Presedintele Klaus Iohannis (foto stanga) este disperat la gandul ca nu va mai putea numi sefii DNA, DIICOT si PICCJ. Atat de disperat incat a lansat un atac dur impotriva propunerilor de modificare a Legilor Justitiei facute de ministrul Tudorel Toader.

Administratia Prezidentiala a dat publicitatii, miercuri 23 august 2017, punctul de vedere al lui Klaus Iohannis in ceea ce priveste modificarile la Legile Justitiei. Cu o abordare ce devine deja banala, tipica propagandistilor, presedintele pretinde ca avem de-a face cu un atac impotriva statului de drept, independentei Justitiei si impotriva luptei impotriva coruptiei. Acelasi Iohannis considera ca prin acest proiect vor fi anulate eforturile facute de Romania in ultimii 10 ani si ca Justitia se va intoarce in vremurile in care era controlata politic. Stupefiant, Iohannis considera ca raspunderea magistratilor reprezinta de fapt o timorare a judecatorilor si o reducere a independentei acestora.

Pozitia lui Iohannis poate avea insa un alt efect. Si noi credem ca asta se si urmareste. Mai exact, declaratiile presedintelui pot declansa noi manifestatii de strada, pot reprezenta fitilul pentru noi proteste, prin care sa se incerce o noua lovitura de stat si rasturnarea guvernului PSD. Culmea este ca avem de-a face cu niste propuneri, lansate in dezbatere publica, ce urmeaza a fi validate de Parlament sau modificate de Parlament. Deci, mai este cale lunga pana la adoptarea lor.

Iata pozitia presedintelui Klaus Iohannis:

“In legatura cu propunerile de modificare a legilor 303/2004, 304/2004, 317/2004, anuntate astazi de catre ministrul Justitiei, Departamentul Comunicare Publica este abilitat sa transmita pozitia Presedintelui Romaniei, domnul Klaus Iohannis:

Propunerile prezentate astazi de ministrul Justitiei se constituie intr-un atac asupra statului de drept, independentei si bunei functionari a Justitiei, precum si impotriva luptei anticoruptie.

Romania se afla intr-un moment care ii este favorabil in planul relatiilor internationale, cu precadere in comunitatea europeana. Ar fi in defavoarea tarii noastre ca, dupa toate eforturile depuse pana acum, sa ne intoarcem la vechile practici de a pune presiune asupra justitiei. Acest lucru ar fi in totala contradictie cu angajamentele pe care si le-a luat Romania prin aderarea la Uniunea Europeana si nu ar face decat sa mentina pe termen nelimitat Mecanismul de Cooperare si Verificare.

O parte din masurile anuntate incearca inducerea unei false probleme si acreditarea ideii ca Presedintele Romaniei ar fi factorul politic care trebuie eliminat din procedura de numire in functii de conducere din cadrul sistemului judiciar. In realitate, rapoartele MCV, recomandarile atat ale Comisiei de la Venetia, cat si ale Consiliului consultativ al judecatorilor europeni il indica pe ministrul Justitiei drept elementul prin care se realizeaza influenta politicului in aceste proceduri.

In ultimul deceniu, preocuparea decidentilor politici a fost aceea de a asigura independenta justitiei prin reducerea pana la eliminare a rolului ministrului Justitiei in cadrul procedurilor de numire in functii de conducere din cadrul sistemului judiciar, in paralel cu sporirea treptata a rolului CSM. Propunerile de astazi urmaresc intarirea rolului ministrului Justitiei si diminuarea rolului CSM in privinta gestionarii carierei magistratilor, de fapt, slabirea justitiei.

Presedintele Romaniei este implicat si in desemnarea procurorilor sefi in virtutea faptului ca vegheaza la respectarea Constitutiei si exercita functia de mediere, avand rolul unui arbitru intre puterile statului. In schimb, ministrul Justitiei este numit politic, prin votul unei majoritati parlamentare, cu scopul punerii in aplicare a unui program de guvernare asumat politic.

Articolul 132 din Constitutie prevede ca procurorii isi desfasoara activitatea sub autoritatea, si nu in subordinea ministrului Justitiei. Autoritatea insa nu se confunda cu subordonarea, iar un jurist onest, indiferent de interesele unor oameni politici vremelnici, nu ar trebui sa induca diferente artificiale intre statutul judecatorilor si cel al procurorilor.

Preluarea instrumentelor de control asupra activitatii magistratilor de catre factorul politic, amenintarea judecatorilor cu raspunderea patrimoniala in caz de erori judiciare si subordonarea procurorilor fata de ministrul Justitiei, precum si ingerinta procurorilor ierarhic superiori in dosarele procurorilor de caz, inclusiv prin invocarea netemeiniciei, vor avea ca rezultat timorarea magistratilor si reducerea independentei lor. La acestea se adauga si propunerea de infiintare a unei structuri specializate exclusiv pentru urmarirea penala a magistratilor cu consecinte asupra competentelor celorlalte parchete specializate, in particular a DNA. In absenta unor garantii legislative si institutionale cu privire la independenta acestei noi structuri, riscul afectarii luptei impotriva coruptiei este evident.

Propunerile ministrului Justitiei necesita respectarea exigentelor transparentei decizionale si supunerea acestora unor autentice dezbateri publice. Totodata, avand in vedere ca aceste modificari afecteaza organizarea judiciara si cariera magistratilor, punctul de vedere al magistratilor este obligatoriu.

Daca acest amalgam de masuri va fi asumat de Guvern si aprobat de Parlament, eforturile Romaniei de mai bine de 10 ani vor fi anulate si justitia se va intoarce in timp, intr-o epoca in care era subordonata politicului”.