Inalta Curte de Casatie si Justitie – condusa de judecatoarea Corina Corbu (foto) – a admis luni, 17 februarie 2025, recursul in interesul legii promovat de catre Procurorul General Alex Florenta in ceea ce priveste sesizarea instantei cu rechizitoriu in cazul inculpatilor cu masuri preventive sau sesizarea completurilor de drepturi si libertati pentru prelungirea masurilor preventive.

Concret, ICCJ a stabilit ca, in conditiile in care Codul de procedura penala impune parchetului ca o astfel de sesizare sa fie facuta cu cel putin cinci zile inainte de expirarea masurii preventive a arestului (fie el preventiv sau la domiciliu), sesizarea instantei nu trebuie lasata pe ultimul moment. Altfel spus: sesizarea nu se considera in termen daca ea a fost facuta fix cu cinci zile inainte de expirarea masurii preventive.

Iata minuta deciziei nr. 3/2025 din dosarul nr. 2775/1/2024:

„Admite recursul in interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

In interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 207 alin. (1), art. 222 alin. (4) si art. 235 alin. (1) din Codul de procedura penala, stabileste ca nu se considera in termen sesizarea cu rechizitoriul prin care s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului fata de care s-a dispus o masura preventiva sau cu propunerea de prelungire a duratei masurii arestarii preventive ori a arestului la domiciliu, formulata in ultima zi a termenului, calculat potrivit art.269 alin. (1), (2) si (4) din Codul de procedura penala.

Obligatorie, potrivit dispozitiilor art. 474 alin. (4) din Codul de procedura penala”.

Florenta, pozitie diferita decat ICCJ

Lumea Justitiei prezinta RIL-ul declarat de seful PICCJ Alex Florenta la 29 noiembrie 2024. In esenta, Procurorul General prezinta doua orientari jurisprudentiale. In prima dintre ele, instantele au admis sesizarile facute cu exact cinci zile inainte de expirarea masurilor preventive. Pe de alta parte, conform celei de-a doua orientari jurisprudentiale, instantele au admis sesizarile trimise cu cel putin sase zile inainte.

In ceea ce-l priveste, Alex Florenta opteaza pentru prima orientare jurisprudentiala (cea permisiva). Insa acum, dupa cum am vazut, Inalta Curte a stabilit ca asa ceva nu e-n regula si ca sesizarile trebuie trimise instantei cu cel putin sase zile inainte.

Redam principalele pasaje din RIL-ul Procurorului General:

„Situatia-premisa:

Problema de drept supusa examinarii a aparut in cauzele in care formularea propunerii cu privire la masurile preventive in cazul inaintarii rechizitoriului, impreuna cu dosarul cauzei sau a depunerii propunerii de prelungire a arestarii preventive sau a arestului la domiciliu, a avut loc in ultima zi a termenului de cel putin 5 zile prevazut de art.207 alin.1 si, respectiv, art.222 alin.4 si art.235 alin.1 din Codul de procedura penala, calculat potrivit dispozitiilor art.269 alin.1, 2 si 4 din acelasi cod.

In prealabil, se impune a se arata ca termenul mai sus mentionat este un termen procedural minim, imperativ, de regresiune si a carei nerespectare atrage decaderea din exercitiul dreptului de a formula propunerea cu privire la masura preventiva.

Acest termen se calculeaza in modul urmator:

- Ziua in care acesta incepe (ziua in care masura preventiva expira) – nu se socoteste;

- Ziua in care se implineste – a cincea zi a termenului – nu se socoteste;

- Ultima zi a termenului o reprezinta intotdeauna urmatoarea zi lucratoare.

Examenul jurisprudentei actuale in materie a evidentiat ca nu exista un punct de vedere unitar cu privire la aceasta problema de drept, existand doua orientari:

1. Intr-o prima orientare jurisprudentiala, s-a retinut ca termenul este respectat atunci cand depunerea propunerii a fost facuta in ultima zi a termenului, intrucat au fost asigurate in mod concret cele 5 zile calendaristice necesare pregatirii apararii inculpatului.

