110.000 euro si 350.000 lei daune morale, 179.566 lei despagubiri materiale si 10.500 lei cheltuieli judiciare. In total, peste 1 milion de lei. Atat trebuie sa scoatem din buzunare noi, cetatenii, pentru ultimele doua abuzuri dovedite savarsite de fostul procuror DNA Vasile Doana (foto), intre timp rasplatit de Sistem cu un post de conducere in cadrul Ministerului Administratiei si Internelor. Nenorocirile pentru care statul trebuie sa plateasca uriasa suma de bani au fost comise impotriva a doi ofiteri, pe vremea cand procurorii aveau dreptul sa aresteze. Este vorba despre locotenent-colonelul Ioan Inel si politistul judiciar Gheorghe Radu, arestati de Vasile Doana si tinuti dupa gratii 639 de zile inainte de a fi achitati definitiv de Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Cazul politistului judiciar Gheorghe Radu a fost semnalat de Lumeajustitiei.ro la inceputul lunii iunie 2016. Mai exact, la doua zile dupa ce judecatoarele Daniela Grigore si Daniela Moraru de la Sectia a IV-a civila a Curtii de Apel Bucuresti au majorat de la 100.000 euro la 110.000 euro daunele morale dispuse la fond de judecatoarea Sanda Paun, mentinand sentinta TMB nr. 908/03.07.2015 in ceea ce priveste despagubirile materiale (42.306 lei) pe care statul roman trebuie sa i le plateasca ofiterului ca urmare a privarii nelegale de libertate. Decizia nr. 558/07.06.2016 pronuntata de judecatoarele Grigore si Moraru nu a fost inca redactata, insa din motivarea sentintei TMB (hotarare atasata integral la final) reiese ca politistul a fost arestat preventiv de procurorul Vasile Doana, in 2003, pentru luare de mita si favorizare a infractorului, a executat 11 luni si 5 zile de arest preventiv, fiind in cele din urma achitat definitiv de instanta suprema pe motiv ca „faptele nu exista” (decizia ICCJ nr. 2348/03.07.2012 pronuntata in dosarul nr. 7043/2/2007).

Cazul locotenent-colonelului Ioan Inel - achitat definitiv in "dosarul BIR" dupa 299 de zile de arest executate pe nedrept - a fost adus in discutie, duminica 26 iunie 2016, de postul Antena 3. Inainte de a prezenta considerentele retinute de Curtea de Apel Bucuresti in decizia definitiva prin care statul roman a fost obligat sa ii plateasca victimei detentiei nelegale aproape o jumatate de milion de lei daune morale si materiale, sa spunem ca, intre timp, colonelul Vasile Doana a ajuns de la DNA la Ministerul Administratiei si Internelor, via Parchetul Militar de pe langa Curtea Militara de Apel Bucuresti, unde activeaza ca director general adjunct la Directia Generala Juridica. Detasarea la MAI a fost dispusa pe o perioada de 3 ani printr-o hotarare din 16 septembrie 2014 a Sectiei pentru procurori a CSM, semnata de Gheorghe Muscalu, fost vicepresedinte al Consiliului Superior al Magistraturii. Potrivit ultimei declaratii de avere, pe langa salariul lunar de aproximativ 4.000 euro/ luna, Doana detine importante cote parti din 4 terenuri totalizand circa 60.000 de metri patrati (1 teren intravilan si 3 terenuri agricole), o casa la curte, un apartament si doua autoturisme (un Hyundai Accent si un Jaguar X-Type), figurand insa si cu datorii considerabile catre banci.

CAB: „Arestarea a fost dispusa de procuror in conditiile vechilor reglementari... Reclamantul a fost arestat 299 de zile pentru fapte pentru care nu a fost gasit vinovat... Imaginea sa publica a fost compromisa ca urmare a intensei mediatizari a cazului in presa centrala, ca fiind un caz de mare coruptie”

In urma cu doua luni, Curtea de Apel Bucuresti s-a pronuntat definitiv in dosarul avand ca obiect actiunea in despagubiri formulata de Ioan Inel. Prin decizia civila nr. 227 din 14 aprilie 2016 (dosar nr. 997/93/2013 - reparare prejudicii erori judiciare), judecatoarele Ionelia Dragan si Mari Ilie de la Sectia a III-a civila a CAB au admis apelurile declarate de DNA si de Ministerul Finantelor Publice impotriva sentintei civile nr. 756/10.03.2015 a Tribunalului Ilfov, au redus daunele morale de la 448.500 lei, la 350.000 lei si au mentinut dispozitiile privind cuantumul daunelor materiale (137.260 lei) acordate locotenent-colonelului Ioan Inel pentru cele 299 de zile de detentie nelegala.

