Redactia Lumea Justitiei a sesizat luni 28 august 2017, in scris, institutia Avocatul Poporului din Romania in privinta articolului 175, alin. 2 din Codul penal, potrivit caruia: “De asemenea, este considerata functionar public, in sensul legii penale, persoana care exercita un serviciu de interes public pentru care a fost investita de autoritatile publice sau care este supusa controlului ori supravegherii acestora cu privire la indeplinirea respectivului serviciu public.” Acest aliniat, care vine dupa cel in care se explica faptul ca functionar public e doar cel care activeaza intr-o institutie publica sau intr-o intreprindere de stat unde se vehiculeaza bani publici, a extins in mod pervers categoria functionarilor publici si la intreaga zona privata. Autorii acestui text pervers sunt smecherii care au lucrat la proiectele de coduri si au incasat o gramada de bani de la Ministerul Justitiei, dar au facut constient jocul Binomului in incercarea de a consolida Republica Procurorilor. Astfel, in prezent orice procuror poate aplica articolele de cod penal referitoare la coruptie oricarui privat, intrucat se poate interpreta ca un SRL “a fost investit de autoritatile publice si este supus controlului ori supravegherii acestora...”

Apare, de exemplu, aberatia ca un administrator de SRL sa poata fi inculpat pentru conflict de interese pentru ca si-a angajat o ruda la propria firma, doar pentru ca i se atribuie calitatea de functionar public asimilat. Exemplele pot fi cu duiumul...

Art. 172, alin. 2 Cod penal a transformat mediul privat din Romania intr-o tinta pentru procurorii DNA, DIICOT si nu numai, pentru ca orice angajat de la o firma privata poate fi incadrat la categoria “functionar public” daca asa i se nazare unui procuror sa faca o interpretare extensiva. Se stie ca relatiile de afaceri strict intre firme private nu au legatura cu banul public, dar daca i se nazare unui procuror ca ai facut ceva in cadrul unui SRL poti fi bagat la abuz in serviciu, conflict de interese, mita sau alte fapte specifice functionarului public, pe baza unui simplu denunt si a unui pretins prejudiciu, pentru ca un procuror poate sa interpreteze cum vrea oportunitatea si rentabilitatea actiunilor tale chiar si in propria ta firma.

In plan macro social, practic s-a dat dreptul procurorilor de la marile parchete sa se imixtioneze in activitatea intreprinderilor private, in munca angajatilor (nu vorbim aici de inselaciune sau evaziune fiscala), sa foloseasca arma interceptarilor, a sechestrelor si a compromiterii publice, fara sa existe raspundere daca anchetele de acest gen duc la distrugerea unor afaceri sau destine.

In practica DNA exista deja un caz celebru de interpretare tendentioasa a art. 175 cod penal, privind o asa zisa luare de mita pentru care a fost trimis in judecata jurnalistul Andrei Badin de la B1TV, simplu angajat la televiziunea privata. Asemenea precedente, deloc singulare, si fara nicio legatura cu banul public, au dat procurorilor dreptul de a se imixtiona in mediul privat la toate nivelele si sa incropeasca dosare penale, care au ca efect parazitarea mediului de afaceri, distrugerea de oameni si destine.

Exceptia de neconstitutionalitate a art. 175, alin. 2 Cod penal

Publicam in continuare solicitarea depusa luni 28 august 2017 la Avocatul Poporului de catre Redactia Lumea Justitiei, cu mentiunea ca va vom tine la curent cu evolutia demersului:

Domnule Avocat Victor CIORBEA – AVOCATUL POPORULUI DIN ROMANIA

...va rugam

SA SESIZATI DIRECT CURTEA CONSTITUTIONALA A ROMANIEI CU EXCEPTIA DE NECONSTITUTIONALITATE A ART. 175, ALIN. 2 DIN CODUL PENAL

Preocupare constanta a publicatiei Lumea Justitiei, dar si a altor persoane din societatea romaneasca, inechitatea art. 175, alin. 2 din Codul penal constituie un pericol pentru persoanele care desfasoara activitati private de orice natura si care nu au nicio legatura cu banul public, deschizandu-se practic poarta unor abuzuri judiciare greu de cuantificat.

Prin posibilitatile perverse de interpretare ale art. 175, alin. 2 Cod penal, intregul mediu privat din Romania cade sub incidenta acestui articol, orice angajat dintr-o firma privata devenind functionar public asimilat si subiect al unei posibile anchete penale, desi nu are nicio legatura cu banul public ori cu vreo institutie de stat in activitatea sa.