Aceasta orientare jurisprudentiala se regaseste in hotarari pronuntate de instantele din raza Curtilor de Apel Alba Iulia, Brasov, Bucuresti, Craiova, Cluj, Iasi, Pitesti si Targu Mures (Anexa I, poz. 1 – 27).

2. In cea de-a doua orientare jurisprudentiala, instantele au considerat ca propunerea de mentinere / prelungire a masurii preventive nu poate fi formulata de procuror in niciuna dintre zilele acestui termen, nici macar in ultima zi.

In motivarea acestui punct de vedere s-a aratat ca, prin textele de lege sus mentionate, legiuitorul a reglementat doua termene:

- un termen in care procurorul trebuie sa formuleze propunerea de mentinere a masurii preventive sau de prelungire a arestarii preventive, respectiv a arestului la domiciliu;

- un termen rezervat exercitarii dreptului la aparare al inculpatului fata de care se solicita mentinerea / prelungirea acestor masuri preventive.

Daca acest din urma termen al apararii inculpatului este determinat, in mod expres, prin indicarea unui numar de 5 zile, inainte de expirarea duratei masurii preventive, termenul in care trebuie formulata propunerea de mentinere / prelungire se determina in mod indirect, prin aceea ca el se incheie anterior curgerii termenului inculpatului, astfel incat propunerea de prelungire a arestarii trebuie formulata in afara acestui termen de aparare al inculpatului.

Cele doua termene, prin natura si scopul in vederea caruia au fost stabilite, nu se pot suprapune cu privire la nicio unitate de timp, fiind eminamente distincte, ulterior expirarii termenului procurorului de formulare a propunerii de prelungire incepand sa curga termenul de aparare al inculpatului.

Aceasta orientare jurisprudentiala se regaseste in hotarari pronuntate de instantele din raza Curtilor de Apel Bacau, Bucuresti, Craiova, Iasi, Oradea si Ploiesti (Anexa nr.II, poz. 28 – 50).

Dispozitii legale relevante in lamurirea problemelor de drept

Codul de procedura penala

Art.207 – Verificarea masurilor preventive in procedura de camera preliminara

1. Cand procurorul dispune trimiterea in judecata a inculpatului fata de care s-a dispus o masura preventiva, rechizitoriul, impreuna cu dosarul cauzei, se inainteaza judecatorului de camera preliminara de la instanta competenta, cu cel putin 5 zile inainte de expirarea duratei acesteia.

2. In termen de 3 zile de la inregistrarea dosarului, judecatorul de camera preliminara verifica din oficiu legalitatea si temeinicia masurii preventive, inainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului.

(…)

Art.222 – Durata arestului la domiciliu

(…)

3. In cazul prevazut la alin.2, prelungirea arestului la domiciliu poate fi dispusa de catre judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta sau de la instanta corespunzatoare in grad acesteia in a carei circumscriptie se afla locul unde s-a constatat savarsirea infractiunii ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala.

4. Judecatorul de drepturi si libertati este sesizat in vederea prelungirii masurii de catre procuror, prin propunere motivata, insotita de dosarul cauzei, cu cel putin 5 zile inainte de expirarea duratei acesteia.

(…)

Art.235 – Procedura prelungirii arestarii preventive in cursul urmaririi penale

1. Propunerea de prelungire a arestarii preventive impreuna cu dosarul cauzei se depun la judecatorul de drepturi si libertati cu cel putin 5 zile inainte de expirarea duratei arestarii preventive, sub sanctiunea nulitatii absolute.

(…)

Art.268 – Consecintele nerespectarii termenului

1. Cand pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decaderea din exercitiul dreptului si nulitatea actului facut peste termen.

