In Codul de procedura penala avem un text de lege – art. 68, care interzice determinarea, prin orice mijloace, a unei persoane, sa comita o fapta penala ori sa o continue, in scopul obtinerii de probe pentru inculparea acesteia. Este un text de lege de un mare bun-simt juridic, dar pe care anumiti procurori ai DNA au nesimtirea sa-l ignore cu desavarsire. Doar pentru a arata ca au “rezultate”.

Nenorocirea cea mare nu e ca exista pe ici pe colo niste procurori si politisti carieristi, care nu dau doi bani pe acest text de lege, ci mai ales faptul ca exista judecatori care gireaza comportamentul ilegal al anchetatorilor si baga dupa gratii oameni care daca nu ar fi fost provocati, nu ar fi comis niciodata vreo fapta penala. Fenomenul, extins periculos pana la Inalta Curte, nu doar ca ignora legea interna, dar ignora si jurisprudenta CEDO, care a condamnat Romania in numeroase cazuri pentru utilizarea de „agenti provocatori”.

In Statele Unite daca s-ar veni in instanta cu asemenea dosare, nu doar ca judecatorul ar arunca cu dosarul dupa procuror, dar l-ar aresta direct in sala de judecata, impreuna cu politistii de caz. Si asta pentru ca acolo, unde nu te joci cu libertatea cetateanului, asa ceva este de neconceput. La noi insa, unde nu numai ca nu exista opinie publica puternica, dar avem o putere judecatoreasca in care nimeni nu are curajul sa-l puna la punct pe procurorul care face exces de zel sau abuzeaza, care adeseori manifesta dispret fatis fata de acuzati si justitiabili, putem spune ca ne-am intors in epoca procurorului de tip comunist, care duce sentinta in plic judecatorului.

Cazul avocatului Cristian Stoicescu, arestat in urma cu circa 10 zile in urma unei provocari ordinare, releva un trend periculos pentru Justitie, pentru ideea de stat de drept. Profitandu-se de starea lui de sanatate fizica si psihica (urmare a unui tragic accident rutier) acesta a fost arestat dupa o facatura pusa la cale intr-un arest, de catre un “denuntator” scolit de anchetatori cum sa procedeze. Care a oferit 20.000 euro avocatului, o suma care ar lua multora mintile. L-a provocat sa zica DA, DA, DA la tot felul de intrebari insistente legate de o asa-zisa interventie la un judecator virtual, iar Stoicescu a comis greseala sa ia banii pe acest fond. Da, Stoicescu poate fi declarat vinovat pentru ca a luat bani fara contract de asistenta juridica, fara chitanta, si pentru ca s-a comportat cel putin imoral. Dar este el oare vinovat de coruptie? Este el un pericol public incat sa stea dupa gratii? 

Daca judecam dupa cum s-au strans “probele” in acest dosar, e clar ca este o facatura. Principalul “martor” – un romm arestat – s-a denuntat pentru trafic de influenta dupa ce a fortat lucrurile, din propria sa initiativa, sa dea 20.000 de euro, pentru o interventie la judecator, sa fie scos. Stiind ca daca se denunta el nu va fi inculpat si ca va ramane cu calitatea de “martor denuntator”. Judecand la rece, cine s-ar da in vileag ca pune la cale o fapta de coruptie, daca nu ar fi fost pe intelegere cu anchetatorii – beneficiari ai denuntului, astfel incat sa scape cat mai ieftin posibil din situatia sa judiciara foarte complicata? Cine s-ar denunta ca sa se lege?

Parerea mea despre Cristian Stoicescu e ca amaratul de avocat (cunoscut cu probleme majore de toti cei care umblau prin tribunale si pe care nimeni nu l-ar fi luat in serios) nu vazuse cum arata 20.000 euro niciodata in viata lui, probabil ca mai mult de 2000 de lei luna nu facea ca avocat, poate nici atat, asa ca pe fondul problemelor sale psihice, a fost usor de ademenit si i s-au luat usor mintile. Cu toate acestea el nu a promis niciodata in mod explicit ca va interveni la vreun judecator anume, ci a zis continuu DA, DA, DA, mecanic, la nenumaratele insistente ale arestatului - denuntator. Mai mult ca sigur in ideea de a nu pierde un contract asa de gras. De altfel, si in materialul procurorilor se intinde coarda cand se afirma ca Stoicescu a cerut bani pentru a interveni la judecator, intrucat procurorii nu au nicio proba in acest sens, e simpla lor afirmatie, bazata pe “marturia” denuntatorului, transformat peste noapte dintr-un arestat, intr-un martor “onorabil” si “credibil”. Dimpotriva, proba inregistrarii audio releva ca martorul denuntator a provocat in permanenta discutii despre traficul de influenta, iar Stoicescu a zis DA, DA, DA, fara sa aiba forta sa zica NU. El nu a spus niciodata ca va interveni la un judecator! Fapta nu s-a consumat prin vreo actiune, ci prin nerespingerea unei propuneri. Si legam oameni pentru asta?

Daca banii erau destinati unui judecator, de ce nu s-a filat avocatul, sa fi fost prins cand ii inmana magistratului? Simplu, pentru ca provocarea il viza numai pe avocat! De ce DNA nu a urmarit sa destructureze o filiera avocati-magistrati? Raspunsul vi-l dati singur. Mie, daca as fi fost procuror, mi-ar fi fost rusine sa infund oameni pe asemenea dosare! Si bolnavi pe deasupra. Aici procurorii nu au descoperit o fapta de coruptie, ci au provocat-o, asistand la producerea ei! Contrar art. 68 din Codul de procedura penala!

In final, revin la fondul problemei de fata! Ca avem procurori care vor sa se umple de “glorie” pe provocarea faptelor de coruptie, ca sa-si mai spele probabil din numarul mare de achitari, nu ar fi o nenorocire prea mare. Trist este ca avem judecatori care nu-si pun niciodata problema provocarii, care ignora Codul de procedura penala si jurisprudenta CEDO si nu au taria sa declare nule probele stranse prin determinarea unor persoane sa comita fapte de coruptie. Iar interdictia de a constrange persoane nu e doar pentru procurori (care se ascund dupa declaratia denuntatorului) ci si pentru orice persoane, inclusiv denuntatorii. Care, daca am avea legi adevarate in tara asta, ar trebui sa se duca in puscarie, mana de mana cu cei pe care ii determina sa incalce legea.

Oamenii nu se nasc cinstiti sau corupti, dar pot fi determinati sa incalce legea, functie de conjuctura si de slabiciunile fata de anumite tentatii/persoane! Si oricine are un pret! Oricine poate fi slab sau necinstit la un moment dat. Dar sa inchizi oameni doar pentru ca nu au rezistat la provocari, la teste de integritate, in timp ce tu anchetatorul ai incalcat legea care iti interzice asemenea procedee, este demn de dispret. Rolul procesului penal nu este sa dovedeasca ca o persoana anume poate sa incalce o lege la un moment dat, atunci cand o provoci, ci de aparare a ordinii de drept, prin sanctionarea celor care incalca legea prin liberul arbitru! Asa a spus-o chiar leguitorul!