Minuta deciziei CAB nr. 227/A/14.04.2016:

„Admite apelurile declarate de apelantul Ministerul Public – PICCJ – DNA si de apelantul parat Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice impotriva sentintei civile nr. 756/10.03.2015, pronuntata de Tribunalul Ilfov, in contradictoriu cu intimatul reclamant Inel Ioan. Schimba, in parte, sentinta apelata, in sensul ca: Admite exceptia prescriptiei dreptului material la actiune pentru pretentia in legatura cu infractiunile de fals material in inscrisuri oficiale, fals intelectual, instigare la infractiunea de abuz in serviciu si asociere pentru savarsirea de infractiuni si respinge aceste pretentii ca prescrise. Obliga paratul, catre reclamant, la plata daunelor morale in suma de 350.000 lei (treisutecinzecimii lei). Mentine restul dispozitiilor sentintei apelate. Definitiva”. (Minuta sentintei civile apelate: „Admite in parte cererea. Obliga paratul la plata catre reclamant a sumei de 137.260 lei, cu titlu de daune materiale, si a sumei de 448.500 lei, cu titlu de daune morale. Cu apel in 30 de zile de la comunicare, apelul urmand a fi depus la Tribunalul Ilfov”).

Iata cum motiveaza judecatoarele CAB Ionelia Dragan si Mari Ilie daunele acordate ofiterului Ioan Inel, victima procurorului Vasile Doana:

„Potrivit situatiei de fapt retinute de prima instanta, necontestata de cei doi apelanti, reclamantul a fost arestat pe o perioada de 60 de zile de la data de 08.05.1998 pana la data de 06.07.1998, pentru savarsirea infractiunilor de fals si inselaciune, astfel cum rezulta din biletul de liberare nr. 391/1998 emis de Directia Generala a Penitenciarelor.

De asemenea, prin rezolutia din data de 12.12.2001 emisa de Parchetul Militar de pe langa Curtea Militara de Apel, s-a dispus schimbarea incadrarii juridice a faptelor de fals material in inscrisuri oficiale, fals in inscrisuri sub semnatura privata, uz de fals si inselaciune in forma calificata in fals material in inscrisuri oficiale, fals intelectual si inselaciune, fara a se mai retine forma calificata.

Ulterior, reclamantul a mai fost arestat pe o durata de 239 de zile de la data de 18.12.2001 pana la data de 13.08.2002, pentru savarsirea infractiunii de asociere in vederea savarsirii de infractiuni, astfel cum rezulta din biletul de liberare nr. 40258/2002.

Astfel, reclamantul a fost privat de libertate pentru o perioada de 299 de zile, in intervalul 08.05.1998-06.07.1998 si 18.12.2001-13.08.2002.

Prin ordonanta din data de 18.12.2006 emisa de Directia Nationala Anticoruptie, ca urmare a aplicarii legii mai favorabile, s-a dispus schimbarea incadrarii juridice fata de reclamant din prevederile art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. cu aplic. alin. (2) C. pen. si art. 75 lit. a) C. pen. in prevederile art. 215 alin. (1), (3) cu aplic. art. 41 si art. 75 lit. a) C. pen., precum si din prevederile art. 248 rap. la art. 248/1 C. pen. cu art. 41 alin. (2) si art. 75 lit. a) C. pen. in prevederile art. 248 C.pen. cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 75 lit. a) C. pen.

Prin rechizitoriul din data de 20.12.2006 intocmit de Directia Nationala Anticoruptie s-a dispus trimiterea in judecata in stare de libertate a reclamantului pentru infractiunea de inselaciune. De asemenea, prin acelasi rechizitoriu, s-a constatat ca pentru faptele de fals material in inscrisuri oficiale, fals intelectual si instigare la infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor a intervenit prescriptia speciala, iar in privinta infractiunii de asociere in vederea savarsirii de infractiuni s-a dispus netrimiterea acestuia in judecata, intrucat din probele administrate in cauza nu a rezultat ca acesta si-a manifestat vointa de a constitui o asociere sau de a fi membru al acesteia in sensul de a exista o intelegere, de a actiona potrivit unui plan in scopul savarsirii infractiunii.

