Am indicii temeinice ca, in continuare, procurori ai Directiei Nationale Anticoruptie protejeaza societati comerciale cu capital strain implicate in anchete.

Voi face o sumara radiografie, din aceasta perspectiva, a dosarului legat de colosala mita de 20 de milioane de euro, pe care un prezumtiv grup infractional, condus de Sebastian Vladescu si de Cristian Boureanu, ar fi incasat-o. In schimbul unor servicii ilegale. Daca asa stau lucrurile sau daca, din nou, avem de-a face cu un dosar penal cu probe contrafacute, vom afla la timpul potrivit. Acum, relevant este insa sa observam mecanismul prin care, in mod straniu, procurorii DNA ii protejeaza pe reprezentantii companiior straine.

Asadar, doi demnitari ai statului roman, cu complicitatea unor functionari publici, ar fi pretins si ar fi obtinut sub forma de mita colosala suma de 20 de milioane de euro, de la un consortiu alcatuit din companian austriaca Swietelsky si o alta companie japoneza Tekenaka. Lucrarile efectuate erau de reabilitare a tronsonului de cale ferata Bucuresti-Constanta. In mod straniu, sechestrul asigurator la care au fost obligati toti inculpatii nu depaseste 15 milioane de euro. Dar acesta este doar un detaliu. In ce mod DNA se rafuieste cu prezumtivii infractori romani, dar ii protejeaza pe prezumtivii infractori straini?

Cineva, o persoana sau un grup de persoane, a dat sau au dat uriasa mita de 20 de milioane de euro. Cei care au pretins si au primit aceasta mita sunt cetateni romani, in prezent cercetati intr-o faza avansata de catre DNA, sub forma unui grup infractional organizat. Despre acestia, DNA informeaza opinia publica printr-un comunicat oficial. Ceea ce surprinde in continutul acestui comunicat este absenta oricarei referiri la cealalta parte a acestui lant infractional, la cei care au dat mita pentru a obtine in mod ilegal o serie de facilitati. Cei care au dat mita sunt functionari ai celor doua companii, cea austriaca si cea japoneza sau, cine stie, doar functionari ai uneia dintre acestea. Cum este posibil ca DNA sa nu-i cerceteze si pe mituitori? Si nu numai ca nu-i cerceteaza, dar nici macar nu-i pomeneste in comunicat. Secretul este atat de bine pastrat in acesta mega-afacere de luare si dare de mita si trafic de influenta, incat a trebuit sa fac eforturi serioase pentru a afla, in fine, dintr-un site austriac, care este firma cu pricina si ca ar fi avut loc, prin aprilie 2018, o perchezitie la sediul companiei Swietelsky din orasul Linz. De acesta operatiune s-a ocupat Directia austriaca pentru infractionalitate financiara.

Nimeni nu primeste mita, daca nu exista cineva care o da. Nimeni nu da o mita, daca in schimbul acesteia nu urmareste sa obtina un avantaj ilegal. In cazul firmei austriece, perchezitionata la Linz, acest avantaj ilegal a constat in acceptarea de catre autoritatile romane a cresterii valorii lucrarilor de reabilitare si, presupune DNA, in inchiderea ochilor la receptie. Asadar, cu sau fara implicarea si a functionarilor companiei japoneze care s-a aflat in consortiu – presa nipona nu ne spune nimic despre vreo perchezitie la sediul acesteia – e clar ca, in realitate, daca infractiunea s-a savarsit, avem faptuitori de ambele parti, dar in mod straniu DNA nu-i ancheteaza decat pe romani.

Aceasta situatie este cu atat mai stranie, cu cat compania de constructii Swietelsky detine in Romania o alta companie, Drumserv Targu Mures, si 50% din compania Asfalt Dobrogea. Este exclus ca acestea sa nu fi fost si ele implicate intr-o forma sau alta la realizarea lucrarilor de reabilitare si sa nu fi fost beneficiare ale operatiuniii de mituire a functionarilor romani.

Deci DNA nu sufla o vorba despre companiile cu capital strain, nu deschide niciun fel de ancheta si nu face niciun fel de investigatii impotriva reprezentantilor acestora, nu incearca, pentru a recupera pagubele suferite de statul roman, sa puna vreun sechestru pe bunurile acestora, nu face demersuri pe langa autoritatie austriece ca macar acestea sa efectueze o ancheta si se rezuma doar la a obtine informatia, daca cumva a obtinut-o vreodata, ca anul trecut, prin aprilie, a avut loc o perchezitie la sediul principal al companiei din Linz, fara a se sti cu ce rezultate s-a soldat aceasta.

Nu este asa ca avem de-a face cu un comportament institutional nefiresc? Nu este asa ca regasim acest tip de comportament si in toate celealte anchete de rasunet, in care au fost implicate companii straine, de cele mai multe ori austriece si germane? Nu este asa ca acest mod de operare seamana a blat cu autoritati statale ori nestatale de la nivel european, iar investigatiile sunt in mod vadit stirbe, atata timp cat nu se ajunge la mituitori?

Dar, mai presus de toate, in fata unui asemenea exemplu cat se poate de concludent, caruia i se mai pot adauga multe altele, ce raspuns putem da la obsedanta intrebare de ce Romania este taxata drept extrem de corupta in randul statelor europene, in timp ce DNA are imaginea unei institutii eficiente, iar cei care declanseaza acest val de coruptie nu sunt cercetati, nu sunt sanctionati, tarile in care acestia isi desfasoara cea mai mare parte a activitatii si de unde a izvorat de fapt coruptia fiind privite drept state curate din aceasta perspectiva? De ce in acest caz, ca sa ma rezum la un singur exemplu, Romania este corupta, iar Austria nu?

Sursa: Corectnews.com