Statul de drept sau „Rule of Law”, cum ii spun americanii, este principiul potrivit caruia conducerea unei natiunii se supune legii si nu deciziilor arbitrare ale conducatorilor. 

Iar Suprematia legii este garantia respectarii drepturilor si libertatilor fundamentale. Asadar, chiar si decidentul care ocupa cea mai inalta pozitie in structura de conducere a unui stat de drept, cum e in cazul nostru presedintele Iohannis, nu poate lua decizii dupa bunul sau plac si nici macar dupa placul propriului electorat. In statul de drept, nimeni, nici macar alegatorii nu pot fi deasupra legii. Toti se supun legii si, mai mult decat atat, toti se supun legii fundamentale, respectiv Constitutia tarii, daca vorbim de un stat constitutional, cum e si Romania.

In aceste conditii, decizia lui Iohannis de a accepta propunerea de premier a unei majoritati parlamentare nu are deci nimic de-a face nici cu bunul sau plac si nici macar cu bunul plac al sustinatorilor sai. Constitutia spune clar ca pentru investirea unui nou guvern, presedintele desemneaza un premier „in urma consultarii partidului care are majoritatea absoluta in Parlament, ori, daca nu exista o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate in Parlament”. Asadar, vrea, nu vrea, presedintele trebuie sa tina cont de majoritate, iar consultarile si negocierile inceteaza atunci cand se constata ca s-a constituit o majoritate. Din aceasta perspectiva e profund gresita afirmatia lui Iohannis ca-i „da PSD-ului inca o sansa”. Nu e vorba de nicio sansa – e un drept constitutional al majoritatii.

Prin urmare, daca vrem ca Romania sa fie stat de drept trebuie sa respectam Constitutia – si atunci cand ne convine, dar mai ales atunci cand nu ne convine, pentru ca altfel, ajungem din nou la „bunul plac” care am vazut ca nu se impaca deloc cu principiul „statului de drept”.

In acest context, sunt surprinzatoare criticile la adresa lui Iohannis pe motiv ca ar fi acceptat atat de usor ceea ce-i impunea de fapt Constitutia. Nu ne referim la talibanii anti-PSD-isti. Lor nu le poti pretinde o judecata rationala, democratica. Ne referim la deontologii statului de drept, intelectualii de dreapta, sau USR-istii tineri care au invartit ani la rand acest concept pretios ca pe o morisca, fie pentru a-l mentine pe Traian Basescu la Cotroceni in 2012, fie pentru a contesta in 2017 orice modificare a legilor sacrosante ale Justitiei, adoptate de Monica Macovei. De asemenea, scenariul dramatic al „ingenunchierii statului de drept” daca iese Ponta presedinte a fost folosit pentru a-l propulsa pe Iohannis in alegerile prezidentiale din 2014. Si – culmea! – „statul de drept” a fost mentionat si in comunicatul Departamentului de Stat al SUA, care isi exprima ingrijorarea ca modificarea legilor justitiei de catre Parlament ar putea „slabi statul de drept”.
Acesti deontologi ne surprind in aceste zile! Acesti apostoli ai „statului de drept” ne surprind cand il pun la colt pe idolul lor Iohannis pentru ca a acceptat propunerea PSD pentru functia de prim-ministru. Care va sa zica, „statul de drept” e bun doar atunci cand este este anti-PSD, atunci cand poate fi invocat pe ton sententios pentru a combate orice tentativa de modifica legile justitiei sau de a contesta orice critica la adresa sefei DNA sau a procurorului general.

Cand insa vine vorba de numirea unui prim-ministru PSD, „statul de drept” nu mai conteaza! Sau pare a fi mai degraba un „lux”, cum ar spune un fost ministru din tabara deontologilor... Cum sa se impiedice domnul Iohannis de acest moft al statului de drept, cand „strada si Facebook-ul” ii cer, mai imperativ chiar decat legea, sa nu numeasca PSD-isti la conducerea tarii? Si ce mai conteaza rezultatul unor alegeri? Ce mai conteaza majoritatea? Ce mai conteaza Constitutia? Noi, deontologii, suntem dezamagiti de aceasta „tradare” a presedintelui Iohannis! Asta i se reproseaza lui Iohannis, ca ar fi trebuit sa stie ca, de fapt, „statul de drept” e anti-PSD-ist.

https://www.facebook.com/MGDraghici/posts/1783542961760155