Citit printre randuri, Raportul pe Justitie 2007 - 2012 intocmit de Comisia Europeana (Raportul MCV) are un mesaj politic cat se poate de clar: nu schimbati nimic din ce-a fost pana acum in sistem, ca va dam branci in prapastie.

Raportul pe Justitie, dincolo de adevarurile cunoscute din Justitia romana, constituie un sir de subtile amenintari politico-judiciare la adresa noii guvernari care vrea sa schimbe pilonii guvernarii Basescu, pentru a prelua controlul deplin. Ca sa intelegi mesajul raportului, trebuie sa faci abstractie de problemele interne si sa incerci sa vezi problemele marilor state care stau la masa Uniunii Europene, care surmonteaza actuala criza pe spatele tarilor nou intrate in UE, aflate sub monitorizare si transformate de ani de zile in piete de desfacere, care importa totul la preturi pe cat nu face. Asa se explica interesul brusc al unor mari lideri ai UE in ultimile zile de a impiedica noua guvernare sa schimbe sefii marilor parchete sau echipa de politruci de la Curtea Constitutionala (unde unii n-au fost judecatori in viata lor). Acesti lideri europeni apara in realitate mari interese financiare, pe care parchetele nu le-au scotocit niciodata. La fel se justifica si interventia neavenita a ambasadorului SUA Mark Gitenstein, in favoarea lui Kovesi si Morar, pentru ca pe timpul mandatelor acestora procurorii nu au cautat sa trimita in judecata pe semnatarii perfectarii si continuarii contractului Bechtel, pe care romanii au platit miliarde de euro, de zece ori mai mult decat pretul corect, fara sa aiba autostrada promisa. Avand la indemana instrumentul creditelor internationale, liderilor europeni le este usor sa faca pe stapanii, pentru ca Romania poate fi aruncata in prapastie, la propriu, prin taierea creditelor europene, care ar aduce orice guvern al unui stat transformat demult in piata de consum, in faliment si imposibilitate de guvernare.

Trecand peste acest preambul, si revenind la problemele Justitiei romane, Raportul exacerbeaza prin laude rolul procurorului si il diminueaza pe cel al judecatorului, desi, fara a minimaliza importanta procurorului, in orice democratie reala judecatorul este garantul apararii drepturilor persoanelor si intereselor societatii. De ce se procedeaza asa? Pentru ca in politica, elementul executiv e mult mai important decat cel judecatoresc.

Astfel, se mentioneaza in privinta combaterii coruptiei in perioada 2007-2012 ca „DNA s-a dovedit a fi un acuzator energic si impartial in aceste cazuri... eficacitatea procedurilor in instanta, precum si consecventa si caracterul disuasiv al hotararilor in cazurile de coruptie la nivel inalt nu au egalat progresele inregistrate la nivelul urmaririi penale. Din 2007, cazurile de coruptie la nivel inalt au suferit intarzieri semnificative in instanta”.

Cum isi pot permite niste lideri europeni sa afirme ideea ca puterea judecatoreasca trebuie sa egaleze rechizitoriile procurorilor? Unde mai sunt atunci Drepturile Omului, prezumtia de nevinovatie? Pe aceeasi logica perversa, asta inseamna ca daca un judecator nu condamna potrivit cererii procurorului, Romania risca sa se duca in prapastia invocata de Manuel Barroso?

Mai departe, se lauda faptul ca Inalta Curte a iesit pentru prima data in evidenta, raliindu-se „acuzatorului energic si impartial DNA” prin condamnarea lui Adrian Nastase si pentru faptul ca „o decizie interpretativa pronuntata de Inalta Curte a oprit ceasul in privinta perioadelor in care, anterior, procesele erau suspendate pana la solutionarea unei exceptii de neconstitutionalitate... Aceste masuri au permis pronuntarea mai multor hotarari in prima instanta in cazuri importante de la sfarsitul anului 2011, precum si a primelor condamnari definitive la pedeapsa inchisorii in cazuri de coruptie impotriva unui fost prim-ministru, a unui fost ministru si a unui actual parlamentar.”

Mesajul subliminal e clar. Doar marile parchete si-au dat silinta, iar instantele au fost cele indaratnice, pana cand, iata, Inalta Curte incepe sa miste. Dar romanii stiu ca la noi marile parchete sunt politizate, dupa cum stiu si cum a inceput sa „miste” Inalta Curte, abia dupa epurarile incepute din vremea lui Macovei si aducerea masiva de judecatori suspectati de servilism fata de regimul Basescu, pe mult blamatele interviuri de la CSM, institutie predata la randul ei de cativa ani puterii portocalii. Asa ca, pentru prima data, ca rasplata, Raportul recomanda ca „Inalta Curte trebuie sa dispuna de un sediu si de resursele umane necesare pentru indeplinirea sarcinilor sale”. Pana acum sase luni, la ultimul raport intermediar, comisarii europeni nu au vazut niciodata inghesuiala si volumul inuman de munca de la instanta suprema, dar iata cum au inceput sa devina generosi odata cu condamnarile mult dorite, condamnari salutare in multe cazuri, dar in altele fortate pe dosare neconvingatoare ca probatoriu si in care prescriptia era demult intervenita – impediment surmontat prin adaugarea la lege, nu printr-o decizie cum se minte in raport, ci printr-o nota fara nicio valoare juridica a unor judecatori supremi intruniti in afara unui complet, in calitate de simpli cetateni.”

