Presedinte Forumului Judecatorilor din Romania, judecatorul Dragos Calin (foto) de la Curtea de Apel Bucuresti, acuza modul in care procurorii de la DNA si DIICOT ajung sa primeasca grad corespunzator PICCJ, doar prin simpla accedere la cele doua structuri de parchet. “Printr-un simplu interviu sustinut pentru numirea in DNA si DIICOT, fara criterii prestabilite si ignorarea CSM, eludand trei concursuri consecutive de promovare, un procuror cu grad de parchet de judecatorie, cu 6 ani vechime, obtine grad profesional corespunzator PICCJ”, afirma Dragos Calin - pe buna dreptate, credem noi.

Pozitia judecatorului nu este insa una de actualitate, ci veche de aproximativ noua ani. Lucrurile nu s-au schimbat de atunci; cu toate acestea, subiectul nu mai prezinta interes pentru presedintele FJR. Sau cel putin nu din cate cunoastem noi. Caci - spre exemplu - nu stim ca Dragos Calin sa fi ridicat aceasta problema si sa fi cerut remedierea ei cu ocazia dezbaterilor pe noile Legi ale Justitiei. Evident, daca ar fi facut asta, ar fi atras nemultumirea a destul de multe personaje, printre care chiar fosta sefa a DNA Laura Kovesi, care beneficiaza de grad corespunzator PICCJ doar pentru ca in urma cu multi ani a fost numita la DIICOT.

Revenind la problema acordarii gradelor corespunzatoare PICCJ unor procurori de la parchete inferioare care insa ajung la DNA si DIICOT, aceasta a fost tratata de Dragos Calin intr-un studiu intitulat “Discriminarea generata de jurisprudenta ICCJ in materia gradului profesional al procurorilor Directiei Nationale Anticoruptie si Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism”, publicat de Revista Forumul Judecatorilor in nr. 1/2009. Studiul este semnat nu doar de judecatorul Dragos Calin, ci si de judecatorul Sergiu-Leon Rus de la Curtea de Apel Cluj.

Cei doi analizeaza situatia in care solicitarile a peste o suta de procurori de la DNA si DIICOT de acordare a gradului profesional corespunzator PICCJ au fost respinse de CSM, insa acestia au atacat hotararea Consiliului la Inalta Curte de Casatie si Justitie, unde recursul le-a fost admis. Judecatorii Dragos Calin si Sergiu Leon Rus critica si desfiinteaza pur si simplu decizia ICCJ, concluzionand ca prin acordarea gradului profesional corespunzator PICCJ unor procurori de la parchete inferioare s-a produs o fisura in statutul magistratilor, in conditiile in care procurorii DNA si DIICOT s-au trezit brusc posesori ai respectivului grad, neavand nevoie decat de un interviu si o actiune in instanta.

Iata fragmente din studiul judecatorilor Dragos Calin si Sergiu Leon Rus, acesta putand fi citit integral aici:

“Preliminarii. O fisura fara precedent si absolut imprevizibila a statutului magistratilor, pana la acel moment suficient de bine inchegat si de unitar, a avut loc recent, nu printr-o interventie a altei puteri in stat (de fapt, chiar impotriva unor reglementari clare edictate de legislativ), ci pe cale jurisprudentiala.

Avem in vedere, bineinteles, situatia procurorilor Directiei Nationale Anticoruptie, precum si a celor ai Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism, care s-au trezit dintr-o data posesori ai gradului profesional suprem in magistratura, fara sa aiba nevoie decat de un interviu si de o actiune in justitie, ambele cerinte usor de indeplinit.

Demersul administrativ de dobandire a gradului de procuror al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. Prin Hotararea nr. 791/28.11.2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii (in continuare, C.S.M.) au fost respinse cererile de recunoastere a gradului profesional corespunzator Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie formulate de un numar de 69 de procurori de la Directia Nationala Anticoruptie (D.N.A.).

Prin Hotararea nr. 819/28.11.2007 a Plenului C.S.M. au fost respinse cererile de recunoastere a gradului profesional corespunzator Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie formulate de un numar de 54 de procurori de la Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism.