2. Cand o masura procesuala nu poate fi luata decat pe un anumit termen, expirarea acestuia atrage de drept incetarea efectului masurii.

3. Pentru celelalte termene procedurale se aplica, in caz de nerespectare, dispozitiile privitoare la nulitati.

Art.269 – Calculul termenelor procedurale

1. La calcularea termenelor procedurale se porneste de la ora, ziua, luna sau anul prevazut in actul care a provocat curgerea termenului, in afara de cazul cand legea dispune altfel.

2. La calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socoteste ora sau ziua de la care incepe sa curga termenul, nici ora sau ziua in care acesta se implineste.

(…)

4. Cand ultima zi a unui termen cade intr-o zi nelucratoare, termenul expira la sfarsitul primei zile lucratoare care urmeaza. (…)

II. Analiza juridica pe fondul problemei de drept

Apreciez ca solutia legala in materie este reflectata de prima orientare jurisprudentiala.

Din analiza dispozitiilor legale si a deciziilor cu caracter obligatoriu mai sus mentionate, rezulta, fara echivoc, ca termenul prevazut de art.207 alin.1, art.222 alin.4 si art.235 alin.1 din Codul de procedura penala este un termen procedural peremptoriu, minim si de regresiune, iar nerespectarea acestuia atrage decaderea din exercitiul dreptului si nulitatea actului facut peste termen.

In egala masura, modalitatea de calcul al termenului rezulta din continutul art.269 din Codul de procedura penala, conform regulilor detaliate de alin.1, 2 si 4 ale acestei dispozitii legale.

Prezenta problema de drept nu vizeaza insa natura termenului si nici modalitatea de calcul al acestuia, ci necesitatea lamuririi sintagmei 'cu cel putin 5 zile inainte de expirarea duratei masurii preventive', avand in vedere modul diferit in care aceasta a fost interpretata de instantele de judecata.

In prealabil, se impune a se arata ca rationamentele care stau la baza prezentei se aplica si in situatia prelungirii masurii preventive a arestului la domiciliu, avand in vedere prevederile art. 222 alin.4 din Codul de procedura penala, similare cu cele ale art.207 alin.1 si art.235 alin.1 din acelasi cod.

Termenul prevazut de art.207 alin.1, art.222 alin.4 si art.235 alin.1 din Codul de procedura penala a fost stabilit de legiuitor in scopul asigurarii respectarii dreptului fundamental la aparare al inculpatului aflat sub puterea unei masuri preventive si a eliminarii arbitrariului cat priveste dispunerea prelungirii sau mentinerii acesteia, aspect ce rezulta din cuprinsul deciziilor nr.336 din 15 aprilie 2015 a Curtii Constitutionale si nr.16 din 2 noiembrie 2018 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

In aceste conditii, se impune a se analiza daca formularea unei propuneri cu privire la masurile preventive in ultima sa zi (calcul efectuat conform prevederilor art.269 alin.1, 2 si 4 din Codul de procedura penala) este de natura sa cauzeze o vatamare procesuala, concretizata in incalcarea dreptului fundamental la aparare al inculpatului cu privire la care s-a dispus o masura preventiva, astfel incat, sa fie incidente normele procesual penale prevazute de art.268 alin.1 din Codul de procedura penala, cu consecinta decaderii procurorului din exercitiul dreptului de a depune propunerea de prelungire sau de a formula solicitarea de mentinere a masurii arestarii preventive si constatarea nulitatatii absolute a actului facut peste termen.

Apreciem ca prezenta problema de drept a aparut ca urmare a existentei, atat in practica, cat si in doctrina de specialitate, a unei confuzii, intrucat s-a considerat ca art.207 alin.1, art.222 alin.4 si art.235 alin.1 din Codul de procedura penala stabilesc un termen de 5 zile, cand, in realitate, termenul prevazut de legiuitor este 'cu cel putin 5 zile inainte de expirarea duratei masurii preventive" (aspect subliniat in mod explicit atat in dispozitivul, cat si in considerentele Deciziilor nr.336 din 30 aprilie 2015 a Curtii Constitutionale si nr.16 din 2 noiembrie 2018 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie).