Si pentru ca in viitorul apropriat, judecatorul sa nu mai miste in front, Raportul „recomanda” sanctiuni aspre disciplinare si de alta natura impotriva judecatorilor care nu respecta jurisprudenta, invitand Inspectia CSM sa ia la puricat inclusiv hotararile judecatoresti. Asa ca, la capitolul Raspundere, raportul lauda inasprirea legislatiei in materia raspunderii magistratilor initiata de tandemul Boc – Predoiu: „La sfarsitul anului 2011, Romania a consolidat temeiul juridic pentru raspunderea judiciara. Parlamentul a aprobat amendamente prin care s-au introdus noi tipuri de abateri disciplinare si s-au inasprit sanctiunile existente; CSM ar trebui sa utilizeze in continuare acest potential, cerand Inspectiei Judiciare sa monitorizeze sistematic aspectele-cheie care sunt practica judiciara, unificarea juridica... sa confere Inspectiei Judiciare un rol in analizarea jurisprudentei inconsecvente... magistratii nu constientizeaza suficient importanta unificarii juridice, fapt care poate fi legat de o interpretare dusa la extrem a independentei acestora... nerespectarea hotararilor Inaltei Curti pronuntate in recursurile in interesul legii si a deciziilor Curtii Constitutionale a devenit in prezent un motiv potential pentru impunerea de masuri disciplinare...”

Se vede ce se pregateste! E adevarat ca unii magistrati ii aduc la disperare pe justitiabili si ca merita sanctionati, dar sa transformi Inspectia CSM intr-un instrument de control al hotararilor judecatoresti, inseamna o intoarcere la perioada controlului politico-administrativ asupra actului de justitie. Unde mai ramane judecata potrivit legii si constiintei judecatorului? O hotarare a Inaltei Curti sau a Curtii Constitutionale nu trebuie luata ad-literam, orbeste, ci filtrata in functie de fiecare caz al judecatorului, chiar daca legal ar avea caracter obligatoriu, pentru ca la randul lor aceste hotarari pot fi imperfecte.

Ne mai miram ca DNA, pentru ca nu i-a convenit intr-un caz a inceput urmarirea penala impotriva a trei judecatoare de la Curtea de Apel Bucuresti doar pentru felul in care au dat o solutie, fara a se dovedi ca exista indicii de coruptie in luarea respectivei decizii?

Credeti ca pe comisarii europeni ii doare undeva ca e vreun justitiabil nenorocit de magistrati? Pe ei ii intereseaza alte mecanisme, cele de la nivel politico-economic, in tari ca Franta si altele, care ne dau noua lectii, justitia fiind o „loterie nationala” mai cumplita decat ce e la noi. Daca ii interesa cu adevarat de justitiabil si de magistrat, criticau problemele uriase ale noilor coduri, care vor bulversa justitia si care sunt deja semnalate...

Uimitor cum Raportul CE vorbeste despre faptul ca „Incepand din 2007, mai multi parlamentari, printre care si un fost prim-ministru, au fost protejati de urmarirea penala in urma refuzului Parlamentului de a permite inceperea urmaririi penale” si da ultimatumuri Guvernului Ponta, si presedintelui interimar sa nu indrazneasca sa dea vreo gratiere, dar se face ca nu vede ca seful statului Traian Basescu este inculpat in cateva dosare grele? Seful statului la adapost de lege, prin sefii DNA numiti de el insusi, nu afecteaza reforma Justitiei? Aici nu sunt de vina procurorii sau legile proaste? Raportul asta cum poate fi catalogat, daca nu unul politic?

Viitorul magistraturii romane nu suna bine sub aceste auspicii, chiar daca progresele la nivelul justitiabilului de rand sunt vizibile. Probabil ca raportul va misca CSM-ul sa devina mai transparent (apropo de cand a venit Alina Ghica presedinte secretomania institutionala e la ea acasa, au ajuns angajatii sa le fie frica sa mai fie vazuti cu vreun ziarist stand de vorba), va obliga Guvernul si CSM sa ajunga la un acord in privinta regandirii politicii de resurse umane si a finantarii si altele... Stapanirea europeana va avea insa grija sa conserve structurile obediente politic din justitie, astfel incat marile dosare cu interese macro-economice care ar trebui sa fie cu adevarat prioritatea anchetatorilor sa nu fie miscate, indiferent cati romani vor suferi ca nu avem inca autostrazi sau alte obiective care ne-ar ajuta sa o ducem mai bine. Si ca sa ne dea de lucru, sa nu vedem ce trebuie, si sa ne batem in continuare intre noi, cu jugul pus pe umerii judecatorilor, Raportul a cerut colac peste pupaza, la final „crearea unui grup de monitorizare a reformei judiciare, din care sa faca parte reprezentanti ai tuturor puterilor in stat, ai asociatiilor profesionale si ai societatii civile”. Hai ca-i tare, exact asta ne mai lipsea!

* Cititi aici Raportul pe MCV 2007 - 2012