Prin sentinta penala nr. 981/08.06.2010 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, ramasa definitiva prin decizia penala nr. 422/05.10.2011 pronuntata de Completul de 9 judecatori, reclamantul a fost achitat, in baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru savarsirea infractiunii de inselaciune in forma continuata, retinand ca, in cauza, faptele materiale retinute in sarcina acestuia nu intrunesc elementele constitutive ale infractiunii de inselaciune.

Astfel cum se retine in practicaua sentintei penale nr. 981/08.06.2010 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia Penala, la data de 03.05.2010, s-a luat in examinare cauza privind pe inculpatul (...) impreuna cu alti inculpati, la aceasta data fiind dat citirii in sedinta publica actul de sesizare al instantei, respectiv rechizitoriul nr. 48/P/20.12.2006 intocmit de PICCJ-DNA, prin care s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului (...) pentru infractiunea de inselaciune prevazuta de art. 215 alin. (1) si (3) Cod penal, respectiv s-a dispus incetarea urmaririi penale, in baza art. 11 pct. 1 lit. c) Cod procedura penala si art. 10 lit. f) si g) Cod procedura penala, ca urmare a implinirii termenului de prescriptie pentru infractiunile de fals material in inscrisuri oficiale, fals intelectual si instigare la infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor publice, iar in baza art. 11 pct. 1 lit. b) si art. 10 lit. b), d) Cod procedura penala, s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala pentru infractiunea prevazuta de art. 323 Cod penal.

(...) In ceea ce priveste infractiunea de inselaciune pentru care reclamantul a fost trimis in judecata prin rechizitoriul nr. 48/P/20.12.2006 si pentru care exista hotarare penala - sentinta civila nr. 981/08.06.2010 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia penala, de achitare a acestuia in baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) Cod procedura penala, Curtea apreciaza ca raportat la data pronuntarii deciziei nr. 422/05.10.2011 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie – complet de 9 judecatori, prin care a ramas definitiva aceasta sentinta, fata de data introducerii actiunii – 11.03.2013, cererea reclamantului nu este prescrisa, termenul de 18 luni prevazut de art. 506 Cod procedura penala implinindu-se abia la data de 05.04.2013.

Ca urmare, Curtea va analiza numai in raport de aceasta infractiune critica invocata de apelantul Ministerul Public-PICCJ in sensul ca numai un organ judiciar penal poate sa constate caracterul nelegal al privarii de libertate pentru a fi incident art. 504 Cod procedura penala.

Astfel, Curtea retine ca, potrivit art. 48 alin. (3) din Constitutie, statul raspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare.

Asa cum s-a decis in contenciosul constitutional prin Decizia nr. 45/1998, principiul responsabilitatii statului fata de persoanele care au suferit din cauza unor erori judiciare savarsite in procesele penale trebuie aplicat tuturor victimelor unor asemenea erori, fiind inadmisibil ca anumite erori judiciare neimputabile victimei sa fie suportate de aceasta.

Chiar in absenta unei atare statuari exprese a organelor judiciare penale, respectiv a instantei penale cu privire la legalitatea sau nelegalitatea masurii arestarii preventive, Curtea nu poate sa nu aiba in vedere finalizarea procesului penal prin hotararea penala de achitare a reclamantului - sentinta civila nr. 981/08.06.2010 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia penala, ramasa definitiva - care se impune cu autoritate de lucru judecat instantei civile, potrivit art. 22 din Codul de procedura penala si care dispune in sensul ca: 'Hotararea definitiva a instantei penale are autoritate de lucru judecat in fata instantei civile care judeca actiunea civila, cu privire la existenta faptei, a persoanei care a savarsit-o si a vinovatiei acesteia', hotarare din care rezulta neindoios caracterul nelegal al privarii de libertate.

