Uniunea Juristilor din Romania condusa de profesorul Ioan Chelaru (foto 1) nu se dezice. Desi tara este sub imperiul COVID-19, fiind interzise adunarile si evenimentele publice, presedintele UJR Ioan Chelaru nu a facut rabat de la Ziua Justitiei si a organizat si in acest an evenimentul de referinta al anului. Este practic al 26-lea an in care se celebreaza Ziua Justitiei. De altfel, pentru cine a uitat, prima zi a Justitiei a avut loc la Uniunea Juristilor din Romania in anul 1994, dupa ce ministrul Justitiei de la acea data, Gavril Iosif Chiuzbaian, fost presedinte al Uniunii Juristilor din Romania, a instituit "Ziua Justitiei" prin Hotararea de Guvern nr. 364 din 27 iunie 1994.

Spre deosebire de anii precedenti, cand la eveniment luau parte peste o suta de persoane, in acest an, Ziua Justitiei la Uniunea Juristilor din Romania – avand ca tema "Statul de drept, institutiile sale si profesiile juridice in contextul situatiilor exceptionale de urgenta si de alerta" – a fost sarbatorita online, fiind transmisa live pe site-ul Juridice.ro. Speakeri au fost astfel prof. univ. dr. Ioan Chelaru, presedinte UJR, prof. univ. dr. Ovidiu Predescu, prim-vicepresedinte UJR; director fondator al publicatiilor Dreptul, av. prof. univ. dr. Traian Briciu, presedinte Uniunii Nationale a Barourilor din Romania, Dragos Ivanovici, vice-presedinte Uniunii Nationale a Executorilor Judecatoresti, jud. Andreea Ciuca, presedinte Asociatia Magistratilor din Romania, dar si Valentin Trutan, presedintele Ordinului Consilierilor Juridice din Romania.

Presedintele UJR Ioan Chelaru: "Acest impas critic impune ca necesara o recalibrare constitutionala... Presedintele tarii tocmai a anuntat intentia clara a Guvernului de a 'repara' Legile Justitiei. Mergem la un 'Service' pentru asta, oare?"

Seria discursurilor aniversare a fost deschisa, asa cum se cuvinte, de presedintele UJR Ioan Chelaru care a vorbit despre "Statul sub stapanirea virozelor" sau "Lumea noastra buimaca", cuvantarea sa axandu-se pe efectele coronavirsului asupra justitiei romanesti si nu numai. Presedintele Uniunii a evidentiat astfel ca perioada critica de pandemie din Romania a aratat mai mult ca niciodata necesitatea "recalibrarii constitutionale a potentialului decizional al puterilor statului" dupa ce s-a demonstrat ca "cetatenii pot fi subordonati imposturii, din pricina gradului acut de manipulare".

Ioan Chelaru s-a intrebat astfel daca "Statul de drept mai corespunde definitiei sale clasice, daca a existat macar vreodata in Europa o singura tara, macar una, care sa indeplineasca totalmente elementele definitorii ale acestuia". In continuarea acestei idei, presedintele Uniunii Juristilor din Romania a vorbit despre dialogul existent intre puterile statului si raporturile dintre acestea intrebandu-se „Cine conduce, de fapt, Romania? Ce fel de republica am ajuns sa fim? Care mai este de fapt autoritatea reala a puterii judecatoresti? Este sau nu libera din punct de vedere politic, independenta, este sau nu influentata de prerogativele excesive ale Parchetelor si a serviciilor?”. Fata de chestiunea parchetelor, Ioan Chelaru s-a intrebat „De ce DNA este o forta temuta si nu instanta de judecata care apreciaza probatoriul produs si propus de acest departament cu statut special?”, intreband si cine este de fapt cel care judeca in realitate si cine este cel care apara: „Cat de independent este judecatorul si cat de liber este avocatul?”, se intreaba Ioan Chelaru.

In ce priveste modul de conducere a statului de catre Guvern pe perioada pandemiei de coronavirus, Ioan Chelaru a subliniat ca ordonantele de urgente sau simple, precum si Hotararile emise de Executiv vor avea un "efect nociv maxim”, cu efecte chiar asupra legilor pe care oamenii nu vor mai intelege sa le aplice.

Redam in continuare discursul presedintelui UJR Ioan Chelaru de la Ziua Justitiei:

"Coronavirusul sau molima aceasta de sorginte discutabila a tulburat intreaga lume pana la zguduire, precum o trambita care vesteste sfarsitul sau schimbarea ordinii mondiale, in primul rand a celei economice si mai apoi a celei spirituale.

Partea buna a starii de izolare a fost ragazul, pe care l-am avut unii dintre noi sa urmarim mersul lucrurilor pe mapamond si in tara, a evolutiei democratiei noastre, a vietii, in ansamblul ei, a culturii si chiar a culturii juridice.

Am putut deci reflecta, asupra vietii, sub toate fatetele ei, si am putut sa ne gandim la prioritatile personale, dar si ale statului.