Va atasam prezentei cereri motivele in extenso ale solicitarii noastre, precum si un articol din Lumea Justitiei pe aceasta tema, publicat in data de 24 iulie 2017, in care sintetizam posibilele efecte nocive ale art. 175, alin. 2 din Codul penal asupra mediului privat.

NECONSTITUTIONALITATEA ART. 175 ALIN. 2 COD PENAL

Art. 175 alin 2 Cod Penal incalca prevederile art. 1 alin (3), (4) si (5), art. 23 alin (12) , art. 24, art. 16 si art. 15 alin. (2) din Constitutia Romaniei

In Noul Cod Penal - Titlul X este consacrat intelesul unor termeni si expresii. Fata de reglementarea anterioara, o modificare importanta a fost adusa si in privinta notiunii de functionar public, introducandu-se in sfera functionarilor publici si ”functionarii publici asimilati”. intelesul acestui termen a fost definit de art. 175 alin. 2 Cod Penal astfel: ”De asemenea, este considerata functionar public, in sensul legii penale, persoana care exercita un serviciu de interes public pentru care a fost investita de autoritatile publice sau care este supusa controlului ori supravegherii acestora cu privire la indeplinirea respectivului serviciu public.”

Potrivit Expunerii de motive a Noului Cod Penal (pct. 2.42.): ”in acelasi timp, proiectul a optat pentru asimilarea cu functionarii a persoanelor fizice care exercita o profesie de interes public, pentru care este necesara o abilitare speciala a autoritatilor publice si care este supusa controlului acestora (notari, executori judecatoresti, etc). Desi aceste persoane nu sunt propriu – zis functionari publici, ele exercita atribute de autoritate publica, ce le-au fost delegate printr-un act al autoritatii statale competente si sunt supuse controlului acesteia, ceea ce justifica asimilarea lor cu functionarii. Asa cum rezulta din cuprinsul partii speciale, atunci cand anumite incriminari nu sunt compatibile cu statutul acestor persoane, ori nu s-a dorit aducerea lor sub incidenta unui anumit text de incriminare, a fost prevazuta in mod expres neaplicarea textului cu privire la persoanele mentionate.”

Se poate constata astfel ca intentia legiuitorului a fost aceea de a include in sfera functionarilor publici asimilati, persoanele fizice care exercita profesii liberale, de interes public, reglementate prin lege, si care exercita atribute de autoritate publica.

Aceasta intentie a legiuitorului rezulta si din Expunerea de motive aferenta infractiunilor care pot fi savarsite de functionarii publici (infractiuni de coruptie si de serviciu). Astfel:

- la pct. 2.74 din Expunerea de motive a Noului Cod Penal, in ceea ce priveste infractiunea de luare de mita se arata:

”intr-un aliniat distict este incriminata luarea de mita cand este savarsita de catre o persoana care exercita o profesie de interes public, dar numai in ipoteza comiterii acestei fapte in scopul de a nu indeplini, intarzia indeplinirea unui act privitor la indatoririle sale legale sau in scopul de a nu face un act contrat acestor indatoriri. Prin aceasta dispozitie se rezolva mult controversata problema daca notarul public, executorul judecatoresc sau alte persoane care executa o functie de interes public, pentru care este necesara o abilitare speciala a autoritatilor publice, poate fi sau nu autor al luarii de mita.

Pentru realizarea in conditii mai bune a preventiei generale, in cazul normei de incriminare a luarii de mita, s-a prevazut ca pedeapsa complementara, interzicerea exercitarii dreptului de a ocupa o functie publica sau de a exercita profesia sau activitatea in executarea careia a savarsit fapta.”

- la pct. 2.75 din Expunerea de motive a Noului Cod Penal se arata ”Capitolul al II-lea, cuprinde incriminari cu privire la faptele de serviciu, savarsite fie numai de functionari publici, fie de catre acestia si de catre persoane fizice care exercita o profesie de interes public.”

Astfel, cu toate ca intentia legiuitorului a fost aceea:

- de a include in sfera functionarilor publici asimilati numai persoanele fizice care exercita profesii liberale reglementate prin lege, o functie de interes public care necesita o abilitare speciala a autoritatilor publice

- de a incrimina faptele savarsite de functionarii publici asimilati care reprezinta infractiuni si a pedepsi aceste infractiuni cu aceeasi pedeapsa prevazuta pentru functionarii publici definiti de art. 175 alin. (1) Cod Penal,

redactarea deficitara si lacunara a normelor Noului Cod Penal lasa loc de interpretare in practica si determina largirea nepermisa a sferei functionarilor publici asimilati, asa cum vom arata in continuare.