(…)

Impotriva acestor hotarari au formulat recursuri toti cei 123 de procurori, solutiile, irevocabile, fiind de admitere a recursurilor si admitere a cererilor recurentilor de recunoastere a gradului profesional corespunzator Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

(…)

Inainte de a examina in parte considerentele prezentate de instanta suprema (pentru acuratetea demersului analitic), pe care, precizam din capul locului, le apreciem ca fiind in totalitate specioase, colaterale, confuze, nepertinente, fraudand texte de lege exprese si cat se poate de clare, iar ca o consecinta, credem ca nu poate fi inlaturata o critica privind nemotivarea hotararii.

Solutia impusa cursiv de normele legale, ocolite de constructia partinitoare a Inaltei Curti, este aceea de respingere a recursurilor, pentru argumentul suprem ca legiuitorul a intrezarit posibila discutie asupra statutului special al procurorilor vizati, transand-o a priori in favoarea caracterului temporar al pozitiei procurorului la D.N.A. sau D.I.I.C.O.T., refuzand permanetizarea unei functiuni particulare, efemere.

In cazul procurorilor D.I.I.C.O.T., textul expres de lege la care ne referim este art. 75 alin. 11 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara: 'La data incetarii activitatii in cadrul Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism procurorul revine la parchetul de unde provine sau la alt parchet unde are dreptul sa functioneze potrivit legii'.

Pentru cazul D.N.A., art. 87 alin. 9 din acelasi act normativ prevede ca: 'La data incetarii activitatii in cadrul Directiei Nationale Anticoruptie procurorul revine la parchetul de unde provine sau la alt parchet unde are dreptul sa functioneze potrivit legii'.

Rezulta fara echivoc ca in intentia legiuitorului, statutul initial al procurorului nu se schimba, numai in aceasta ipoteza putandu-se vorbi despre o revenire la nivelul profesional initial. Prin urmare, rebus sic stantibus, ceea ce inseamna, ca si consecinta complementara a aceleiasi reguli, ca daca se respecta legea (id est, participarea la concurs), prin modalitati distincte celor care atrag numirea la D.N.A./D.I.I.C.O.T., procurorul poate dobandi intre timp un statut superior, deoarece lex statuit de eo quod plerumque fit, in aceasta situatie ipoteza cea mai frecventa fiind aceea in care procurorul nu cauta sa dobandeasca un drept de a functiona la un nivel superior. Legea nu se preocupa de eventualele eforturi legale ale procurorilor numiti in D.N.A./D.I.I.C.O.T., dar nici nu le interzice.

Refuzandu-se aplicarea acestor texte exprese, prin folosirea unor subterfugii scoase din alte norme, marginale, nepertinente, poate fi considerata o frauda la lege clasica. In acest context, reamintim ca exista exces de putere judecatoreasca atunci cand aceasta tagaduieste orice valoare unui text care are forta legala. In speta, anihilarea celor doua texte de lege s-a realizat printr-o metoda prohibita de art. 4 C. civ.: 'Este oprit judecatorul dea se pronunta, in hotararile ce da, prin cale de dispozitii generale si reglementare, asupra cauzelor ce-i sunt supuse'. Sistemul nostru de drept nu incurajeaza activismul judiciar, tocmai pentru a minimaliza riscul abuzului de putere judiciara.

Solutia pe care o sprijinim rezulta chiar si numai din examinarea dispozitiilor art. 43 alin. 1 din Legea nr. 303/2004, potrivit carora promovarea judecatorilor si procurorilor (inclusiv pentru Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie) se face numai prin concurs organizat la nivel national, in limita posturilor vacante existente la tribunale si curti de apel sau, dupa caz, la parchete. Aceasta regula nu cunoaste nici o derogare. Exceptiile de la regula trebuie sa fie exprese, nu deduse indirect si fortat, si, in plus, ele trebuie sa fie de stricta interpretare. De asemenea, din tacerea legii nu se poate deduce instituirea unei exceptii.