Astfel, din considerentele sentintei civile nr. 981/08.06.2010 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia penala, de achitare a reclamantului in baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) Cod procedura penala, Curtea retine ca: 'nu exista probe ca inculpatul .... (…) acuzat in aceeasi termeni ar fi urmarit prin manopere amagitoare fata de banca sa realizeze foloase materiale prin insusirea banilor din patrimoniul bancii in mod injust'. 'Transferul acestor activitati prin decizia conducerii bancii catre inculpatii (...) si (...) reprezinta o renuntare constienta la aplicarea normelor legale in materie si nu o manopera oculta de inducere in eroare din partea inculpatului (...). (...) Asa cum s-a aratat prejudiciul suferit de banca este rezultatul actiunilor ilegale, abuzive ale bancii (cum de altfel retine si rechizitoriul) conjugate cu neputinta inculpatilor de a tine sub control executarea contractelor. Prin urmare, in cauza nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii de inselaciune nici cu privire la faptele inculpatilor (...)'.

Din cele aratate mai sus rezulta ca reclamantul, de vreme ce s-a retinut lipsa de vinovatie a sa, a fost victima unei erori judiciare, care a avut drept consecinta lipsirea de libertate a acestuia. Ca urmare, prezumtia sa de nevinovatie a fost grav incalcata prin faptul ca a fost lipsit de libertate pentru o fapta pentru care ulterior a fost achitat.

Curtea are in vedere, totodata, si prevederile art. 5 pct. 5 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, potrivit carora: 'Orice persoana care este victima unei arestari sau unei detineri in conditii contrare dispozitiilor acestui articol are dreptul la reparatii', prevederi care se impun prezentei instante de vreme ce Romania a devenit parte contractanta la Conventia pentru apararea drepturilor si libertatilor fundamentale, in acord cu dispozitiile art. 20 din Constitutia Romaniei.

Or, articolul 5 alineat 3 din Conventie, prevede ca: 'Orice persoana arestata sau detinuta, in conditiile prevazute la alineatul 1 litera c) din prezentul articol, trebuie adusa de indata inaintea unui judecator sau a unui alt magistrat imputernicit prin lege cu exercitarea atributiilor judiciarei (...)'.

In cauza de fata, arestarea reclamantului a fost dispusa de catre procuror in conditiile vechilor reglementari ale Codului de procedura penala privind masura arestarii preventive.

Or, cu privire la calitatea de magistrat a procurorului care a luat masura arestarii preventive, Curtea Europeana a Drepturilor Omului, in cauza Pantea impotriva Romaniei (hotararea din 3 iunie 3003), a reamintit ca 'in cauza Vasilescu c. Romaniei (hotararea din 22 mai 1998, Culegerea de hotarari si decizii 1998-III, p. 1075, par. 40, 41) a statuat deja, pe terenul articolului 6 alineatul 1 din Conventie, ca in Romania, procurorii, actionand in calitate de reprezentanti ai Ministerului Public, subordonati, mai intai, procurorului general, apoi ministrului justitiei, nu indeplinesc conditia de independenta in raport cu puterea executiva. Curtea nu identifica nici un motiv care ar conduce la o concluzie diferita in speta, de aceasta data, pe terenul articolului 5 alineat 3 din Conventie, din moment ce independenta fata de executiv este inclusa printre garantiile pe care le presupune notiunea de "magistrat", in sensul articolului 5 alineat 3 din Conventie (Schiesser, sus-mentionata, par. 31)'.

Avand in vedere cele expuse anterior, Curtea de contencios european a concluzionat ca procurorul care a dispus arestarea preventiva a reclamantului nu era un 'magistrat', in sensul articolului 5 alineat 3 din Conventie.

Asa fiind, si din aceasta perspectiva, prezenta instanta nu poate decat sa constate caracterul nelegal al masurii arestarii preventive a reclamantului, aspect ce da dreptul reclamantului la obtinerea repararii prejudiciului incercat ce i-a fost produs prin masura lipsirii de libertate, prin antrenarea raspunderii statului in conditiile art. 504 Cod procedura civila.

De altfel, printr-o jurisprudenta constanta a Curtii Constitutionale (care a determinat si adoptarea Legii nr. 281/2003, act normativ care a pus in concordanta aceste dispozitii legale din Codul de procedura penala cu deciziile adoptate anterior), s-a statuat, tinandu-se seama si de art. 5 pct. 5 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului (prin prisma art. 20 din Constitutie), asupra neconstitutionalitatii oricaror limitari aduse de legiuitor a ipotezelor in care statul raspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare savarsite in procesele penale.

Pe de alta parte, prin aceleasi decizii s-a apreciat ca prevederile art. 504 C.proc.pen. erau neconstitutionale numai sub raportul sferei lor de aplicare, nu si sub acela al conditiilor repararii pagubelor pricinuite prin erorile judiciare, intrucat art. 48 alin. (3) din Constitutie lasa la optiunea legiuitorului stabilirea conditiilor procedurale in care dreptul la reparatii poate fi exercitat.