In definitia data functionarului public asimilat de catre art. 175 alin. (2) Cod penal sunt utilizati doi termeni a caror definitie nu se regaseste nici in Titlul X din Codul Penal (intelesul unor termeni sau expresii in legea penala) si nici in restul reglementarilor Codului Penal, respectiv: ”serviciu de interes public” si ”autoritate publica”, de a caror semnificatie depinde incadrarea sau nu a unei persoane ca ”functionar public asimilat”.

In ceea ce priveste semnificatia termenului de ”serviciu de interes public”, din Expunerea de motive a Noului Cod Penal (asa cum am aratat anterior), se poate constata ca intentia legiuitorului a fost aceea ca acest termen sa aiba un alt inteles decat cel obisnuit, repectiv o limitare a semnificatiei acestui termen la serviciul prestat de o persoana fizica care exercita o profesie de interes public si care exercita atribute de autoritate publica, care executa o functie de interes public, pentru care este necesara o abilitare speciala a autoritatilor publice.

Cu toate acestea, nu au fost respectate prevederile art. 48 alin. 3 din Legea nr. 24/2000 privind tehnica legislativa, nefiind introdus un aliniat care sa defineasca intelesul specific al termenului ”persoana care exercita un serviciu de interes public” al carui inteles specific sa fie in concordata cu intentia legiuitorului.

Lipsa unei asemenea definitii determina aplicarea in practica a legii penale prin analogie, permitand utilizarea intelesului obisnuit al termenului ”serviciu de interes public” si nu intelesul specific pe care l-a avut in vedere legiuitorul la redactarea normei de incriminare, dandu-se astfel o noua finalitate a normei de incriminare, in contradictie cu prevederile art. 31 alin 1 lit a) din Legea nr. 24/2000.

Aceasta deoarece conform Expunerii de motive a Noului Cod Penal s-a urmarit includerea in categoria functionarilor publici asimilati numai a persoanelor fizice care exercita profesii liberale de interes public si care exercita atribute de autoritate publica si NU a oricarei persoane care exercita un serviciu de interes public in intelesul sau obisnuit.

Lipsa unei definitii in acest sens a termenului ”persoana care exercita un serviciu de interes public” in noul cod penal, permite includerea in categoria functionarilor publici asimilati a oricarei persoane care isi desfasoara activitatea in mediul privat si care nu este investita cu atribute de autoritate publica.

In ceea ce priveste termenul de ”autoritate publica”, Noul Cod Penal cuprinde mai multe dispozitii care contin acest termen, insa nu prevede o definitie pentru acest termen.

Prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea in aplicare a Legi nr. 286/2009 (art. 240 din Legea nr. 187/2012), legiuitorul a considerat necesar sa defineasca semnificatia termenului ”autoritate publica” insa numai in ceea ce priveste intelesul sau in aplicarea dispozitiilor art. 135 Cod Penal, aspect care reiese atat din redactarea art. 240 din Legea nr. 187/2012 cat si din Expunerea de motive a acestei Legi ( pct. 2.3.)

Drept urmare, semnificatia termenului ”autoritate publica” din cuprinsul dispozitiilor art. 175 alin. (2) Cod Penal nu are o semnificatie care sa fie reglementata in Noul Cod Penal. in lipsa unei asemenea definitii, instantele de judecata, inclusiv inalta Curte de Casatie si Justitie aplica prin analogie prevederile art. 240 din Legea 187/2012.

Or, finalitatea aplicarii prin analogie a intelesului termenului ”autoritate publica” prevazut de art. 240 din Legea nr. 187/2000 este in contradictie cu finalitatea urmarita de legiuitor odata cu introducerea termenului de ”functionar public asimilat” in legea penala si incriminarea faptelor savarsite de acesta in executarea profesiei pe care o exercita.

Fata de cele mentionate anterior, neconstitutionalitatea prevederilor art. 175 alin. (2) Cod Penal provine din neclaritatea reglementarii, iar neclaritatea este determinata de imprecizia textului si de absenta definitiei legale a termenilor ”serviciu de interes public” si ”autoritate publica”, incalcandu-se atat prevederile art. 1 alin (2), art. 8 alin. (4), art. 24 alin. (1) si (2), art. 25, art. 31 alin. (1) lit a), art. 37, art. 48 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, cat si prevederile Constitutiei Romaniei asa cum vom arata in continuare.

I. Art. 175 alin. (2) Cod Penal incalca prevederile art. 1 alin. (3), (4) si (5) si art. 23 alin. (12) si art. 24 din Constitutia Romaniei

Dispozitiile art. 175 alin. (2) Cod Penal sunt neconstitutionale, intrucat incalca principiul previzibilitatii normei juridice, norma criticata nefiind suficient si concis stabilita, precum si principiul legalitatii incriminarii.