Se vede clar ca in Romania tocmai acest impas critic, prin care am trecut, impune ca necesara o recalibrare constitutionala a potentialului decizional al puterilor statului.

Cu siguranta dezbaterea care urmeaza va oferi si alte argumente, fata de cele aduse in discutie de mine in favoarea afirmatiei amintite.

Pot anticipa cu titlu de ingrijorare lucruri care s-au intamplat si care nu se mai pot intampla, in situatii de genul celor traite in ultimele luni: cetatenii pot fi subordonati imposturii, din pricina gradului acut de manipulare. Chiar daca generatia noastra nu a mai traversat asemenea experiente generale si grave, nu este posibil ca masurile de preventie si forma lor legala sa creeze derogari de la demnitatea umana.

Raul pandemic nu a trecut inca in Europa si, cel putin, la debutul sau agresiv din Italia, parea ca suntem intr-o situatie fara iesire, avea un aer oarecum apocaliptic si negru.

Acum suntem pe o zona de gri-incert, dar vedem ca sunt posibile oricand pericole la scara mondiala: razboi cu armate in teatre de operatiuni, razboi economic, pandemii ciudate, foamete, anarhie, destabilizare si criza economica.

Fara sa vreau, cand am gandit acest text, am inclus nedeliberat in scenariu si posibilitatea aparitiei in mod incidental a anarhiei si, iata ca in America acest comportament tinde sa se generalizeze. Din pacate, focul porneste mereu de la o scanteie...si este greu de oprit

Astazi, de Ziua Justitiei, cred ca este interesant de abordat cateva subiecte, extrem de actuale:

1. Daca Statul de drept mai corespunde definitiei sale clasice, daca a existat macar vreodata in Europa o singura tara, macar una, care sa indeplineasca totalmente elementele definitorii ale acestuia.

Nu vorbesc aici despre Romania, mereu aflata parca in conflict cu ea insasi, mereu pe picior de reforma institutionala, mereu in crize de toate felurile si culorile. Toate acestea, din nefericire, ne tin departe de posibilitatea participarii cu statut egal la deciziile familiei europene, careia ii apartinem si ale carei interese si beneficii ar trebui sa ne profite si noua.

Legat de acest aspect, ca jurist si ca intelectual modest, si, as vrea sa cred, cat de cat si modern, de factura clasica europeana, ma intreb ”in abstracto” daca nu care-cumva statul de drept este o utopie a secolului XX aflata si aceasta intr-un proces de redefinire.

Cred ca veti regasi imediat aici temeiul subiectiv-personal al chestiunii in forma pe care am exprimat-o: nu pot recunoaste nicaieri in deplinatatea lui principiul legii aflate deasupra individului. La noi, situatia pare involuta de-a binelea, mereu si mereu contradictorie. Statul de drept este, din pacate, pe plai dambovitean, exclusiv o sintagma retorica invocata dupa interes, de regula si cu precadere cu interes electoral.

2. A doua mare problema este aceea a culturii juridice, a textului legii contemporane sau post-moderne, care se disipa mai curand in constructie discursiva, decat in litera limpede si clara. Limbajul si conceptele clasice, edificiul si arhitectura subtila a stiintei noastre este in pericol de ruina. Intr-o alta exprimare, ma intreb si va intreb, daca mai vorbim aceeasi limba ca aceea pe care am invatat-o temeinic la Universitate sau abandonam intelesuri fundamentale in favoarea compromisului marunt, silnic si zilnic, cauzat de impostura si de dinamica invatamantului informatizat. Parca devenim pe zi ce trece anacronici.

In Europa, de exemplu, se vorbeste despre un nou concept cu sensuri absconse, numit clar ”noua generatie” si care ar desemna un instrument financiar gigantic de redresare economica post-pandemica a Uniunii Europene. Sintagma este extrasa dintr-un inscris legal al Consiliului Europei adresat Parlamentului European. Vreau sa spun cu asta ca mi se pare ca asistam la ,,prohodul” culturii juridice clasice si ca trebuie sa ne adaptam din mers nu doar noii lumi, ci si noii vorbiri. Dar eu insumi incerc sa-mi revin din temeri si consider ca aceste reforme ultra-progresiste nu pot avea o autoritate covarsitoare, chiar si in viitor, pentru ca dreptul de principiu nu poate fi recreat. Nu cred ca este posibil ca omenirea sa conceapa si sa impuna un alt mod de gandire juridica. Cel mult, se poate si chiar s-a facut acest lucru, sa redefineasca anumite institutii juridice, sa le relaxeze importanta, nicidecum sa stearga miile de ani de asezare conceptuala si jurisprudenta exceptionala.