Conditia sus-mentionata – aceea a luarii unei masuri de privare sau restrangere de libertate in mod nelegal – a fost insa apreciata constant in jurisprudenta Curtii Constitutionale, ca de altfel si in cazul altor cerinte impuse de lege pentru exercitarea dreptului la acces liber la justitie, ca fiind in concordanta cu dispozitiile constitutionale ale art. 21 si art. 126 alin. (2), retinandu-se in plus, fata de jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, ca acest drept nu este absolut si poate fi ca atare subiectul unor limitari sau conditionari atat timp cat nu este atinsa insasi substanta sa.

Aceasta conditie este insa intrunita in prezenta cauza, asa cum deja s-a mentionat.

Referitor la despagubirile materiale si morale, prioritar, Curtea urmeaza sa aiba in vedere la stabilirea cuantumului acestora doar infractiunea de inselaciune pentru care prezenta actiune s-a constatat a fi inca in termenul de prescriptie.

In ce priveste daunele materiale solicitate, Curtea apreciaza corecta solutia instantei de fond. Astfel, Curtea are in vedere faptul ca, urmare a lipsirii de libertate pe o perioada de 299 zile, reclamantul a inregistrat un prejudiciu determinat de faptul ca a fost trecut in rezerva anticipat, diminuandu-se astfel drepturile materiale de care ar fi beneficiat daca nu ar fi fost supus respectivelor masuri de restrangere a libertatii.

In acest sens, la dosar sunt dovezi in sensul ca reclamantul a fost trecut in rezerva la data de 15.05.1999, respectiv ca acesta a fost pensionat anticipat.

Potrivit raportului de expertiza efectuat in cauza, diferenta dintre pensia la care ar fi fost indreptatit reclamantul in situatia in care ar fi fost pensionat in septembrie 2008 si cea stabilita in anul 1999, raportata la perioada septembrie 2008 - iunie 2014, este de 60.468 lei, iar diferenta dintre solda de incasat pentru perioada mai 1999 - septembrie 2008 si pensia neta incasata este de 76.792 lei.

Asa fiind, Curtea apreciaza ca, raportat la art. 505 Cod procedura penala, in mod corect a constatat instanta de fond ca reclamantul este indreptatit la despagubiri reprezentand daune materiale in cuantum de 137.260 lei.

In privinta daunelor morale, Curtea retine aspecte de ordin doctrinar si jurisprudential, potrivit cu care, data fiind natura prejudiciului care le genereaza, nu exista criterii precise pentru determinarea lor. Insa, despagubirea baneasca acordata pentru repararea unui prejudiciu nepatrimonial nu poate fi refuzata prin invocarea unei imposibilitati de stabilire a unei corespondente exacte intre cuantumul acestei despagubiri si gravitatea prejudiciului pe care ar trebui sa-l repare.

Problema stabilirii despagubirilor pentru daune morale nu se reduce la cuantificarea economica a unor drepturi si valori nepatrimoniale cum ar fi demnitatea, onoarea, ori suferinta psihica incercata de cel ce le pretinde. Ea presupune o apreciere si evaluare complexa a aspectelor in care vatamarile produse se exteriorizeaza si pot fi astfel supuse puterii de apreciere a instantelor de judecata.

Prin urmare, chiar daca valorile morale nu pot fi evaluate in bani, atingerile aduse acestora imbraca forme concrete de manifestare, iar instanta are astfel posibilitatea sa aprecieze intensitatea si gravitatea lor si sa stabileasca daca o suma de bani, si in ce cuantum, este potrivita pentru a repara prejudiciul moral produs.

In cauza de fata, Curtea retine ca, in mod indubitabil, arestarea reclamantului pe o perioada destul de lunga de 299 de zile si cercetarea sa pe parcursul mai multor ani au determinat inregistrarea de catre acesta a unui prejudiciu moral, timp in care a planat asupra sa suspiciunea ca s-ar face vinovat de infractiunile mentionate, fiind afectate, asa cum a retinut si prima instanta, in mod implicit, acele atribute ale persoanei care influenteaza relatiile sociale - onoare, reputatie - precum si pe cele care se situeaza in domeniul afectiv al vietii umane - relatiile cu prietenii, apropiatii, vatamari care isi gasesc expresia cea mai tipica in durerea morala incercata de victima si de familia acestuia.

