Va intrebati cu totii de ce in pofida alegerilor libere in magistratura, CSM merge tot mai prost, de la an la an, iar odata cu el intregul sistem judiciar?... Ghicitoarea nu e simpla, insa dezlegarea ei sta in legile de functionare ale acestui Consiliu si in oamenii care il populeaza, care au nasit o institutie energofaga, in care se traieste foarte bine taindu-se frunze la caini.

Am asistat din exterior si interior, incepand din 2005, la crearea si dezvoltarea noului CSM. Imi amintesc de furiile ministresei Macovei de atunci pe judecatorul Dan Lupascu (primul presedinte al Consiliului) care cauta sediu, logistica si resurse umane sa puna CSM-ul pe picioare. Ce mai tipa Macovei ca oamenii din minister o paraseau pe capete, fugind sa se angajeze la nou nascutul CSM unde se polarizau toate sperantele sistemului judiciar. De atunci, CSM a crescut, a avut cateva valori incontestabile, care au reusit sa distanteze intrucatva institutia de politic si au impus-o aidoma unui minister. De care s-a ales insa praful, intrucat aceasta institutie, daca e s-o luam la bani marunti nu mai reprezinta azi pe nimeni. Nici pe magistrati, nici pe justitiabili. Toaca anual o avere fara sa ofere nici macar speranta unei schimbari in bine. A ajuns o frana in reforma Justitiei. Imprumutand metehnele politicienilor, membrii acestei institutii isi amintesc de magistrati doar la alegeri, cand au nevoie de votul lor, ii vrajesc cu promisiuni si proiecte alese, iar dupa ce se vad cu sacii in caruta: ura si la gara.

Vocile sefilor CSM din ultimii doi ani nu le-ati auzit mai niciodata cand se impunea punerea Executivului la zid ca deturneaza taxele judiciare de timbru, ca nu finanteaza posturile din sistem, ca nu sunt sedii corespunzatoare si cate nu sunt problemele Justitiei...

Sefii CSM au mereu alte treburi. Remobiliarea si decorarea birourilor, plimbarea prin strainataturi, intalniri si receptii fara nicio finalitate, dar care ii extenueaza peste poate, schimbatul masinilor de lux si mai nou, cenzurarea presei care a devenit brusc noul  inamic cand ii mai ia la ochi. Au o sedinta, doua, pe saptamana, de cateva ore, pentru care sunt platiti regeste si un intreg aparat administrativ – cred ca s-a depasit numarul de 200 de persoane – la picioarele lor. Nu sunt magistrati suficienti in sistem, dar membrii CSM detaseaza cu sutele pe la alte institutii, iar mai nou, vechii membri care nu au mai iesit la vot sunt “recuperati” pe posturi de consilier pentru ca dupa o asemenea demnitate, intorsul la munca nu mai e o optiune.

De cand cu transmisia in direct a sedintelor de lucru, imaginea CSM a ajuns, la propriu, una usor ridicola: o masa mare, plina de cafele, termos-uri si sticle de apa, dupa care trebuie sa faci eforturi sa vezi cine lipseste. Caci se lipseste la greu, desi banii se iau integral. In sediul CSM e un “dolce farniente” total. Mapele de lucru sunt adeseori nedeschise si vazute abandonate pe la secretariate. Cand se coboara cu liftul la sala de sedinta de la etajul 1, unii membri nu o pot face pana nu cheama un jandarm sa le care laptop-ul si sa le deschida usile. S-au invatat cu slugi. Ce imagine dezonoranta pentru uniforma militara...

Membrii CSM s-au rupt de realitate si se ciondanesc intre ei ori de cate ori au prilejul. Unii ar crede ca pentru problemele reale ale Justitiei, eu as zice pentru ca pentru orgoliile si interesele personale. Membrii CSM au demonstrat de prea multe ori ca sunt incapabili sa ajunga la un consens atunci cand s-ar impune o problema de mare interes. E drept ca nici nu ar putea urni muntii din loc, pentru ca nu exista o cooperare cu celelalte puteri in stat ca sa fie luati in seama. Executivul nu le da concursul, le baga bete in roate sau ii bruiaza pe anumite zone. Acest fapt nu justitifica insa starea de blazare generala, lipsa de atitudine si initiativa, si mai ales refugiul in luxul oferit de oportunitati.

CSM a ajuns o sinecura. Munca putina, trai boieresc. Cand o duci prea bine, nu mai percepi realitatea din jur. Nu te mai trage ata sa te bati pentru neajunsurile sistemului, sa te risti sa fii luat in vizor, sa poti avea neplaceri. Curajul se estompeaza, la fel si bunele intentii cu care sunt sigur ca au venit majoritatea. Apare grija pentru conservarea pretiosului scaun atat de greu dobandit. In fond, odata ajuns in CSM esti un om realizat, si cand te uiti inapoi in sistemul din care provii, unde vezi cum se lucreaza pe branci, sub munti de dosare, fara slugi, fara masini, soferi si secretare, cine s-ar mai intoarce? Asa se explica de ce majoritatea membrilor CSM s-a predat si inchide ochii...

Iata de ce, de prea mult bine, si in lipsa unor lideri autentici (cu exceptia judecatoarei Mona Pivniceru) actualul CSM nu poate oferi nici un orizont. Nu are imagine in interiorul sistemului, nici in afara lui, pentru a putea fi un partener serios de dialog cu celelalte puteri in stat pe problemele Justitiei.

E limpede ca CSM se indreapta spre disolutie institutionala, desi comparativ cu consiliile din alte state europene al nostru a primit cele mai mari puteri. Lumea s-a prins ce a devenit aceasta institutie si, probabil, in curand vom asista la regandirea legilor sale de functionare. E foarte probabil ca o viitoare lege sa desfiinteze actualul Consiliu si sa-l inlocuiasca cu un altul regandit din temelii. Inspectia Judiciara va deveni curand autonoma si va fi dezlipita de CSM, dupa cum au aparut deja semnale politice, iar ce va ramane va ajunge la mintea romanului cea de pe urma.