Multi vor parea socati de urmatoarele afirmatii: Directia Nationala Anticoruptie a devenit o unealta politico-judiciara in mana unor personaje aflate vremelnic la Putere, care isi elimina/compromit programat oponentii, de multe ori si cu ajutorul SRI, care livreaza materialul de interceptari in functie de interese. Toate marile fraude din Romania sunt ascunse in dosarele procurorilor DNA si de miscat se misca numai cand si unde se doreste, pentru a se da impresia ca se munceste ori in cazuri minore ca importanta, pentru a se raporta dosare la numar. Oricat ar parea de intrigante aceste afirmatii, sunt concluzii bazate pe observarea in ani a modului in care DNA instrumenteaza anumite dosare si se preface ca nu le vede pe cele care constituie cu adevarat marea coruptie si care afecteaza economia Romaniei. Si nu ne vom referi aici la dosarele marunte, care in mod normal nici n-ar avea ce sa caute in ograda unei institutii de elita cum a fost DNA gandita la inceput.

Am sa argumentez:

- Nascut, la modul declarativ, pe un ideal  nobil, PNA a devenit un monstru care si-a devorat creatorul. Adrian Nastase (PSD) l-a conceput, i-a nasit sefii, iar apoi, pentru ca a ezitat sa duca pana la capat Dosarul Flota si a pierdut alegerile, a sfarsit in ghearele monstrului, pe principiul ”pe cine nu lasi sa moara, nu te lasa sa traiesti”;

- Toti procurorii importanti din PNA au fost numiti politic. Mai intai “garnitura Amarie” adusa de regimul PSD, iar apoi, dupa victoria in alegeri a portocaliilor, s-a inventat un raport Freedom House pritocit in laboratoarele Monicai Macovei, ca pretext de epurare masiva a fostului PNA si transformarea lui intr-un DNA cu infanteristi adusi de la Cluj, in frunte cu Daniel Morar, Doru Tulus si altii. Iar prima grija a noilor veniti a fost musamalizarea tuturor dosarelor lui Basescu, care i-a numit in functie;

- daca inainte de venirea lui Basescu la Putere PNA-ul nu facea dosare la PSD-isti, actualul DNA nu prea face dosare la PDL-isti (exceptiile confirma regula);

- sub bagheta Monicai Macovei, monstrul DNA s-a desavarsit. I s-au dat puteri exclusive (competente) asupra marilor fraude, astfel incat fizic, cateva zeci de procurori sa nu poata instrumenta – chiar si sa vrea – miile de cazuri in care se fura la greu si unde sunt necesare investigatii ample, indelungate. Bine controlat politic si penetrat de SRI la toate nivelurile, DNA nu vrea si nici nu poate sa ancheteze ori sa-i trimita in judecata pe cei care jefuiesc la vedere  tara: platim preturi de sase-sapte ori mai mare la kilometrul de autostrada  si DNA nu vede; s-au furat banii din Sanatate, dar DNA nu vede; s-au furat/detunat banii de pensii, DNA nu vede; nu exista nicio achizitie importanta la ministere fara ca licitatiile sa nu fie cu dedicatie si DNA nu vede; platim curentul de patru ori mai mult decat costa la producere din cauza unei mafii de intermediari care paraziteaza statul, iar DNA nu vede! Si lista continua la nesfarsit, pentru ca cetateanul este cel care plateste pentru o criza generata de jaful de neoprit al actualilor guvernanti. De ce a fost nevoie ca toate marile jafuri, din oricare judet al tarii, sa fie de competenta exclusiva a DNA, unde nu exista decat vreo 70 de procurori operativi? Raspunsul e la mintea oricui: o mana de procurori dintr-o singura unitate, sunt mai usor de controlat decat cei peste 2000 de procurori raspanditi in intreaga tara;

- la DNA s-a investit cea mai importanta logistica din sistemul judiciar, dar s-a recrutat cea mai slaba resursa umana posibila. Privirile majoritatii procurorilor DNA “sclipesc de inteligenta”. Priviti-i si va veti convinge! Procurorii sunt selectati prin interviuri (nu prin examen), adusi de la parchete inferioare, direct la marea coruptie si toti au CV-uri profesionale care colcaie de achitari, rateuri, dosare importante inchise cu NUP-uri. In schimb, exceleaza in servilism si obedienta. Morari, papici, tulusi, balcani, bocsani si alte asemenea exemple exceleaza la achitari si retineri nejustificate, pentru care nu raspund si nu sunt in stare sa salte norma parchetului la mai mult de 1,2 rechizitorii/an/procuror;

