Au trecut cateva saptamani de cand a izbucnit scandalul protocoalelor dintre parchete si servicii, iar presa si clasa politica nu au reusit inca sa vada cum arata aceste protocoale. Sefii marilor parchete au inceput sa se incurce in minciuni, dovedind astfel ca sunt constienti ca au incalcat legea si ca ar putea raspunde penal si profesional. Mint de ingheata apele si, cel mai grav, refuza sa faca publice protocoalele.

Binomul creat in timpul regimului Traian Basescu – a se citi “statul mafiot” – nu are curajul sa prezinte public aceste protocoale in baza carora se pretinde ca a existat baza legala sa se trimita sute de oameni in inchisoare, pe probe realizate de SRI, serviciu care nu avea ce cauta in anchetele penale pe infractiuni de drept comun.

Ce se ascunde in spatele refuzului de a prezenta protocoalele si a obstructionarii presei, a Legislativului si Executivului de a analiza aceste documente? Evident teama de inchisoare! Si teama de pierdere a inaltelor functii detinute de semnatarii acestor murdare intelegeri.

De ce traim in aceasta secretomanie si minciuna concertata a institutiilor de forta? Raspunsul e unul singur: din cauza SRI.

Acest serviciu, continuator oficial al fostei Securitati, in loc sa se reformeze, a urmarit continuu sa-si conserve puterile. A acceptat sa intre in jocurile lui Traian Basescu si sa intensifice politia politica incepand cu 2005 de cand s-a inceput guvernarea dosarelor penale sensibile, de coruptie, prin hotarari administrative ale CSAT si protocoale abuzive, pe care nu le-a vazut nimeni, dar care au incalcat grav legea si drepturile omului pentru ca nu a existat si nu exista cadru legislativ pentru ele.

SRI a avut din 2005 incoace posibilitatea si puterea de a cere si obtine modificarea legii proprii de functionare si a Legii 51/1991 privind siguranta nationala. Dar nu a facut-o, ba mai mult, s-a opus pentru a nu pierde un lucru esential pentru a-si conserva suprematia – sistemul national de interceptari (al carui cartier general se afla intr-o unitate secreta a SRI).

In nicio tara europeana, nici macar in SUA, interceptarea cetatenilor (pe alte fapte decat siguranta nationala/ terorismul) nu se face de vreun serviciu secret. La noi, pe vremea comunista, Securitatea era cea care asculta telefoanele, iar SRI a preluat din 1990 aceste indeletniciri. Nici din 1994 cand am ratificat Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Fundamentale Omului (CEDO) si nici macar din 2007 cand am intrat oficial in Uniunea Europeana, nu s-a inteles ca e nevoie de reformarea legilor sigurantei nationale.

Asa se face ca in prezent, sistemul national de interceptari functioneaza ocult intr-o unitate secreta a SRI - Centru National de Interceptare a Comunicatiilor - care nu il veti gasi ca infiintat in niciun act publicat in Monitorul Oficial. Acest centru este o inventie. Nu are personalitate juridica si e in afara oricarui control civil, inclusiv inafara controlului sistemului judiciar, dar livreaza zi de zi interceptari care constituie probe in acuzare in dosare penale. Iar justitia la varf, in loc sa ne apere, apara SRI. Daca cineva ar vrea sa dea maine in judecata acest centru va constata ca nu are capacitate procesuala pentru ca nu exista!!! E o simpla denumire pe hartie menita sa ascunda SRI-ul.

In loc sa avem o Autoritate Nationala de Interceptari, independenta politic si institutional, conform unor proiecte de lege liberale depuse de prin 2006 incoace, initiativele au fost blocate de acoperitii SRI din Parlament.

TOTUL PENTRU CA SRI SA DETINA MONOPOLUL PE INTERCEPTARI. Si sa ceara bugete gigantice tot mai mari de la an la an.

Si uite asa, activitatea de urmarire penala a marilor parchete pe infractiuni de drept comun (altele decat cele pe siguranta nationala) a fost sustinuta fara baza legala de SRI. Prin fantomatice hotarari secrete, administrative, ale CSAT si prin protocoale secrete si fara suport legal, care au prevazut formarea de echipe mixte de ancheta. Sistemul mixt de ancheta procurori – servicii a continuat atat de abitir incat un general SRI pe numele sau Dumitru Dumbrava a ajuns sa recunoasca public, ca pe o normalitate, ca SRI a format un “camp tactic” in justitie care urmareste dosarele pana la solutia lor definitiva.

Parerea mea este ca ne aflam in fata unor fapte de natura penala deosebit de grave. Care ar trebui sa se lase cu arestari printre factorii decidenti, semnatari atat ai hotararilor CSAT (daca exista si se refera la colaborarea magistrati – servicii), cat si a semnatarilor protocoalelor.

Protocoalele secrete dintre Ministerul Public si SRI nu trebuie anulate pe caile sistemului judiciar, ci politic, prin hotarare a Parlamentului, prin lege, ca urmare a concluziilor unei comisii de ancheta parlamentare. Indiferent de consecinte. Chiar daca va implica anularea probelor obtinute pe filierele SRI si reviziuirea tuturor dosarelor penale in care au lucrat echipe mixte. Deja ministrul Justitiei, Florin Iordache, a avansat aceasta ipoteza, insa nici macar el – si acest fapt este unul inacceptabil – nu a putut vedea fizic protocoalelor.

O plangere penala (si multi vor face plangeri cand protocoalele vor deveni publice) nu ar rezolva nimic pe temen scurt si mediu, pentru ca ea va fi taraganata si intr-un tarziu musamalizata de "statul mafiot". Daca au reusit securistii cu robe sa musamalizeze la nivelul PICCJ, vreme de 26 de ani, crimele din decembrie 1989, unde au fost asasinati circa 1000 de oameni si au fost peste 5000 raniti, sa ingroape niste protocoale e apa de ploaie pentru acesti indivizi.

Acestea sunt ratiunile pentru care Parlamentul trebuie sa decida prin lege nulitatea tuturor actelor facute in cadrul echipelor mixte procurori – SRI. Iar cei care au permis acest sistem ilegal de functionare a luptei anticoruptiei si de combatere a marii criminalitati, sa raspunda.

P.S. - La sfarsitul saptamanii trecute, DNA a recunoscut ca exista 21 de protocoale prin care parchetul a primit acces direct in bazele electronice de date ale unor institutii publice. DNA s-a justificat ca ar avea ca baza legala art. 267 din Codul de procedura penala. Articol de lege pe care nu il veti gasi mentionat in respectivele protocoale ca temei al pefectarii lor. Atentie ca articolul 267 prevede doar accesul in vederea realizarii procedurii de citare, dar si aceasta doar “in conditiile legii”. Cum a ajuns DNA, ca pe langa colaborarea cu SRI, sa primeasca acces direct in bazele de date ale atator institutii, fara mandat judecatoresc, adica sa aiba acces la toate datele despre viata privata a cetatenilor, cred ca va constitui baza inceputului unui nou scandal national despre incalcarea brutala a drepturilor omului. Niste diletanti au ajuns sa spioneze intreaga populatie a Romaniei! E mai grav decat isi inchipuie cineva!