Din simpla interpretare gramaticala a dispozitiilor legale mai sus mentionate, rezulta permisiunea expresa de formulare a propunerii in ultima zi a termenului, intrucat, sintagma 'cu cel putin 5 zile inainte' include in mod evident si aceasta a 5-a zi, dat fiind faptul ca, din punct de vedere al semnificatiei uzuale, sintagma 'cel putin...' semnifica o durata, cantitate etc. mai mare sau egala cu cea indicata.

(In cazul in care legiuitorul doreste sa confere o semnificatie diferita de cea uzuala unor termeni sau sintagme care nu au un inteles juridic propriu, se asigura ca acest fapt rezulta fara echivoc (fie din modul in care a fost edictata dispozitia legala, fie oferind explicatiile necesare, de exemplu prin definirea termenilor), fapt care insa nu se regaseste in prezenta situatie.

A se vedea in acest sens Legea nr.24/2000 republicata, privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative:

Art.36 alin.4:

Redactarea textelor se face prin folosirea cuvintelor in intelesul lor curent din limba romana moderna, cu evitarea regionalismelor. Redactarea este subordonata dezideratului intelegerii cu usurinta a textului de catre destinatarii acestuia.

Art.37 alin.2:

Daca o notiune sau un termen nu este consacrat sau poate avea intelesuri diferite, semnificatia acestuia in context se stabileste prin actul normativ ce le instituie, in cadrul dispozitiilor generale sau intr-o anexa destinata lexicului respectiv, si devine obligatoriu pentru actele normative din aceeasi materie.)

Aceasta interpretare a fost prezentata si de Curtea Constitutionala in Decizia nr.336 din 30 aprilie 2015, in cuprinsul acesteia retinandu-se nelegalitatea depunerii propunerii de prelungire a arestarii preventive la instanta cu mai putin de 5 zile inainte de expirarea duratei acesteia.

Detaliind, din modul in care au fost reglementate aceste dispozitii, rezulta ca termenul nu este unul strict determinat (cum se intampla, de exemplu, in cazul termenului de declarare a apelului), ci este un termen minim, prin aceasta intelegandu-se ca singura cerinta impusa de legiuitor este de respectare de catre procuror a numarului minim de zile stabilite.

Astfel, legiuitorul a apreciat ca fiind necesare si suficiente pregatirii apararii 5 zile libere calendaristice, iar in cazul concret al prezentei probleme de drept, in care propunerea este formulata in ultima zi a termenului (Inclusiv in situatia obisnuita in care aceasta zi a termenului cade intr-o zi lucratoare – ziua a saptea), se constata ca inculpatul beneficiaza in mod efectiv de toate aceste 5 zile, astfel incat, nu se poate sustine in mod logic ca exista o vatamare a drepturilor sale procesuale.

In cazul opiniei contrare, se ajunge la prelungirea artificiala a termenului regresiv cu inca o zi, in concret fiind lasate 'libere' minim 6 zile (nu 5 cat reprezinta termenul), fapt care contravine in mod evident vointei legiuitorului.

Mai mult, aceasta problema de drept a fost discutata si cu prilejul Intalnirii Presedintilor Sectiilor penale ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie si curtilor de apel, dedicata aspectelor de practica neunitara, desfasurata la Bucuresti, in perioada 15-16 noiembrie 2023.

Opinia Institutului National al Magistraturii, agreata de majoritatea participantilor, a fost ca propunerea poate fi formulata inclusiv in ultima zi a termenului de cel putin 5 zile prevazut de art.207 alin.1 din Codul de procedura penala, calculat conform dispozitiilor art.269 alin.1, 2 si 4 din acelasi cod.