Prevalarea instantei supreme de alte dispozitii legale, vizand caracterul special al structurii din care fac parte (dispozitii care nu prevad inlaturarea obligatiei de participare la concursul national pentru obtinerea gradului profesional), pentru inlaturarea regulii imperative a concursului reprezinta din nou o frauda la lege tipica. In plus, este vorba despre un argument circular: procurorii D.N.A. si D.I.I.C.O.T. au urmarit sa obtina un drept propriu Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, adica ceva 'de drept comun', bazandu-se pe specificul structurii din care fac parte. Prin aceasta operatiune, ajung sa-si tagaduiasca insisi acest specific si sa admita caracterul de identitate structurala si functionala a D.N.A. cu Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. Prin urmare, ei trebuie sa participe la concursul national, la fel cu restul procurorilor si judecatorilor, acest lucru nefiindu-le interzis.

(…)

In privinta continutului, hotararile judecatoresti trebuie sa includa examinarea faptelor si chestiunilor de drept aflate in centrul disputei. Inalta Curte de Casatie si Justitie atinge doar chestiuni periferice sau chiar fara legatura cu argumentul central, existenta unei norme legale pentru solutionarea momentului de expirare a duratei mandatului in cadrul D.N.A./D.I.I.C.O.T..

In aceeasi opinie, se afirma dezideratul ca, desi puterea judecatorului de a interpreta dreptul trebuie recunoscuta, sa fie avuta in vedere, in acelasi timp, obligatia acestuia de a promova siguranta juridica. Siguranta juridica garanteaza previzibilitatea continutului si aplicarea regulilor de drept, contribuind astfel la asigurarea unui sistem judiciar de calitate. Mentinerea statutului unitar al magistratilor tine, fara indoiala, de siguranta juridica.

Examinarea 'argumentelor' Inaltei Curti

Sectia de contencios administrativ a instantei supreme a ocolit textele care reglementeaza revenirea procurorilor D.N.A./D.I.I.C.O.T. la situatia profesionala initiala cu ajutorul mai multor chestiuni periferice, fara legatura cu linia principala de rationament. Mai mult chiar, aceste premise colaterale au fost distorsionate si 'potrivite' astfel incat sa se muleze pe un tipar prestabilit si pe o solutie predefinita.

Inalta Curte a gasit intr-o hotarare C.S.M. o definitie a gradului profesional, respectiv 'dreptul unui magistrat de a functiona la un anumit nivel in ierarhia parchetelor, drept care poate fi castigat prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea dispozitiilor legale ce reglementeaza carierea magistratilor', pe care insa a folosit-o trunchiat, fara a retine ca aceasta hotarare subliniaza castigarea gradului 'cu respectarea dispozitiilor legale ce reglementeaza cariera magistratilor', nu in mod arbitrar, si fara a tine seama de caracterul de act administrativ individual, nu normativ, al hotararii C.S.M. in discutie. Pe baza acestei premise, eronata prin preluare partiala, instanta suprema a retinut ca recurentul a fost transferat, conform dispozitiilor Legii nr. 303/2004 si cu respectarea conditiilor legii speciale (Legea nr. 508/2004), la D.I.I.C.O.T. din cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, astfel ca, potrivit rationamentului din hotarare a castigat dreptul de a functiona la acest nivel in ierarhia parchetelor. Se atribuie astfel transferului un caracter creator de drepturi in plan ierarhic, pe care acesta nu il are, transferul operand numai in limitele legale preexistente, asa cum si hotararea C.S.M. preluata partial o afirma expres.

Mai arata Inalta Curte ca nerecunoasterea gradului profesional corespunzator Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie ar echivala, in fapt, cu o nerecunoastere a competentei ce revine procurorilor D.I.I.C.O.T. in exercitarea atributiilor specifice acestei structuri din cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, structura infiintata ca atare prin lege. Si acest 'argument' este gresit, competenta procurorilor D.N.A./D.I.I.C.O.T. fiind expres circumscrisa de lege, ca fiind una speciala, suficienta pentru desfasurarea activitatilor de urmarire penala in cauzele atribuite.