Textul prezinta neclaritati in ceea ce priveste intelesul termenilor "serviciu de interes public” si ”autoritate publica”.

Exigenta previzibilitatii legii priveste modul de receptare a continutului actelor normative de catre corpul social, in sensul de intelegere a acestora, norma juridica trebuind sa fie clara, inteligibila, intrucat cei carora li se adreseaza trebuie nu doar sa fie informati in avans asupra consecintelor actelor si faptelor lor, ci sa si inteleaga consecintele legale ale acestora. in caz contrar, principiul nemo censetur ignorare legem nu ar mai putea fi aplicat, ceea ce ar avea grave consecinte asupra securitatii raporturilor sociale, a existentei societatii in general.

In acest sens, jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, a statuat ca o lege reprezinta o norma enuntata cu suficienta precizie, astfel incat orice persoana sa prevada consecintele ce pot decurge dintr-un act determinat; asadar, norma este previzibila atunci cand ofera o anume garantie contra atingerilor arbitrare ale puterii publice. (hotararea pronuntata in cauza Open Doors Society si Dublin Well Women c. Irlanda din 29 octombrie 1992; hotararea Sunday Times c. Marea Britanie din 26 aprilie 1979)

Cu alte cuvinte, pentru ca o norma juridica sa poata fi considerata „lege” in sensul Conventiei, este necesar ca aceasta sa fie elaborata in termeni suficient de clari si precisi pentru ca situatiile in care se va aplica si consecintele pe care le va produce aplicarea sa sa fie previzibile.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului s-a pronuntat in cauza Dragotoniu si Militaru-Pidhorni impotriva Romaniei, aratand ca legea trebuie sa fie accesibila, clara si previzibila, astfel ca destinatarii acesteia sa poata sa isi adapteze comportamentul fara riscul de a fi trasi la raspundere. Cu alte cuvinte, norma penala trebuie sa fie atat de clara, incat orice persoana sa poata sa isi dea seama daca actiunea sau inactiunea sa ar putea intra sub incidenta normei de incriminare. Instanta europeana a cenzurat astfel abordarea legiuitorului si a instantelor de a aplica legea penala in mod extensiv in dezavantajul inculpatilor, chiar atunci cand destinatarii legii nu au putut determina sfera ei de incidenta.

Sintetizand, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a consacrat in jurisprudenta sa in mod expres dreptul destinatarului normei de a fi informat intr-o maniera lipsita de ambiguitati asupra comportamentelor interzise, pe care este obligat sa le evite. Pentru ca acest drept sa fie asigurat in mod efectiv, enunturile juridice trebuie sa fie clare, precise si explicite, astfel incat sa il poata avertiza pe destinatar (atat pe cel care trebuie sa le respecte precum si pe cei care sunt abilitati sa verifice aplicarea si respectarea lor) in mod inechivoc asupra gravitatii consecintelor nerespectarii prescriptiilor legale cuprinse in acestea.

Potrivit prevederilor art. 20 din Constitutia Romaniei:

”(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte.

(2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.”

Prin raportare la dispozitiile art. 20 din Constitutia Romaniei si Jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 196/2013 a statuat ca:

-”orice act normativ trebuie sa indeplineasca anumite conditii calitative, printre acestea numarandu-se si previzibilitatea, ceea ce presupune ca acesta trebuie sa fie suficient de precis si clar pentru a putea fi aplicat. Astfel, formularea cu o suficienta precizie a actului normativ permite persoanelor interesate sa prevada intr-o masura rezonabila, in circumstantele spetei, consecintele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur este dificil sa se adopte legi redactate cu o precizie absoluta, dar si cu o anume suplete, insa caracterul mult prea general si, uneori, chiar eliptic nu trebuie sa afecteze previzibilitatea legii (a se vedea in acest sens Hotararea Curtii Europene a Drepturilor Omului din 25 noiembrie 1996, pronuntata in Cauza Wingrove impotriva Regatului Unit, paragraful 40, Hotararea din 4 mai 2000, pronuntata in Cauza Rotaru impotriva Romaniei, paragraful 55, sau Hotararea din 9 noiembrie 2006, pronuntata in Cauza Leempoel & S.A. ED. Cine Revue impotriva Belgiei, paragraful 59)”;

-”Norma de sanctionare trebuie sa intruneasca insa, asa cum s-a aratat, exigentele de precizie, claritate si, implicit, previzibilitate, impuse, cu valoare de principiu, de jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului. In caz contrar, se incalca prevederilor constitutionale si conventionale referitoare la dreptul la aparare, ca urmare a lipsei de claritate si previzibilitate a normei, respectiv a art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale raportat la art. 20 din Constitutie;”

-”De altfel, si Curtea Europeana a Drepturilor Omului, in Hotararea din 30 noiembrie 1987, pronuntata in Cauza H impotriva Belgiei (paragrafele 53 si 54), a retinut incalcarea art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale pentru lipsa de claritate a legii, intrucat nu a fost detaliat intelesul lipsei "circumstantelor exceptarii", nu s-a stabilit tribunalul competent, cat si pentru existenta imposibilitatii de a-si proba temeinicia cererii,”

considerentele pe care se sprijina deciziile Curtii Constitutionale avand putere de lucru judecat.

