Asociatia Magistratilor din Romania (AMR), reprezentata legal de judecator dr. Andreea Ciuca (foto), in calitate de presedinte interimar reclama ca Raportul elaborat in cadrul Mecanismului de Cooperare si Verificare (MCV) pe anul 2017 de reprezentatii Comisiei Europene este o „prezentare hiperbolizata” a unor institutii precum DNA si ICCJ, carora li se evidentiaza „progresele inregistrate in lupta impotriva coruptiei”, fara ca in Raport sa se reflecte situatia reala a sistemului judiciar. Prezentarea trunchiata a problemelor prin nereflectarea realitatii din sistemului judiciar are la baza, sustine AMR, modul in care s-a efectuat monitorizarea in ultimii ani in Romania, respectiv prin culegerea de informatii, intr-o maniera netransparenta, in cadrul unor intalniri separate, doar de la anumite institutii.

De altfel, arata AMR intr-o pozitie transmisa Lumeajustitiei.ro, concluziile Raportului sunt rezultatul intalnirilor care se desfasurau intre membrii Comisiei Europene si, pe rand, cu reprezentanti ai CSM, ICCJ, MJ, asociatii profesionale, etc., in care fiecare expunea anumite probleme, fara a stii ce s-a discutat in cadrul altor intaniri si fara a avea „certitudinea ca datele culese au fost verificate si comparate, in contextul unor sustineri divergente”.

Astfel, s-a ajuns in situatia ca, atat in Raportul MCV pe 2016, cat si in Raportul MCV pe 2017 Comisia Europeana sa se „incapataneze sa nu scoata o vorba despre „acoperitii din justitie”, despre vehiculatele protocoale dintre procurori (nu judecatori!) si serviciile secrete, despre posibila influenta vatamatoare asupra actului de justitie si asupra starii sistemului judiciar, asupra independentei acestuia, despre ingerintele acceptate/neacceptate, stiute/nestiute, cu toate ca acest subiect nu a fost nici unul izolat si nici unul de ignorat, mai ales in contextul pronuntarii Deciziei Curtii Constitutionale nr. 51/2016.”

Prezentam in continuare comunicatul de presa al Asociatiei Magistratilor din Romania (AMR) nr. 10/28.01.2017:

„Asociatia Magistratilor din Romania constata ca, desi se refera la „progrese importante si un caracter ireversibil tot mai pronuntat al reformelor”, Raportul MCV le priveste, in mod majoritar, prin prisma luptei impotriva coruptiei si a actiunilor preventive in materie de coruptie, lasand impresia gresita ca acestor obiective – carora nu li se poate nega importanta pentru societate – li s-ar subsuma intreaga sau cea mai mare parte a activitatii sistemului judiciar. In acelasi sens, atunci cand se refera la progresele in combaterea coruptiei la nivel inalt, Raportul are in vedere doar DNA si I.C.C.J. (in aceasta ordine!), cu accent pe „independenta sau eficacitatea DNA”, amintind intr-un loc de curtile de apel, iar cand vorbeste despre combaterea coruptiei la toate nivelurile, Raportul se refera la M.J. si la Agentia Nationala de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate, lasand la o parte, fara justificare, instantele de judecata.

In mod regretabil, abordarea nu este una noua, de vreme ce a fost criticata de AMR si in comunicatul de presa dat cu privire la Raportul MCV 2016, Asociatia araand, pe de o parte, ca, dincolo de realitatea progreselor inregistrate in lupta impotriva coruptiei, indiferent de nivelul pana la care a operat acest flagel social distructiv, identificarea, absolutizarea realizarilor justitiei numai cu acest segment reprezinta o prezentare hiperbolizata. Pe de alta parte, AMR a subliniat si subliniaza ca excluderea referirilor la activitatea majoritatii instantelor, esentiale in infaptuirea progreselor din ultimii ani, dovedeste o intelegere deformata a fenomenului judiciar romanesc. In aceste conditii, AMR are in vedere faptul ca referirile timide, tangentiale la „volumul de munca excesiv al instantelor”, care continua sa „greveze asupra consecventei hotararilor judecatoresti”, si la „obstacolele suplimentare legate de aspecte mai generale ale procesului legislativ”, nu sunt de natura ca contureze o imagine clara a realitatilor sistemului judiciar si nici sa aprofundeze problemele acestui sistem.

De asemenea, spre deosebire de Raportul MCV din 2016, in care s-au retinut „preocuparile exprimate de numerosi magistrati cu privire la faptul ca CSM este deconectat de profesie”, mentionandu-se expres ca „a fost nevoie ca peste o mie de magistrati sa semneze o petitie pentru a convinge CSM sa organizeze o consultare a tuturor instantelor cu privire la un nou sistem de numire, evaluare si promovare a magistratilor”, ultimul Raport nici macar nu aminteste de „Memorandumul” adoptat de majoritatea covarsitoare a instantelor, in august-septembrie 2016, si nici de problemele punctuale ridicate prin acest act de protest. Faptul ca, in prezent, exista un nou CSM nu inseamana ca problemele generate de lipsa de comunicare a fostului Consiliu, care au determinat, in mare masura, adoptarea „Memorandumului” si miscarea de protest, trebuiau puse sub pres. In acelasi sens, „angajamentul fata de trasparenta si responsabilitate” este privit doar din perspectiva noului CSM, fara o analiza a acestui parametru decisiv pentru activitatea „garantului independentei justitiei”, raportata la zbaterile anului 2016. Deficienta de abordare se reflecta chiar in recomandarile Raportului care, desi privesc noul CSM, se aplica, la fel, si celui anterior, cu aat mai mult cu cat, in mod asemenator, au fost spuse in Raportul MCV 2016. Potrivit acestor recomandari, demonstarea angajamentului fata de transparenta si responsabilitate inseamna prezentarea si explicarea, de catre Consiliu, a politicilor si deciziilor in reuniuni deschise periodice, inclusiv cu organizatiile profesionale – demers in care noul CSM a pornit cu dreptul, organizand o astfel de inalnire constituind, pentru asociatiile profesionale, o premiera ce le-a facut, cel putin pana acum, sa iasa din statutul de „cenusarese”. Sa vedem ce va fi!

