Continua reactiile de revolta dupa hotararea Curtii de Justitie a Uniunii Europene (CJUE) care indeamna la neaplicarea deciziilor CCR si ICCJ privind prescriptia, in cazul infractiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene, atunci cand exista un risc de impunitate si inchiderea unui numar insemnat de procese.

Lumea Justitiei publica opinia avocatei dr. Mihaela Alexandru (foto), din Baroul Brasov, fosta judecatoare si inspectoare judiciara, privind efectele deciziei CJUE.

Prezentam analiza avocatei Mihaela Alexandru:

“In continuarea consideratiilor privind efectele deciziei CJUE

Recenta decizie a CJUE ridica, in opinia mea, o serie de intrebari care, pana nu vor primi un raspuns oficial, constitutional, va ramane, ceea ce si este, o veritabila ierarhizare europeana a valorilor sociale ocrotite de legea penala romana.

Legiuitorul roman a realizat prin normele penale in vigoare atat o ocrotire a valorilor sociale esentiale, precum si o ierarhizare a importantei lor, cea din urma concretizata in pedepsele prevazute de lege, cu limite mai reduse ori pedepse alternative pentru infractiunile apreciate ca avand un grad de pericol social generic mai redus si cu limite mai ridicate pentru infractiunile apreciate de catre legiuitor ca avand un grad de pericol social generic mai ridicat.

Toate valorile sociale ocrotite de legea penala romana se bucura, in acelasi timp, si de o ocrotire internationala, fiind valori esentiale pentru o buna functionare a oricarei societati.

Doar cu titlu de exemplu mentionez ca valori sociale esentiale ocrotite atat intern, cat si international, dreptul la viata si la integritate fizica si psihica (drept fundamental consacrat atat in art. 22 din Constitutie, cat si in ar. 188 - 204 Cod penal roman); dreptul la libertate, consacrat atat in Constitutie -art. 23, cat si in Codul penal); pirateria, infractiuni privind regimul armelor si munitiilor, nerespectarea regimului armelor, munitiilor, materialelor explozive, nucleare, infractiuni de genocid, infractiuni de razboi, interzicerea sclaviei, etc.

Am mentionat ca toate infractiunile sunt incriminate atat prin legi nationale, cat si prin legi/tratate internationale.

Aceasta idee, de prioritizare a unei categorii de infractiuni (cum sunt cele contra intereselor Uniunii Europene) deschide o adevarata Cutie a Pandorei, in opinia mea, intrucat acelasi regim ar trebui aplicat tuturor valorilor sociale ocrotite prin legea penala romana.

Ca atare, pasul urmator ar fi de intrebat aceeasi instanta europeana daca se aplica sau nu deciziile Curtii Constitutionale a Romaniei ori deciziile obligatorii ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie tuturor infractiunilor reglementate de Codul penal ori de legi penale speciale ori legi nepenale care cuprind dispozitii penale.

In opinia mea, aceasta situatie nu ar fi fost posibila daca legiuitorul roman nu ar fi exclus, prin Legea nr. 303/2022 privind statutul judecatorilor si procurorilor, art. 271, din categoria obligatiilor judecatorilor si procurorilor pe aceea de respectare a deciziilor Curtii Constitutionale, a hotararilor obligatorii ale instantei supreme, sub pericolul antrenarii raspunderii disciplinare.

In Legea fundamentala se prevede, chiar in articolul 1 par. (5) ca 'in Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei si a legilor sale este obligatorie'.

Constitutia Romaniei a reglementat, in art. 20, ce se intampla in cazul tratatelor internationale privind drepturile omului, subliniind in mod fundamental ca 'dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu DECLARATIA UNIVERSALA a DREPTURILOR OMULUI, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte. Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile'.

Cu alte cuvinte, vorbim de concurs intre legile romane si legislatia internationala (tratate sau conventii la care Romania este parte) doar cand avem in discutie drepturi ori libertati fundamentale.

Nici o dispozitie fundamentala nu permite aplicarea unei interpretari a unei alte instante europene in materia aplicarii sau nu a unei institutii de drept penal material, de natura a incalca un drept al unui cetatean roman, respectiv dreptul de a beneficia de institutia prescriptiei raspunderii penale, instituite tocmai pentru a sanctiona lipsa indelungata de activitate a organelor judiciare ori chiar a Parlamentului.

Potrivit art. 126 din Constitutie, 'Justitia se realizeaza prin Inalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege', pentru ca, in par. (3) sa se statueze ca 'Inalta Curte de Casatie si Justitie asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii de catre celelalte instante judecatoresti, potrivit competentei sale'.

De asemenea, potrivit art. 147 par. (4) din Constitutie, 'Deciziile Curtii Constitutionale se publica in Monitorul Oficial al Romaniei. De la data publicarii, deciziile sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor'.

Toate aceste dispozitii fundamentale se completeaza cu cele din legea organica, respectiv Legea nr. 47/1997, republicata si cu modificarile ulterioare.

In cuprinsul art. 148 par. (2) din Constitutie, ce are ca obiect integrarea europeana, se statueaza ca urmare a aderarii, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea actului de aderare.

Inactivitatea Parlamentului a condus la pronuntarea celor doua decizii ale Curtii Constitutionale privind prescriptia (nr. 297/26.04.2018 si nr. 358/26.05.2022) si a HP-ului de catre ICCJ (Decizia nr. 67/2022), care nu reprezinta 'interese contrare' cu cele asumate de Romania prin aderare, ci instrumentul constitutional national de reactie institutionala la disfunctionalitati in administrarea si exercitarea actului de legiferare.

Nici un moment nu se pune in discutie imprejurarea ca pentru aceste infractiuni, contra intereselor economice ale Uniunii Europene, functioneaza aceeasi prezumtie de nevinovatie, ca se incalca flagrant durata rezonabila a unui proces penal, deci drepturi fundamentale ce au prioritate in fata oricaror reglementari interne sau europene, cu alte cuvinte, opereaza dreptul oricarui cetatean european la un proces echitabil.

Ce se intampla cu acei oameni, prezumati nevinovati, care pierd din viata zeci de ani, din cauza inactivitatii organelor judiciare de urmarire penala si ajung in situatie identica cu aceia urmariti penal pentru infractiuni de genocid, contra umanitatii si de razboi sau omor?

Cine raspunde pentru anii din viata pierduti de o persoana nevinovata, declarata dupa 20 de ani nevinovata, dar pentru care se aplica, de ceva vreme, 'prezumtia de vinovatie', nenumarate hotarari preluand sintagma 'nu a reusit sa isi dovedeasca nevinovatia'?

Intrebarea care se pune este: cum am ajuns sa punem la indoiala profesionalismul judecatorilor Curtii Constitutionale si al celor din cadrul Inaltei Curti de Casatie si Justitie, DOAR in cazul unei singure infractiuni, in conditiile in care toate infractiunile beneficiaza, de asemenea, de protectie interna si internationala?

Ar urma un dezastru, in opinia mea, dar absolut necesar in conditiile date, ca instantele nationale sa ceara opinia CJUE, din punct de vedere al concordantei dreptului intern (in care intra si deciziile obligatorii ale CCR si ICCJ) pentru toate categoriile de infractiuni, indiferent de valoarea sociala ocrotita.

O opinie revoltata, scrisa in concediu”.