Lipsa de claritate si previzibilitate a prevederilor art. 175 alin 2 Cod Penal, reiese si din numarul mare de sesizari cu care a fost investita Inalta Curte de Casatie si Justitie in vederea pronuntarii unor hotarari prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept conform procedurii prevazute de Partea Speciala a Codului de Procedura Penala – Titlul III – Capitolul VI – Sectiunea a 2-a.

Astfel, Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala a pronuntat urmatoarele decizii:

- Decizia nr. 20/2014 din 29.09.2014 publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 766 din 22.10.2014 prin care a fost admisa sesizarea prin care s-a solicitat pronuntarea unei hotarari prealabile in vederea rezolvarii de principiu a modalitatii de interpretare a dispozitiilor art. 175 alin. (1) si (2) din Codul penal privind functionarii publici, respectiv daca expertul tehnic judiciar este functionar public in sensul alin. (1) ori alin. (2) si s-a stabilit ca ”expertul tehnic judiciar este functionar public in conformitate cu dispozitiile art. 175 alin. (2) teza intai din Codul penal”;

- Decizia nr. 26/2014 din 03.12.2014 publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 24 din 13.01.2015 prin care a fost admisa sesizarea prin care s-a solicitat pronuntarea unei hotarari prealabile in vederea rezolvarii de principiu a modalitatii de interpretare a dispozitiilor art. 175 din Codul penal, respectiv daca medicul chirurg angajat cu contract de munca pe perioada nedeterminata intr-o unitate spitaliceasca din sistemul public de sanatate, trimis in judecata sub acuzatia savarsirii infractiunii de luare de mita prevazute de dispozitiile art. 289 alin. (1) din Codul penal, se incadreaza in categoria functionarilor publici prevazuta la art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal sau in categoria functionarilor publici prevazuta la art. 175 alin. (2) din Codul penal si s-a stabilit ca ”medicul angajat cu contract de munca intr-o unitate spitaliceasca din sistemul public de sanatate are calitatea de functionar public in acceptiunea dispozitiilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal.”

- Decizia nr. 8/2017 din 15.03.2017 publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 290 din 25.04.2017 prin care a fost admisa sesizarea prin care s-a solicitat pronuntarea unei hotarari prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept: "daca, in sensul legii penale, profesorul din invatamantul preuniversitar de stat este functionar public in acceptiunea art. 175 alin. (1) lit. b), teza a II-a din Codul penal sau in acceptiunea art. 175 alin. (2) din Codul penal" si s-a stabilit ca ”profesorul din invatamantul preuniversitar de stat are calitatea de functionar public in acceptiunea dispozitiilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal.”

- Decizia nr. 18/2017 din 30.05.2017 publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 545 din 11.07.2017 prin care a fost admisa sesizarea prin care s-a solicitat pronuntarea unei hotarari prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept ”daca, in sensul legii penale, functionarul bancar, angajat al unei societati bancare cu capital integral privat, autorizata si aflata sub supravegherea Bancii Nationale a Romaniei, este functionar public, in acceptiunea dispozitiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal” si s-a stabilit ca ”in sensul legii penale, functionarul bancar, angajat al unei societati bancare cu capital integral privat, autorizata si aflata sub supravegherea Bancii Nationale a Romaniei, este functionar public, in acceptiunea dispozitiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal.”

Din considerentele acestor decizii se poate constata ca:

- interpretarea data de instantele judecatoressti a fost diferita cu privire la incadrarea sau nu a unei persoane care avea calitatea prevazuta in incheierea de sesizare in categoria functionarilor publici asimilati;

- sfera categoriei functionarilor publici asimilati, conform motivelor invocate de catre inalta Curte de Casatie si Justitie a fost largita de la o decizie la alta, ajungandu-se la situatia in care sa fie incluse in categoria functionarilor publici asimilati si persoanele care isi desfasoara activitatea in mediul privat si care nu exercita atribute de autoritate publica (functionarul bancar angajat al unei societati bancare cu capital integral privat);

- in lipsa unei definitii a ”autoritatii publice” in acceptiunea art. 175 alin. (2) Cod Penal, instantele penale aplica legea penala prin analogie, interpretand ca semnificatia acestui termen este cea stabilita de art. 240 din Legea nr. 187/2012, in conditiile in care acest articol prevede in mod expres ca semnificatia termenului a fost definita numai pentru aplicarea dispozitiilor art. 135 din Codul Penal.