- DNA toaca anual un buget de zeci de ori mai mare decat banii pe care ii retuneaza bugetului, din recuperarea prejudiciilor. Un dosar al DNA, indiferent de solutie, costa mai mult de 100.000 euro, iar la recuperat prejudicii, sumele sunt nesemnificative;

- faptul ca multe dosare sunt teleghidate, iar amatorismul a ajuns la cote maxime, o demonstreaza lipsa alarmanta din ultimii ani a flagrantelor adevarate, inlocuite cu “promisiuni” neurmate de executare, interceptari indoielnice si autodenunturi si mai indoielnice ale unor indivizi care isi negociaza soarta in propriile dosare penale;

- exista dosare de neimaginat ca instrumentare intr-un stat european, care au generat debarcarea unor ministri, precum Tudor Chiuariu de la Justitie - dupa care, de ani de zile, nu s-a dat nicio solutie. Intr-un stat european, cu opinie publica puternica, o structura ca DNA ar fi fost desfiintata dupa o asemenea manevra politico-judiciara;

- credibilitatea interna a DNA este alarmant de scazuta, oricat ar aplauda niste comisari europeni sau ministri ai Justitiei. In interiorul magistraturii, respectul profesional pentru procurorii DNA este minim, in schimb exista o frica de ei, de interceptarile pe care le fac de cand poseda aparatura proprie. Niciun magistrat de elita, care se respecta, nu se mai ofera sa lucreze in aceasta structura, care are mari probleme in a aduce procurori experimentati. Putini mai cred in profesionalismul dosarelor DNA, chiar daca din cand in cand cate un judecator admite cereri de arestare preventiva;

- DNA a inceput de la o vreme sa retina vineri seara (pe modelul uratelor arestarilor de vineri noapte din trecut) si, mai nou, ce coincidenta, cand Traian Basescu e plecat din tara;

Cred ca argumentele sunt suficiente. Daca se va continua in acest trend, DNA risca sa devina o adevarata politie politica, in care principiile statului de drept sunt golite de continut, si care va actiona exclusiv pe modelul declaratiilor bravului nostru carmaci si a strategiei nationale anticoruptie in care categorii profesionale de prima mana sunt zugravite in culorile amenintarii sigurantei nationale. Fara sa se puna degetul cu adevarat pe rana, paturile profesionale importante ale statului au devenit o tinta predilecta DNA si a SRI-ului din spatele lui. Politicieni, magistrati, avocati, politisti, ziaristi, functionari si in genere, tot ce nu pupa-n fund actuala putere, par sa intre in vizorul acestui parchet pe chestiuni marunte, importante in felul lor, dar care, atentie, nu reprezinta marea coruptie. In vreme ce nimeni nu raspunde pentru jefuirea banului public! Toti stim ca Romania e saracita de coruptie. Aparent ar trebui sa ne bucure ca personaje atat de importante ajung sa fie trase, in sfarsit, la raspundere. Dar, din pacate, directia de actiune a DNA e total gresita, pentru ca se rezuma la gainarii, indiferent de sonoritatea numelor celor care le comit. Actuala lupta cu coruptia, in maniera in care e purtata, nu ne ajuta sa traim mai bine si intr-un stat mai sigur.

Lipsa de probe in dosarele cheie, anchetele televizate pornite in tromba si fasaite in doar cateva saptamani nu fac decat sa distruga imaginea unor importante institutii ale statului, dar si increderea in Justitie. Excesul de cereri de arestare, pe probatorii ridicole si care nu sunt admise de instante, nu fac decat sa-l innebuneasca pe cetatean si nu aduc niciun folos democratiei. Drumul presarat de achitari face ca victimele unor abuzuri ori chiar hotii neprinsi sa aduca nesfarsite acuze unei institutii a statului care nu raspunde asteptarilor.

Iar vina pentru tot ce inseamna in prezent esecul DNA, ca experiment intr-un stat european, o poarta cateva entitati – presedintele Traian Basescu (care face numirile politice), ministrul Justitiei Catalin Predoiu (care face propunerile de numire si care a devenit aplaudacul DNA), Procurorul General Laura Kovesi (impreuna cu Sectia de urmarire penala si criminalistica, unde nu trece nicio plangere penala de abuz impotriva vreunui procuror anticoruptie) si Consiliul Superior al Magistraturii (care nu a sanctionat niciodata un procuror anticoruptie) - care se fac cu totii ca nu vad nimic rau in ceea ce se intampla. Dimpotriva, totul e roz, roz, roz, ca fondantele mestecate la Bruxelles....