A fost exprimata si opinia contrara, in sensul ca, in aplicarea dispozitiilor art.207 alin.1 din Codul de procedura penala, sesizarea judecatorului de camera preliminara trebuie sa aiba loc in afara termenului de 5 zile, cel mai tarziu cu 8 zile inainte de expirarea masurii preventive, termenul fiind prevazut in favoarea inculpatului supus masurii preventive, in vederea respectarii dreptului la aparare al acestuia.

S-a mai aratat ca termenul in discutie este nu numai un termen procedural peremptoriu, ci si unul prohibitiv (in interiorul caruia procurorul nu poate indeplini niciun act).

In contradictie cu aceasta opinie, aratam ca termenul care face obiectul prezentei probleme de drept nu poate avea caracter de termen prohibitiv.

Acest aspect rezulta implicit din cele trei decizii cu caracter obligatoriu mai sus prezentate (in care se mentioneaza expres ca acesta este un termen procedural peremptoriu, mimim si de regresiune; din punct de vedere juridic un termen procedural nu poate fi in acelasi timp si peremptoriu si prohibitiv, fata de efectele juridice diferite ale acestora), ratiunea sa fiind, astfel cum am aratat anterior, nu de limitare a drepturilor procesuale ale procurorului, ci de acordare a unui drept inculpatului, in scopul crearii conditiilor necesare asigurarii unei aparari efective pentru acesta.

Astfel, restrictia impusa procurorului nu este de sine statatoare, ci este consecinta fireasca acordarii dreptului mai sus mentionat in favoarea inculpatului iar, in aceste conditii, nu poate depasi ca timp insusi dreptul principal din care deriva.

Cu alte cuvinte, o restrictie corelativa unui drept nu poate depasi ca durata sau intindere insusi dreptul principal care a impus luarea acesteia.

Mai mult, apreciem ca fiind eronata si opinia conform careia legiuitorul a reglementat doua termene:

- un termen rezervat exercitarii dreptului la aparare al inculpatului fata de care se solicita prelungirea / mentinerea arestarii preventive, determinat in mod expres, prin indicarea unui numar minim de 5 zile inainte de expirarea duratei masurii preventive;

- un termen in care procurorul trebuie sa formuleze propunerea de prelungire / mentinere a masurii preventive, determinat in mod indirect, prin aceea ca el se incheie anterior curgerii termenului inculpatului, astfel incat, propunerea trebuie formulata in afara acestui termen de aparare al inculpatului.

Cu privire la acest aspect se impune a se arata ca orice termen stabilit de legiuitor are la baza existenta unui drept procesual, iar in cazul de fata singurul drept protejat este cel la aparare al inculpatului, iar pentru acelasi drept nu pot fi stabilite doua termene distincte.

De asemenea, toate deciziile cu caracter obligatoriu mentionate se refera strict la un singur termen, cel regresiv, impus de necesitatea asigurarii conditiilor pentru pregatirea unei aparari efective.

Cu toate acestea, chiar daca am accepta existenta acestor doua termene distincte, este de necontestat ca singura situatie in care poate exista o vatamare si, implicit, o nulitate absoluta, este in cazul incalcarii dreptului la aparare al inculpatului.

In concluzie, in cazul formularii propunerii cu privire la masurile preventive in ultima zi a termenului prevazut de art.207 alin.1, art.222 alin.4 sau art.235 alin.1 din Codul de procedura penala, calculat potrivit dispozitiilor art.269 alin.1, 2 si 4 din acelasi cod, nu exista in materialitatea sa vatamarea procesuala la care se face referire in deciziile mai sus mentionate pronuntate de Curtea Constitutionala si Inalta Curte de Casatie si Justitie, in conditiile in care, pentru inculpatii aflati sub puterea acelor masuri preventive, sunt disponibile in mod concret cele 5 zile stabilite de legiuitor in scopul pregatirii corespunzatoare a apararii”.

* Cititi aici intregul recurs in interesul legii