Se poate constata astfel ca prin modalitatea de redactare a prevederilor art. 175 alin. (2) Cod Penal se lasa o marja larga de apreciere a sferei de cuprindere a functionarilor publici asimilati.

Totodata, ca urmare a lipsei de claritate si previzibilitate a prevederilor art. 175 alin. (2) Cod Penal s-a ajuns la situatia ca Inalta Curte de Casatie si Justitie sa pronunte o hotarare obligatorie pentru toate instantele nationale potrivit careia in categoria functionarilor publici asimilati se includ si persoanele care isi desfasoara activitatea in mediul privat si care nu exercita atribute de autoritate publica (decizia nr. 18/2017 - functionarul bancar, angajat al unei societati bancare cu capital integral privat, este functionar public, in acceptiunea dispozitiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal). Or, aceasta interpretare data de inalta Curte de Casatie si Justitie prevederilor art. 175 alin. (2) Cod Penal este in contradictie cu intentia legiuitorului prezentata in Expunerea de motive a Noului Cod Penal.

Ca urmare a faptului ca decizia nr. 18/2017 a I.C.C.J. este obligatorie pentru instantele de judecata, cu toate ca ea este in contradictie cu motivele invocate de legiuitor, in mod indirect i se permite I.C.C.J. sa ”legifereze” si sa includa in sfera categoriei functionarilor publici asimilati si alte persoane decat cele avute in vedere de legiuitor, incalcandu-se astfel principiul separatiei si echilibrului puterilor garantat de art. 1 alin. (4) din Constitutia Romaniei.

Astfel, ca urmare a lipsei de claritate si previzibilitate a prevederilor art. 175 alin. (2) Cod Penal, prin aplicarea a diverse rationamente logico-juridice se poate ajunge la situatia ca orice persoana care isi desfasoara activitatea in mediul privat si care exercita un serviciu de interes public sa fie inclusa in categoria functionarilor publici asimilati, in conditiile in care nu exercita atribute de autoritate publica, ci numai pentru simplul fapt ca se afla sub controlul sau supravegherea unei autoritati publice. Spre exemplificare, pot fi asimilati functionarilor publici: angajatii societatilor de radio si televiziune private – deoarece distribuie informatii (de interes public) si sunt controlati de C.N.A; anjagatii distribuitorilor de servicii prin cablu, telefonie, posta privata (activitati de interes public) deoarece sunt controlati de A.N.C.O.M.; angajatii societatilor de asigurari, IFN-uri, fonduri de pensii, brokerii (activitati de interes public) deoarece sunt controlati de A.S.F.; angajatii societatilor de transport privat de marfuri si persoane (activitati de interes public) deoarece sunt controlati de Autoritatea Rutiera Rommana, etc.

Totodata, cu ocazia redactarii dispozitiilor art. 175 alin. 2 Cod Penal nu au fost respectate nici rigorile legiferarii care isi gasesc expresia in normele de tehnica legislativa prevazute de Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative pe care le-am mentionat anterior.

Fata de cele mentionate anterior, prevederile art. 175 alin. (2) Cod Penal nu indeplinesc conditiile de claritate si previzibilitate, intrucat nu stabilesc in mod concret ce se intelege prin ”persoana care exercita un serviciu de interes public” si prin ”autoritate publica” si prin urmare contravine prevederilor constitutionare ale art. 1 alin. (3) si (5) referitoare la principiul respectarii legilor si ale art. 23 alin. (12) referitoare la legalitatea incriminarii. Sintagmele mentionate lipsesc de previzibilitate norma de incriminare, in conditiile in care principiul respectarii legilor si cel al legalitatii incriminarii impun legiuitorului sa legifereze prin texte suficient de clare si precise pentru a putea fi aplicate.

Totodata, incalca principiul separatiei si echilibrului puterilor, deoarece permit includerea, de catre puterea judecatoreasca, in aria de incidenta a raspunderii penale, aplicabila functionarilor publici, a unor persoane din mediul privat care nu au fost investite cu autoritatea publica, contrar intentiei si finalitatii urmarite de catre puterea legiuitoare (aratate in expunerea de motive a Noului Cod Penal).

