Este tot mai mare scandalul testarii psihologice de la concursul de admitere in magistratura.

Marti, 28 mai 2024, v-am prezentat petitia online semnata prin care zeci de candidati picati la testul psihologic initial cer reprogramarea reexaminarii dupa afisarea rezultatelor definitive la etapa constand in verificarea cunostintelor juridice (click aici pentru a citi). De data aceasta, miercuri a luat atitudine Iulian-Laurentiu Stefan (foto), fost director juridic al Colegiului Psihologilor din Romania (CPR).

Fostul presedinte al Institutului de Psihologie Judiciara acuza Consiliul Superior al Magistraturii ca nu a standardizat metoda de testare psihologica a candidatilor si nici nu a realizat vreun studiu pentru validarea stiintifica a unui standard. Mai mult: Iulian Stefan nu cunoaste vreun caz de candidat care sa-si fi dat acordul pentru participarea la vreun astfel de studiu. De altfel, amintim ca una dintre nemultumirile candidatilor care au initiat petitia de mai sus tine tocmai de faptul ca CSM a modificat etalonul de evaluare psihologica fata de anul trecut.

Nu in ultimul rand, Stefan solicita public Consiliului Superior al Magistraturii sa dezvaluie atat numele specialistilor care evalueaza psihologic potentialii viitori magistrati, cat si numele firmei catre care CSM a externalizat serviciul de evaluare psihologica a candidatilor la concursul de admitere in magistratura.

Iata postarea de pe Facebook a fostului director juridic de la Colegiul Psihologilor:

„Metoda si tehnicile de evaluare psihologica ale magistratilor trebuie sa fie dedicate, concepute potrivit unui standard national si unui etalon specific unei anumite populatii de candidati / magistrati (respectiv potrivit profilului pdihoaptitudinal al ocupatiei de magistrat din tara noastra), iar nu prin utilizarea unor metode comerciale, comercializate de catre SRL-uri, nespecifice sau a unor metode imprumutate, pentru mai multe elemente psihologice cu caracter general.

Cu alte cuvinte, trebuie ca metoda sa fie valida stiintific, standardizata (potrivit unui standard specific pentru magistratii din tara) si, abia la final, etalonata pe populatia specifica de magistrati (auditori de justitie, magistrati la nivele judecatorie, tribunal, curte de apel, cu functie de conducere / fara samd). Atentie, trebuie verificate etaloanele utilizate, astfel incat sa nu se foloseasca etaloane generale! Standardizarea implica aprobarea standardului de catre beneficiar / angajator (statul), concomitent cu construirea unor etaloane periodice, prin raportarea la datele Institutului National de Statistica, care difera in timp.

Constructia unei astfel de metode, respectiv a unei baterii de evaluare psihologica, trebuie validata prin studii longitudinale specifice, iar nu prin adaptari formale, de tip marketing, urmarind tocmai eficienta, fidelitatea si consistenta metodei in raport cu standardul national. Fara studii longitudinale de validare si fara o validare stiintifica a metodei, aceasta nu reprezinta decat un instrument abuziv de selectie a candidatilor, prin care sunt impuse alte criterii de selectie decat cele legale.

Existenta standardului si a etaloanelor nationale garanteaza fiecarui candidat dreptul de a fi evaluat prin orice metoda psihologica care indeplineste conditiile din standard si din etalonul specific, iar nu invers, respectiv prin utilizarea unei singure metode, eventual comercializate de catre un SRL, dar fara standard si etalon specific.

Nu cunosc sa fi fost realizata vreodata o standardizare a acestei metode sau sa fi fost realizat un studiu longitudinal pentru validarea stiintifica a unui standard, pe baza profilului psihoaptitudinal al magistratului din tara noastra. Nu am auzit ca vreun magistrat sa-si fi dat acordul pentru a participa la un astfel de studiu. Totodata, accesul la etalonul pe populatia specifica, iar nu cea generala, de magistrati, ar trebui sa reprezinte un drept al oricarui candidat. De altfel, legal de eficienta, fidelitate si consistenta, lucrurile trebuie sa fie prezentate transparent, astfel incat fiecare magistrat sa aleaga metodele cu care doreste sa fie testat, nicidecum sa i se impuna un anumit instrument, comercializat de un anumit SRL, unde asociat este cine trebuie.

De asemenea, trebuie precizate situatiile de eroare ale metodei (coeficientul de eroare), dar, mai ales, acordul candidatilor de a fi evualuati cu metode care aplica un risc de eroare la masurare.

Insa, din punctul meu de vedere, nu doar aceasta e problema, ci conceptul in sine de examen obligatoriu si eliminatoriu. Un asemenea examen psihologic este o ineptie. Examenul psihologic nu poate fi obligatoriu si nici eliminatoriu, din perspectiva stiintifica si etica. In primul rand, un asemenea examen trebuie definit, daca este un screening clinic, un test psihoaptitudinal sau o evaluare psihologica complexa de tip expertal. Pentru ca o metoda nu inseamna mai nimic fara un profesionist. Asadar, cine este profesionistul care evalueaza magistratul, pentru ca un SRL nu poate?!

Sa evaluezi psihologic un magistrat intr-o tara este un act extrem de complex si responsabil, nicidecum o procedura ca la recrutare pentru armata sau la obtinerea permisului de conducere...”