Mai mult, indubitabil, reclamantul a resimtit inconveniente de ordin fizic datorate pierderii confortului avut in stare de libertate.

De asemenea, imposibilitatea reclamantului de a fi alaturi de familie si de a-si desfasura normal viata privata, a determinat, in mod indubitabil, inregistrarea unui prejudiciu moral.

Astfel, potrivit dovezilor de la dosar, in aceasta perioada de timp casatoria reclamantului s-a destramat, iar fiul acestuia, aflat la varsta adolescentei, cand se formeaza si personalitatea unui copil, fiind lipsit de supravegherea tatalui, a devenit consumator de droguri ceea ce a avut urmari dramatice, conducand in final la decesul acestuia, astfel cum rezulta din certificatul de deces aflat la dosar.

Totodata, Curtea retine, ca si prima instanta, ca privarea nelegala de libertate a reclamantului a avut consecinte nefavorabile si asupra carierei sale profesionale. Astfel, reclamantul, la momentul arestarii sale, se afla intr-un moment de maxima valorificare a pregatirii profesionale constand in absolvirea scolii militare de ofiteri activi, urmate de studii superioare de politehnica si activarea in domeniul apararii antiaeriene si informaticii.

Nu in ultimul rand, Curtea apreciaza ca in mod corect a retinut prima instanta ca reputatia sa sociala si profesionala au fost stirbite ca urmare a perceptiei publice create prin faptul arestarii sale, imaginea sa publica a fost compromisa ca urmare a faptelor de care a fost acuzat si a intensei mediatizari a cazului in presa centrala, ca fiind un caz de mare coruptie.

Curtea retine ca nu exista un sistem care sa repare pe deplin daunele morale constand in dureri psihice si fizice.

Plecand de la aceste aspecte de principiu, Curtea apreciaza ca se poate acorda victimei o indemnitate cu caracter compensatoriu, in echivalent banesc, care permite victimei sa-si aline rezultatul dezagreabil al faptei ilicite. Curtea sesizata cu repararea prejudiciului nepatrimonial urmeaza sa stabileasca o suma necesara pentru a procura acesteia satisfactii de ordin moral susceptibile de a-i valoarea de care a fost privata.

Pentru cuantificarea efectiva a prejudiciului suferit, Curtea urmeaza sa aiba in vedere valoarea despagubirilor nepatrimoniale acordate de Inalta Curte de Casatie si Justitie, precum si Curtea Europeana a Drepturilor Omului in situatii similare.

Retinand ca este de netagaduit ca orice retinere, arestare si inculpare pe nedrept produce celor in cauza suferinte pe plan moral si social, ca astfel de masuri lezeaza demnitatea si onoarea, libertatea individuala, drepturi personal nepatrimoniale ocrotite de lege si ca, din acest punct de vedere, le produce un prejudiciu moral care justifica acordarea unei compensatii materiale, Curtea a apreciat ca pentru cuantificarea efectiva a acestui prejudiciu trebuie folosit drept criteriu valoarea despagubirilor nepatrimoniale acordate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in situatii similare.

Astfel, prin decizia civila nr. 5626 din 15 mai 2009, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in dosarul nr. 27991/3/2009, daunele morale au fost stabilite la suma de 140.000 lei pentru reclamantul care a suferit o privare de libertate de 3 luni, avand o varsta inaintata la data arestarii de 65 de ani, procesul finalizandu-se cu o solutie de achitare pentru ca fapta nu a fost savarsita de inculpat. Inalta Curte a apreciat ca aceasta suma de bani respecta proportionalitatii daunelor morale acordate cu intensitatea si gravitatea suferintelor fizice si psihice incercate de victima.

Prin decizia civila nr. 4505 din 3 iulie 2008, Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia civila si de proprietate intelectuala a admis recursul declarat de reclamant, a casat in parte decizia recurata si a obligat Ministerul Economiei si Finantelor, ca reprezentant al Statului Roman, sa plateasca reclamantului suma de 100.000 lei (RON), reprezentand daune morale, fata de perioada arestarii nelegale a reclamantului, 17 ianuarie 1985 – 2 mai 1985, de atingerea adusa de aceasta masura prestigiului, demnitatii si de suferintele fizice si psihice cauzate acestuia.