Ca urmare a lipsei de claritate si previzibilitate a prevederilor art. 175 alin. (2) Cod Penal se incalca si dreptul la aparare al inculpatului garantat de art. 24 din Constitutia Romaniei.

Legea penala prevede pentru functionarii publici pedepse mai grele in cazul in care acestia savarsesc infractiuni de coruptie si de serviciu.

Legiuitorul a urmarit ca legea penala sa sanctioneze cu pedepse mai grele conduitele antisociale ale persoanelor care au atributii ori responsabilitati in scopul realizarii prerogativelor puterii legislative, executive sau judecatoresti ori exercita functii de demnitate publica sau functii publice de orice natura (persoane incluse in cetegoria functionarilor publici prevazuti de art. 175 alin. 1 Cod Penal), cat si profesionistii carora statul le-a delegat exercitiul autoritatii publice si pentru a caror fidelitate pentru modul de indeplinire a functiei publice statul raspunde (persoane incluse in cetegoria functionarilor publici prevazuti de art. 175 alin. 1 Cod Penal).

Aceasta deoarece conceptul „statului de drept”, consacrat de art.1 alin.(3) din Constitutie, presupune, pe de o parte, capacitatea statului de a asigura cetatenilor servicii publice de calitate si de a crea mijloacele pentru a spori increderea acestora in institutiile si autoritatile publice. Aceasta presupune obligatia statului de a impune standarde etice si profesionale, in special celor chemati sa indeplineasca activitati ori servicii de interes public si, cu atat mai mult, celor care infaptuiesc acte de autoritate publica, adica pentru acei agenti publici sau privati care sunt investiti si au abilitarea de a invoca autoritatea statului in indeplinirea anumitor acte sau sarcini. Statul este dator sa creeze toate premisele — iar cadrul legislativ este una dintre ele — pentru exercitarea functiilor sale de catre profesionisti care indeplinesc criterii profesionale si de probitate morala.

Din aceasta perspectiva, in cazul in care un functionar al statului sau un alt functionar investit cu exercitiul autoritatii publice a fost condamnat pentru savarsirea unei infractiuni de serviciu, adica uzand tocmai de increderea conferita de functia publica pe care trebuie sa o exercite cu loialitate, legiuitorul a prevazut limite majorate ale pedepsei cu inchisoarea, precum si consecinte drastice atunci cand intervin pedepse privative de libertate.

Fata de rolul pe care il au in societate, si ca urmare a faptului ca aceste categorii de persoane au un regim juridic privilegiat (beneficiind de anumite drepturi aferente statutului specific), sanctiunile penale mai drastice stabilite pentru aceste persoane sunt justificate si proportionale cu scopul urmarit.

Insa, reglementarea lacunara, lipsita de claritate si previzibilitate a prevederilor art. 175 alin 2 Cod Penal permite includerea in categoria functionarilor publici asimilati a unor persoane care isi desfasoara activitatea in mediul privat si care nu au fost investite cu autoritatea publica, cu consecinta aplicarii unor pedepse penale mai drastice decat cele prevazute pentru functionarii simpli, incalcandu-se astfel principiul proportionalitatii, deoarece reprezinta o disproportie vadita intre importanta valorii sociale care trebuie ocrotita si cea care trebuie limitata.

Regimul sanctionar mai drastic in materie penala este justificat in cazul profesionistilor carora statul le-a delegat exercitiul autoritatii publice si pentru a caror fidelitate fata de modul de indeplinire a functiei publice statul raspunde, deoarece acestia au statutul unei functii autonome in exercitarea profesiei si in legatura cu aceasta, fiind protejati de legea care reglementeaza profesia respectiva.

Insa, nu aceeasi este situatia angajatilor din mediul privat carora nu le-a fost delegat exercitiul autoritatii publice, dar carora pentru simplul fapt ca sunt supravegheati sau controlati de o autoritate publica, li se aplica acelasi regim sanctionar in materie penala ca cel prevazut pentru functionarii publici investiti cu autoritatea publica. Pentru aceste categorii de persoane, legiuitorul a prevazut sanctiuni penale mai usoare (art. 308 Cod Penal).

II. Art. 175 alin. (2) Cod Penal incalca prevederile art. 16 din Constitutia Romaniei

Art. 175 alin. (2) stabileste discriminari intre persoane aflate in situatii identice.

Asa cum am aratat anterior, lipsa de claritate si previzibilitate a prevederilor art. 175 alin. (2) Cod penal, a determinat instantele de judecata sa sesizeze in repetate randuri Inalta Curte de Casatie si Justitie in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Din considerentele hotararilor pronuntate de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie in acest sens, se poate observa ca pana la sesizarea acesteia, in practica instantele de judecata au interpretat si aplicat in mod diferit intelesul semnificatiei termenilor din cuprinsul art. 175 alin. (2) Cod Penal.

