiente diligente in cadrul ascultarii pentru a fi convinsa de recunoasterea deplina si efectiva de catre inculpat a starii de fapt si pentru a nu atribui un astfel de efect unei recunoasteri pur formale, doar la nivel declarativ, a starii de fapt, facuta doar pentru ca inculpatul sa beneficieze de efectele unei reduceri cu o treime a limitelor de pedeapsa conform art.396 alin.10 C.proc.pen. Aceasta cu atat mai mult cu cat din declaratia inculpatului, similara cu cele date in cursul urmaririi penale in calitate de suspect/inculpat, unde a invocat de asemenea ca nici nu isi aduce aminte sa fi efectuat apelurile la 112 din cauza starii de ebrietate dar si ca nu a intentionat vreun moment sa-l ameninte pe procuror, rezulta ca prin negarea formei de vinovatie ceruta de infractiunea pentru care a fost trimis in judecata se tinde la pronuntarea unei solutii de achitare, astfel ca se impunea a fi administrate probe.

Astfel, Curtea apreciaza ca cererea inculpatului era admisibila numai daca recunostea in integralitate fapta pentru care a fost trimis in judecata atat sub aspectul laturii obiective, cat si sub aspectul laturii subiective, nu si in conditiile declaratiei date la termenul de judecata din data de 26.04.2023, astfel cum a fost consemnata si atasata la dosar.

Curtea de Apel retine ca rationamentul dezvoltat in motivarea instantei de fond, in urma caruia a dispus achitarea inculpatului, este in contradictie flagranta cu solutia aceleasi instante de incuviintare a solicitarii inculpatului privind judecarea cauzei in procedura abreviata. Curtea constata ca in cazul dat instanta nu putea pronunta in cauza o solutie de achitare fara sa efectueze cercetarea judecatoreasca. Prin modalitatea in care s-a desfasurat judecata in prima instanta au fost incalcate doua dintre principiile fundamentale ale procesului penal: contradictorialitatea si nemijlocirea.

Astfel, in legatura cu acuzatia din cauza, asa cum rezulta din prevederile art.206 cod penal, in cazul infractiunii de amenintare, ce face parte din infractiunea de ultraj judiciar, actiunea de intimidare trebuie sa fie susceptibila de a produce o stare de temere pentru persoana amenintata iar analiza trebuie sa se faca in concreto fata de natura si modalitatea de comitere a faptei, persoana faptuitorului dar si a victimei. Or, instanta de fond, fara a verifica in mod nemijlocit probele administrate in faza de urmarire penala, le-a acordat un alt inteles decat cel expus in actul de sesizare a instantei, desi pentru retinerea acestor noi concluzii era necesara lamurirea suplimentara a unor aspecte esentiale cauzei, cum ar fi imprejurarea daca amenintarea efectuata de inculpat era susceptibila de a-l intimida pe procuror, daca acesta din urma s-a simtit sau nu amenintat, simpla declaratie a procurorului prin care a aratat in faza de urmarire penala ca nu doreste sa participe in proces in calitate de persoana vatamata neputand fi interpretata per se ca o lipsa a starii de temere.

De asemenea, prima instanta a interpretat continutul apelurilor efectuate de inculpat prin SNUAU 112, fara ca acesta sa fie interogat in legatura cu acestea si fara sa fie confruntat cu propriile declaratii, prin care a afirmat faptul ca era nemultumit de modalitatea in care procurorul a instrumentat dosarul penal ce-l viza si ca avea cunostinta de faptul ca procurorul avea un fiu, vazandu-l odata pe strada, dar si cu celelalte aspecte privind persoana inculpatului, relevante pentru stabilirea sau nu a caracterului intimidant al amenintarilor, cum ar fi situatia juridica ce reiese din cazierul acestuia.

Pe de alta parte, instanta de fond nu a efectuat o verificare nemijlocita a probelor cu privire la apararea inculpatului, prin care acesta a afirmat ca la momentul faptei era in stare completa de ebrietate, dar si a tuturor aspectelor ce tin de latura subiectiva a faptei, in conditiile in care inculpatul a negat vinovatia. Doar in urma unei cercetari judecatoresti complete, instanta va putea stabili daca fapta dedusa judecatii este sau nu infractiune, respectiv, daca a fost sau nu comisa de inculpat cu vinovatie. Este evident ca, in baza efectului devolutiv, in apel se produce o noua judecata in fond.

Efectul devolutiv nu poate fi insa inteles ca o reluare a momentului procesual fixat de legiuitor in vederea recunoasterii faptelor descrise in rechizitoriu, dupa citirea actului de sesizare in conformitate cu dispozitiile art. 374 alin. (1) C.proc.pen., si in consecinta o efectuare a ansamblului procedurii prevazute in prima instanta, a administrarii intregului material probator de catre instanta de apel, deoarece instanta de control judiciar nu poate suplini neindeplinirea acestor obligatii in prima instanta, chiar si numai sub aspectul admisibilitatii sau inadmisibilitatii unei cereri de recunoastere a invinuirii, dat fiind aspectele de drept procesual, dar si de drept substantial ce decurg din aceasta. In caz contrar, s-ar eluda un grad de jurisdictie si ar fi afectat in mod grav dreptul la aparare al inculpatului, cata vreme nu ar mai avea la dispozitie ulterior o alta cale de atac, in procedura de fata neputand fi puse in discutie, ca regula, aspecte de fapt si neputandu-se administra alte probe cu exceptia oricaror inscrisuri. In doctrina judiciara s-a aratat ca se va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare in situatiile in care a fost incalcat dreptul la un proces echitabil in prima instanta sau exista vreun alt viciu semnificativ si substantial care conduce la incalcarea dreptului la dublu grad de jurisdictie in materie penala garantat de art. 2 din Protocolul nr. 7 aditional la Conventia europeana a drepturilor omului. #### acest caz sui generis de trimitere spre rejudecare nu a fost prevazut de Codul de procedura penala, totusi a fost retinut in practica prin aplicarea directa in dreptul intern a standardelor Conventii europene si a jurisprudentei Curtii Europene in interpretarea acestora.

Cu ocazia noii solutionari pe fond, incepand cu termenul din data de 26.04.2023, respectiv termenul care coincide cu punerea in discutie a cererii inculpatului de parcurgere a procedurii simplificate de recunoastere a invinuirii si admiterea acesteia de catre instanta de fond, judecata urmeaza a se relua conform regulilor de procedura a judecarii cauzei in prima instanta, ultimul act procesual valabil fiind audierea inculpatului, astfel ca se impune a se tine cont de depozitia data de acesta in momentul procesual aferent consemnarii pozitiei referitoare la recunoasterea sau nu a faptei pentru care a fost trimis in judecata si optiunea privind parcurgerea procedurii (simplificate sau de drept comun), precum si eventuale noi declaratii in completare in fata noului complet investit cu solutionarea cauzei, ce urmeaza a parcurge momentele procesuale reglementate de art. 374, art. 375 Cod de procedura penala, inclusiv rediscutarea unei eventuale cereri din partea inculpatului de parcurgere a procedurii simplificate sau de drept comun, respectiv administrarea probelor care apar necesare atat pentru solutionarea pe fond a cauzei, dar si pentru solutionarea oricarei altei cereri sau aspecte invocate din oficiu”.

* Cititi aici integral sentinta Judecatoriei Resita

* Cititi aici integral decizia Curtii de Apel Timisoara