In pofida scrisorilor deschise, comunicatelor de presa, cererilor, declaratiilor asociatiilor profesionale, „Memorandumului”, aat Raportul din 2016, cat si cel din 2017 s-au incapatanat sa nu scoata o vorba despre „acoperitii din justitie”, despre vehiculatele protocoale dintre procurori (nu judecatori!) si serviciile secrete, despre posibila influenta vatamatoare asupra actului de justitie si asupra starii sistemului judiciar, asupra independentei acestuia, despre ingerintele acceptate/neacceptate, stiute/nestiute, cu toate ca acest subiect nu a fost nici unul izolat si nici unul de ignorat, mai ales in contextul pronuntarii Deciziei Curtii Constitutionale nr. 51/2016.

In privinta numirilor la varful parchetelor, Raportul 2017 apare mai precaut in termeni decat cel anterior, cu toate ca problema a ramas aceeasi, inca nerezolvata. Anul acesta s-a notat ca „desi a existat tendinta ca numirile sa se faca din ce in ce mai mult in mod transparent si pe baza de merit, legea numirii procurorilor-sefi si practica punerii ei in aplicare nu sunt suficient de robuste pentru a se evita o influenta politica excesiva asupra numirilor”, lucru care „poate conduce la indoieli cu privire la independenta unui candidat, poate inarzia numirile datorita blocajelor de ordin politic sau poate chiar conduce la numirea unor magistrati despre care sa se dovedeasca ulterior ca au probleme de integritate”, recomandarea tinand de un sistem robust si independent de numire. Anul trecut exprimarea a fost mai transanta, chiar daca in termeni asemanatori, retinandu-se: „ar trebui introdus prin lege un sistem mai robust si independent de numire a procurorilor de rang inalt: la nivel legislativ nu exista criterii pentru a se asigura cel mai inalt nivel de competente profesionale si integritate, iar procedura de numire actuala comporta o componenta politica puternica, avand in vedere rolul pe care il are in cadrul acesteia ministrul justitiei”.

AMR a sustinut, in repetate randuri, inclusiv cu ocazia dezbaterilor asupra Legilor justitiei, din primavara anului trecut, organizate de Senat si de M.J. – procedura in acord cu Raportul din 2016 care s-a referit la modificarile propuse codurilor „in consultare cu sistemul judiciar”, la faptul ca ar trebui adoptate numai „modificarile care respecta opiniile institutiilor judiciare”, precum si in acord cu Raportul din 2017 care se refera la adoptarea modificarilor codurilor „dupa consultarea cu autoritatile judiciare” –, ca modalitatea de ocupare a acestor functii trebuie sa conduca la asigurarea conditiilor vizand realizarea unei selectii transparente a procurorilor pentru functiile mentionate, dupa parcurgerea unei proceduri clare, adoptate cu cel putin 3 luni inainte de expirarea mandatului conducatorului parchetului in functie, procedura care sa nu fie, in acelasi timp, discriminatorie (in sens pozitiv), in raport de cea aplicata pentru ocuparea celor mai inalte functii la instanta suprema.

AMR considera ca nereflectarea situatiei reale a sistemului judiciar, determinata de o abordare trunchiata a problemelor, a fost cauzata de modul de lucru utilizat pe parcursul anilor de monitorizare, tinand de culegerea informatiilor, el insusi lipsit de transparenta necesara unui astfel de demers. Avem in vedere, in acest sens, faptul ca au fost agreate doar inalniri separate intre (unii dintre) membrii Comisiei, pe de o parte, CSM, ICCJ, MJ, parchete, asociatii profesionale, pe de alta parte, rezumate intr-un monolog al respectivei „institutii judiciare”, in care aceasta isi prezenta punctul de vedere, iar membrii Comisiei notau, fara ca unii sa stim de altii, adica fara ca asociatiile profesionale sa stie problemele puse in discutie de CSM, ICCJ, MJ, etc., si invers, fara ca unor argumente sa li se poata aduce replici in cadrul unui dialog si fara sa avem certitudinea ca datele culese au fost verificate si comparate, in contextul unor sustineri divergente (mai ales ca, bunaoara, fostul CSM nu a consultat asociatiile profesionale cu privire la problemele care se impuneau a fi relevate). De asemenea, unele obiective au fost itinerante in rapoartele succesive, de pilda, unul foarte important, vizand asigurarea infrastructurii fizice a instantelor si parchetelor, fiind regasit o vreme – puncandu-se apasat situatia negativa a sediilor si dotarilor, cu aat mai mult, in contextul punerii in aplicare a noilor coduri si al amanarii intrarii in vigoare a unor dispozitii, din lipsa conditiilor materiale –, apoi, obiectivul a fost abandonat, pentru a fi, din nou, introdus (in termeni sumari), inconsecventa ce a facut ca unele aspecte de baza sa ramana fara o analiza satisfacatoare si concluzii pe masura.

Asociatia Magistratilor din Romania,

prin presedintele interimar,

jud. dr. Andreea Ciuca”