Spre exemplu, conform punctului VIII. ale considerentelor Deciziei nr. 18 din 30 mai 2017 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala publicata in Monitorul Oficial nr. 545 din 11 iulie 2017, jurisprudenta nationala in materia cu care a fost sesizata inalta Curte de Casatie si Justitie, la nivelul curtilor de apel si al instantelor din subordinea acestora a conturat solutionarea diferita de catre instantele judecatoresti a acestei chestiuni de drept.

Dintre cazurile in care instantele au considerat ca functionarul bancar, angajat al unei societati bancare cu capital integral privat, autorizata si aflata sub supravegherea Bancii Nationale a Romaniei:

- este functionar public, in acceptiunea art. 175 alin. (2) din Codul penal, au fost enumerate 3 hotarari la nivel national;

- nu este functionar, in acceptiunea art. 175 alin. (2) din Codul penal, au fost enumerate 3 hotarari la nivel national.

In jurisprudenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penala, a fost identificata Decizia nr. 1.919 din 4 iunie 2014 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penala, potrivit careia functionarul bancar, angajat al unei societati bancare cu capital integral privat, nu este functionar public in acceptiunea art. 175 alin. (2) Cod Penal.

Prin decizia nr. 18 din 30 mai 2017 pronuntata de Inalta Curte De Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala, obligatorie, s-a statuat ca ”In sensul legii penale, functionarul bancar, angajat al unei societati bancare cu capital integral privat, autorizata si aflata sub supravegherea Bancii Nationale a Romaniei, este functionar public, in acceptiunea dispozitiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal.”

Se poate constata astfel ca persoane aflate in situatii juridice identice pot fi incadrate sau nu in categoria functionarilor publici asimilati, in functie de interpretarea pe care o dau instantele de judecata semnificatiei termenilor cuprinsi in dispozitiile art. 175 alin. (2) Cod Penal, cu consecinta aplicarii sau nu a sanctiunilor penale incidente raspunderii penale a functionarilor publici.

Persoanelor aflate in situatii juridice identice li se pot aplica prevederi diferite ale Codului Penal, atat in ceea ce priveste limitele pedepselor penale principale, cat si in ceea ce priveste prevederile privind cauzele care inlatura raspunderea penala (termenele de prescriptie, etc), in fucntie de interpretarea pe care o da fiecare complet de judecata intelesului termenilor cuprinsi in dispozitiile art. 175 alin. (2) Cod Penal.

III. Art. 175 alin. (2) Cod Penal incalca prevederile art. 15 alin. (2) din Constitutia Romaniei

Prevederile art. 175 alin. (2) Cod Penal incalca prevederile art. 15 alin. (2) din Constitutie, deoarece determina aplicarea retroactiva a legii penale.

Potrivit Deciziei CCR nr. 265/06.05.2014 dispozitiile art. 5 Cod Penal privind aplicarea legii penale mai favorabile sunt constitutionale in masura in care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive in stabilirea si aplicarea legii penale mai favorabile.

Drept urmare, in cazul in care pentru faptele savarsite inainte de 01.02.2014 se constata ca lege penala mai favorabila este Noul Cod Penal, urmeaza ca acesta sa se aplice in integralitatea sa.

Or, avand in vedere ca in Noul Cod Penal s-au introdus si functionarii publici asimilati in categoria functionarilor publici, cu ocazia schimbarii incadrarii juridice a faptei conform Noului Cod Penal, pentru infractiunile de coruptie sau de serviciu organele judiciare analizeaza si daca subiectului activ (pasiv) al infractiunii indeplineste conditiile prevazute de Noul Cod Penal de a fi functionar public (asimilat) in sensul art. 175 alin. (2) Cod Penal.

Se ajunge astfel la situatia in care persoana cercetata cu toate ca nu avea calitatea de functionar public la data savarsirii faptelor sa fie calificata ca si functionar public (asimilat) conform noii legi penale.

Or, in aceste conditii, in cazul in care inculpatul este gasit vinovat i se aplica in mod obligatoriu pedeapsa complementara a interzicerii exercitarii dreptului de a ocupa o functie publica, in conditiile in care la data savarsirii faptei nu avea calitatea de functionar public, iar legea nu prevedea aplicarea obligatorie a unei asemenea sanctiuni (este cazul, de exemplu, al infractiunilor: luare de mita prev de art. 289 Cod Penal, delapidare prev. de art. 295 C.Pen, abuzul in serviciu prevazut de art. 297 C. pen., etc).