Astfel, in cauza Dragotoniu si Militaru-Pidhorni impotriva Romaniei (hotararea din 24.05.2007), Curtea a constat incalcarea art. 6 alin. 1 din Conventie, intrucat cei doi reclamanti au fost condamnati pentru fapte care nu constituiau in momentul comiterii lor o infractiune in dreptul national si a obligat statul parat sa plateasca fiecaruia dintre reclamanti 3.000 de euro pentru prejudiciul moral. Referitor la aceasta cauza, instanta de apel retine ca unul dintre reclamanti a fost arestat in perioada 15.09.1994-23.09.1994. La 20.01.1995 cei doi reclamanti au fost arestati preventiv, arestarea lor fiind prelungita succesiv.

In cauza Pantea impotriva Romaniei (hotararea din 3.06.2003), Curtea a retinut incalcarea art. 3 din Conventie, fata de tratamentele inumane si degradante suportate de reclamant si fata de lipsa unei anchete efective, a art. 5 alin. 1, intrucat a fost mentinut in detentie dupa expirarea mandatului de arest, incalcarea art. 5 alin. 3, intrucat procurorul care a ordonat detinerea reclamantului nu avea calitatea de magistrat, incalcarea art. 5 alin. 4, avand in vedere ca instanta nu a statuat intr-un termen scurt asupra legalitatii masurii arestarii preventive, a art. 5 alin. 5 si a art. 6 alin. 1 din Conventie, apreciind ca autoritatile sunt raspunzatoare pentru intarzierea globala in solutionarea cauzei. Curtea, dupa ce a retinut aceste multiple incalcari ale drepturilor omului si de o gravitate deosebita, a obligat statul parat sa plateasca reclamantului suma de 40.000 euro, pentru daune materiale si morale. Referitor la aceasta cauza, instanta de apel retine ca reclamantul a fost arestat in perioada 20.07.1994 - 28.11.1994, iar in cursul detinerii sale a suferit lovituri si rani multiple si nu i s-a acordat asistenta medicala adecvata.

Fata de aspectele retinute mai sus, Curtea constata intemeiata in parte cererea reclamantului de acordare a daunelor morale, urmand ca paratul sa fie obligat, cu titlu de daune morale, la plata catre reclamant a sumei de 350.000 lei pentru fapta ilicita constand in incalcarea libertatii persoanei.

La stabilirea cuantumului, instanta de apel a avut in vedere consecintele negative suferite, pe plan fizic si psihic, importanta valorilor morale lezate, masura in care au fost vatamate aceste valori, faptul ca a fost retinut o perioada mare de timp, iar cercetarea judecatoreasca s-a intins pe parcursul mai multor ani, ce a prelungit starea de disconfort a reclamantului, dar si faptul ca aceste despagubiri sunt acordate doar pentru retinerea ilegala a reclamantului pentru savarsirea infractiunii de inselaciune, pentru celelalte infractiuni constatandu-se prescrisa actiunea sa.

In consecinta, fata de consideratiile de fapt si de drept expuse, Curtea, in temeiul art. 480 Cod procedura civila, va admite apelurile, va schimba, in parte, sentinta apelata, in sensul ca va admite exceptia prescriptiei dreptului material la actiune pentru pretentia in legatura cu infractiunile de fals material in inscrisuri oficiale, fals intelectual, instigare la infractiunea de abuz in serviciu si asociere pentru savarsirea de infractiuni si va respinge aceste pretentii ca prescrise, va obliga paratul, catre reclamant la plata daunelor morale in suma de 350.000 lei (treisutecinzecimii lei), mentinand restul dispozitiilor sentintei apelate”.

*Cititi aici integral decizia CAB nr. 227/A/14.04.2016 (dosar nr. 997/93/2013), prin care judecatoarele Ionelia Dragan si Mari Ilie au obligat statul sa ii plateasca ofiterului Ioan Inel 350.000 lei daune morale si 137.260 lei daune materiale

*Cititi aici integral sentinta TMB nr. 908/03.07.2015 (dosar nr. 32788/3/2012), prin care judecatoarea Sanda Paun a obligat statul sa ii plateasca ofiterului Radu Gheorghe 100.000 euro daune morale, 42.306 lei daune materiale si 6.000 lei cheltuieli de judecata

*Cititi aici hotararea CSM din 16 septembrie 2014 prin care Vasile Doana a fost detasat la MAI