In privinta necesitatii unei practici unitare, Inalta Curte absolutizeaza solutia din Beian impotriva Romaniei, unde nu se afirma nici un moment ca instanta suprema isi poate realiza rolul de unificator al practicii in afara cadrului trasat de lege in acest scop (in cazul nostru, recursul in interesul legii) si nici ca prima solutie e regula. Divergenta de jurisprudenta a existat o perioada lunga de timp, nu intre prima si a doua decizie, exagerand putin schema de baza, si a fost de fapt generata tot de o interpretare teleologica, extensiva, periferica, a unui text de lege neechivoc, in sensul largirii artificiale a sferei sale de cuprindere. Nicaieri Curtea Europeana a Drepturilor Omului nu afirma ca judecatorul roman nu trebuie sa fie un cautator insistent de adevar, de just, de echitate, ci un reproducator pedant de algoritmi sau de prime solutii. Este absurd ca unele principii de bun simt si generale evidentiate de CEDO sa duca la o opinie atat de extrema, de instituire a regulii precedentului jurisprudential.

Pe de alta parte, Inalta Curte de Casatie si Justitie retine ca existenta unei anumite conjuncturi socio-politice a facut necesara infiintarea in timp util a unei structuri specializate in combaterea infractiunilor de criminalitate organizata si terorism, organizata in cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, ceea ce a determinat adoptarea unei legi speciale de reglementare a conditiilor si procedurii de numire in cadrul acestui organism a unor procurori competenti, in conditiile si conform unei proceduri derogatorii de la dreptul comun. Aceleasi necesitati in combaterea infractiunilor de criminalitate organizata si terorism ar explica si existenta in cadrul DIICOT a serviciilor si birourilor teritoriale. Acest 'argument' teleologic trebuie respins pe de o parte pentru ca intentia legiutorului, scopul sau mobilul determinant al edictarii unei legi, se analizeaza numai in cele din urma, atunci cand nu exista nici o alta regula de interpretare la indemana, iar, pe de alta parte, pentru ca este vorba din nou despre o premisa falsa: niciodata structurile speciale nu au dus lipsa de candidati, mai ales avand in vedere pozitia initiala favorizata din perspectiva remuneratiei a procurorilor in discutie.

Caracterul unitar constitutional al statutului profesional al magistratului, in privinta modului de promovare. Pana la aparitia jurisprudentei sectiei de contencios administrativ, nu a existat nici o bresa in statutul unitar constitutional al magistratilor, nici chiar prin efectul legii. Astfel, prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 866 din 28 noiembrie 2006, s-a admis exceptia de neconstitutionalitate si s-a constatat ca dispozitiile art. 52 alin. 1 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, in partea care conditioneaza promovarea in functia de judecator la Inalta Curte de Casatie si Justitie de indeplinirea functiei de judecator in ultimii doi ani, sunt neconstitutionale, fiind discriminatorii deoarece au ca efect admisibilitatea promovarii numai a magistratilor judecatori si excluderea posibilitatii promovarii magistratilor procurori.

Textul examinat avea urmatorul cuprins: 'Promovarea in functia de judecator la inalta Curte de Casatie si Justitie se face de catre Consiliul Superior al Magistraturii, dintre persoanele care au indeplinit functia de judecator in ultimii 2 ani la tribunale sau curti de apel, au obtinut calificativul foarte bine la ultima evaluare, nu au fost sanctionati disciplinar, s-au remarcat in activitatea profesionala si au o vechime in functia de judecator sau procuror de cel putin 12 ani.'

Curtea Constitutionala a retinut statutul identic al judecatorilor si procurorilor sub mai multe aspecte:

– Ministerul Public a fost instituit, prin art. 131 si art. 132 din Constitutia Romaniei, ca o magistratura componenta a autoritatii judecatoresti, avand rolul de a reprezenta in activitatea judiciara interesele generale ale societatii si de a apara ordinea de drept, precum si drepturile si libertatile cetatenilor. Procurorii au, ca si judecatorii, statut constitutional de magistrati, prevazut expres in art. 133 si art. 134 din Legea fundamentala. Astfel, potrivit art. 133 alin. (2) lit. (a) din Constitutie, Consiliul Superior al Magistraturii este compus din doua sectii, una din 9 judecatori, iar cea de a doua din 5 procurori, alesi si unii si ceilalti in adunarile generale ale magistratilor.

