Tare mult o apreciaza Vasilica Danilet (foto), inca membru CSM, pe fosta presedinta a Inaltei Curti de Casatie si Justitie Livia Stanciu, in prezent judecatoare la Curtea Constitutionala a Romaniei, post cu care a fost rasplatita de Klaus Iohannis. Atat de mult o apreciaza Vasilica incat de fiecare data cand soclul „muntelui de moralitate” se clatina, iese public sa o apere pe Livia Stanciu. A facut-o in cazul Rarinca, atunci cand, asa cum bine stim, Danilet ne-a explicat ca o achitare nu inseamna neaparat ca persoana trimisa in judecata este nevinovata. Ca un adevarat gentelman, Cristi vasilica Danilet a avut grija de ”partenera de nadejde a DNA” si dupa ce Livia Stanciu a fost demascata de CEDO.

Danilet a bagat capul in poza in cazul ”Mircia Gutau”, caz in care CEDO a condamnat Romania pentru incalcarea dreptului la un proces echitabil, garantat de art. 6 paragraful 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului. Decizia din cauza careia Romania a suferit o noua condamnare la CEDO a fost pronuntata, in 2010, de judecatorii ICCJ Livia Stanciu si Vasile Alixandri, presedinta de complet Ana Hermina Iancu facand opinie separata. Livia Stanciu si Vasile Alixandri au decis condamnarea lui Mircia Gutau la 3 ani si 6 luni inchisoare cu executare, dupa ce acesta fusese achitat de doua instante inferioare, la fond si apel, pe motiv ca „fapta nu exista”. Potrivit CEDO, condamnarea a fost dispusa cu incalcarea dreptului la un proces echitabil garantat de Art. 6.1 din Conventia EDO.

Legislatia si judecatorii de la instantele inferioare, bata-i vina

Totusi, nu Livia Stanciu si Vasile Alixandri (decedat intre timp) sunt de vina pentru aceasta condamnare. De vina sunt legislatia si judecatorii de la instantele inferioare Inaltei Curti. Nu o spunem noi, ci Vasilica Danilet, intr-o declaratie acordata site-ului hotnews.ro, si nu oricui ci chiar jurnalistului Dan Tapalaga:

„Ea (n.r. - condamnarea) este urmare a unei legislatii defectuoase, care pana in anul 2010 permitea judecatorilor din recurs sa condamne o persoana achitata in prima instanta fara a readministra problele si fara a fi reaudiati martori. Dupa prima condamnare a Romaniei, care a survenit in anul 2009, a aparut mica reforma din justitie iar Codul de Procedura Penala a fost corectat. Este posibil sa mai primim astfel de condamnari la CEDO, dar numai pentru dosarele finalizate inainte de 2010. Ce vreau sa sublinez este ca nu e vina judecatorilor ca nu au administrat probe in recurs, legislatia era de vina. (...)

Explicatia este simpla. Ori este vorba de insuficienta cunoastere a dosarului, ori este vorba de o slaba pregatire in ce priveste cunostintele juridice si cunoasterea practicii instantelor superioare, in sensul ca judecatorii de la instantele inferioare ar trebui sa respecte intru-totul practica constanta a instantelor de control judiciar. Cu alte cuvinte, noi nu avem in Romania sistemul de precedent judiciar recunoscut ca un principiu de drept, ceea ce-i o mare greseala”.

Ne intrebam, oare de ce Vasilica Danilet nu a iesit cu asemenea pozitii si in cazul altor condamnari la CEDO suferite de Romania din cauza incalcarii art. 6.1. Poate pentru ca nu era vorba de Livia Stanciu. Sau, cine stie, poate ca nu a fost intrebat. Si poate ca nu a fost intrebat pentru ca nu era vorba de Livia Stanciu.

Lacramioara Axinte: „Domnul Danilet pretinde ca ICCJ a procedat corect, iar Tribunalului Alba si a Curtea de apel Constanta au procedat gresit. O concluzie in dezacord cu Decizia CEDO”

La scurt timp dupa spalatura pentru Livia Stanciu, au aparut si primele reactii din partea magistratilor. Judecatoarea Lacramioara Axinte, presedinta Sectiei a II-a civile, de contencios administrativ si fiscal a Tribunalului Botosani, a remarcat, intr-o postare pe Facebook, faptul ca Danilet a ramas fidel fostei presedinta a ICCJ Livia Stanciu si ca incearca sa dea vina pe judecatorii de la instantele inferioare. In speta, cei de la Tribunalul Alba si Curtea de Apel Constanta. Lacramioara Axinte ii aminteste lui Danilet ca Inalta Curte a pronuntat decizia de condamnare a lui Gutau in 2010, desi existau inca din anul 2005 condamnari ale Romaniei la CEDIO, pentru incalcarea art. 6 paragraful 1.

Iata textul judecatoarei Lacramioara Axinte:

„Domnul Danilet ramane fidel fostei presedinte a ICCJ si incearca sa dea vina pe instantele inferioare, ca, vezi Doamne, nu au respectat practica constanta a instantei de control judiciar, adica a ICCJ. Cu alte cuvinte, domnul Danilet pretinde ca ICCJ a procedat corect, iar Tribunalului Alba si a Curtea de apel Constanta au procedat gresit. O concluzie in dezacord cu Decizia CEDO.

ICCJ a pronuntat decizia de condamnare in 2010, desi existau inca din 2005 mai multe condamnari ale Statului Roman pentru incalcarea art. 6 paragraful 1 din Conventie, incalcare comisa prin aceea ca inculpatii au fost condamnati in recurs, sau au fost mentinute hotararile de condamnare de la fond si apel, fara ca instanta de recurs sa audieze personal inculpatii si fara sa readministreze probele (Cauza Ilisescu si Chiforec contra Romaniei Hot din 01.12.2005, publicata in Monitorul Oficial Nr. 782 din 15 septembrie 2006)

'39. Curtea a declarat ca, atunci cand o instanta de control este competenta sa examineze cauza in fapt si in drept si sa analizeze per ansamblu chestiunea vinovatiei sau nevinovatiei, aceasta nu poate, din motive de echitate a procesului, sa se pronunte asupra acestor chestiuni fara o apreciere directa a marturisirilor prezentate in persoana de catre acuzat, care sustine ca nu a comis fapta considerata a fi o infractiune (Cauza Ekbatani impotriva Suediei, Hotararea din 26 mai 1988, seria A nr. 134, § 32).

40. Curtea conchide ca, in virtutea atributiilor conferite de Codul de procedura penala, tribunalul avea posibilitatea sa corecteze viciul neaudierii reclamantilor in prima instanta, 06.01.2006 fie anuland sentinta si trimitand cauza primei instante, fie statuand asupra temeiniciei acuzatiilor ce li s-au adus, dupa ce a facut o apreciere completa a chestiunii vinovatiei sau nevinovatiei celor in cauza, procedand, daca era cazul, la readministrarea probelor (paragraful 18 de mai sus, in special art. 38515 si 38516). Prin urmare, Curtea considera ca o audiere in fata instantei de recurs ar fi permis reclamantilor sa-si confrunte argumentele cu cele ale partii vatamate, sa administreze probe si sa interogheze eventuali martori'”.

*Cititi aici mai multe detalii despre condamnarea Romaniei la CEDO in cazul Mircia Gutau