– Procurorii sunt numiti in functie, ca si judecatorii, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii si acelasi organ al autoritatii judecatoresti indeplineste rolul de instanta de judecata in domeniul raspunderii disciplinare a judecatorilor si procurorilor.

– Statutul juridic constitutional al procurorilor este identic cu cel al judecatorilor in ceea ce priveste incompatibilitatile stabilite in aceiasi termeni in art. 125 alin. (3) si, respectiv, art. 132 alin. (2), conform carora functia de procuror, ca si aceea de judecator, este incompatibila cu orice alta functie publica sau privata, cu exceptia functiilor didactice din invatamantul superior.

– Legea nr. 303 din 28 iunie 2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor contine norme identice sau similare privind incompatibilitatile si interdictiile aplicabile functiilor de procuror si de judecator, admiterea in magistratura si formarea profesionala a judecatorilor si procurorilor, numirea judecatorilor si procurorilor, accesul procurorilor la functia de judecator si al judecatorilor la functia de procuror, drepturile si indatoririle judecatorilor si procurorilor, raspunderea juridica a acestora.

Discriminarea produsa in raport cu ceilalti procurori, precum si fata de judecatori. Discriminarea isi are premisa tocmai in unicitatea statutului constitutional al procurorilor si judecatorilor, inlaturata prin jurisprudenta Inaltei Curti, care a creat o categorie de magistrati favorizata in privinta promovarilor in functii de executie.

Art. 14 din Conventia Europeana pentru Drepturile Omului prevede ca exercitarea drepturilor si libertatilor recunoscute de Conventie trebuie sa fie asigurata fara nici o deosebire bazata, in special, pe sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine nationala sau sociala, apartenenta la o minoritate nationala, avere, nastere sau orice alta situatie.

In temeiul art. 1 din Protocolul nr. 12 la Conventie, in vigoare de la 1 aprilie 2005, exercitarea oricarui drept prevazut de legea nationala a unui stat contractant este asigurata, fara nici o discriminare, intemeiata in special pe sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine nationala sau sociala, apartenenta la o minoritate nationala, avere, nastere sau orice alta situatie si nimeni nu poate face obiectul unei discriminari din partea unei autoritati publice, daca aceasta ar fi intemeiata pe unul din motivele aratate anterior.

O 'rupere nejustificata a echilibrului' in randul magistratilor este cauzata de crearea jurisprudentiala a unei cai laturalnice pentru anumiti procurori pentru accedere in gradul cel mai inalt si, posibil, omisso medio, prin eludarea concursurilor la care judecatorii si ceilalti procurori sunt supusi. Aceasta situatie contravine, totodata, si dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare.

In conformitate cu art. 2 alin. 1 din O.G. nr. 137/2000, prin discriminare se intelege orice deosebire, excludere, restrictie sau preferinta, pe baza de sex, precum si orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrangerea, inlaturarea recunoasterii, folosintei sau exercitarii, in conditii de egalitate, a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, in domeniul politic, economic, social si cultural sau in orice alte domenii ale vietii publice, dispozitii aplicabile, intre altele, si in materie de acces la functii si demnitati publice (art. 1 pct. 2 lit. c din O.G. nr. 137/2000).

In concret, discriminarea opereaza astfel: printr-un simplu interviu sustinut pentru numirea in D.N.A. si D.I.I.C.O.T., fara criterii prestabilite si ignorarea Consiliului Superior al Magistraturii, eludand trei concursuri consecutive de promovare, un procuror cu grad de parchet de judecatorie, cu 6 ani vechime in functie, obtine grad profesional corespunzator Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Prin ricoseu, toate aceste discriminari se rasfrang si asupra judecatorilor”.

* Cititi aici integral studiul judecatorilor Dragos Calin si Sergiu Len Rus