Citesc anumite materiale de nivel universitar din Europa actuala. Autoritati cu renume solicita insistent ca in registrul de studii obligatorii sa reintre limbile clasice, lingvistica, retorica, si asta, tocmai pentru temerea justificata ca limba si comunicarea interumana este viciata de neregula sensului corect etimologic al cuvintelor. Chiar daca pare ca ma departez de la titlu, vreau sa remarc faptul ca s-a creat o inflatie de informatii si nu se comunica quasi-nimic esential. Eu, si nu doar eu, doresc, cred ca justificat, claritate, demonstratie, frumusete, exemplaritate. E cazul sa afirm chiar daca astazi e sarbatoare, e Ziua Justitiei, ca un deficit de asemenea cerinte regasesc frecvent ȋn mult prea multe acte juridice, si mult prea des in motivarea unor actiuni promovate de avocati sau de consilieri juridici, in rechizitorii sau in hotarari judecatoresti.

3. A treia problema pe care o ridic si prin care va provoc la dialog este legata de raporturile Puterilor in Stat. Cine conduce, de fapt, Romania? Ce fel de republica am ajuns sa fim? Care mai este de fapt autoritatea reala a puterii judecatoresti? Este sau nu libera din punct de vedere politic, independenta, este sau nu influentata de prerogativele excesive ale Parchetelor si a serviciilor? De ce DNA este o forta temuta si nu instanta de judecata care apreciaza probatoriul produs si propus de acest departament cu statut special? Cine judeca in realitate si cine mai apara? Cat de independent este judecatorul si cat de liber este avocatul?

Am inchis fortuit enumerarea nedumeririlor, si revin la intrebarea legitima: daca am avea macar formal un stat de drept, respectarea legii si plata incalcarii acesteia ar fi asigurata exclusiv de instantele de judecata, de jos, pana sus, cum cred eu ca este normal? Pentru noi, care suntem juristi, si, se subintelege practicanti ai dreptului, toate acestea par locuri comune, dar in social, ȋn comunitate, se rostogolesc mereu afirmatii, asertiuni si sofisme care pot declansa, si au facut-o deja, energii periculoase. Din nou, actiunea demolatoare a reformei cu necesitate, cu orice pret, se face vizibila. Presedintele tarii tocmai a anuntat intentia clara a Guvernului de a ,,repara” Legile Justitiei. Fara cuvinte... Mergem la un ,,Service” pentru asta, oare?

4. Presupunand ca ragazul nefericit al Starii de Urgenta ne-a acordat prilejul unei reflexivitati, asa cum spuneam, pe care ne-o dorim productiva, e clar ca pandemia nu a avut efecte benefice si pentru tara. Din nefericire, cei care ar trebui sa garanteze legalitatea si constitutionalitatea unor decizii politice nu au gasit un mod ”igienic” de asezare in schema logica a puterilor statului, asa cum este consacrata in legea fundamentala a Romaniei.

Acest interval nu s-a finalizat in registrul realitatii, cu un metabolism social si politic netoxic. Nicio clipa nu a fost suspendata cu fair-play harta politica, s-au manifestat continuu aceleasi obsesii bastarde, despre cine este mai tare, s-au manifestat aceleasi nevroze de politicieni novici, nevrotici si iresponsabili. Dar, cu adevarat grava, este ȋncalcarea ordinii firesti de autoritate, ce este cauzata de erori grevate de incultura istorica, politica si din pacate si juridica. Consecinta acestor lucruri este faptul ca o intreaga colectivitate se subordoneaza, fortata de imprejurari, imposturii si, principiile, Constitutia, ratiunea insasi a legii sufera ciuntiri masive.

Acum, cu titlu de ingrijorare personala, ma imbolnaveste realmente faptul ca actul de a legifera este sustras abuziv Parlamentului, cu insistenta si la vedere, chiar cu nonsalanta.

Ordonantele, simple sau de urgenta, Hotararile de Guvern, care se fac, desfac, repara, completeaza, recompun si reconditioneaza vor avea un efect nociv maxim: Legea insasi nu va mai avea un public caruia sa i se para conforma si respectabila.

Si a cui poate fi vina, daca nu e a unui organism uman politic prost-pregatit si inegal, aflat temporar la fraiele puterii? Pe buna dreptate, ȋn literatura juridica se specifica recent: ,,Inovatiile juridice si constructiile normative bizare nu-si au locul in drept. O astfel de constructie, in care un act administrativ de punere in aplicare a unei legi (hotararea de Guvern) este incuviintat de catre Parlament printr-o hotarare, este total neobisnuita si bizara in sistemul constitutional din Romania. Instituirea masurilor exceptionale nu trebuie sa insemne pierderea drepturilor noastre fundamentale. Lipsa mentionarii exprese prin Legea nr. 55/2020 a tuturor drepturilor si libertatilor a caror restrangere este legitimata, nu satisface exigentele impuse de art. 53 al Constitutiei. intr-o asemenea situatie, dispozitiile constitutionale sunt lipsite de eficienta atat timp cat o lege poate prevedea cu titlu general posibilitatea restrangerii „altor drepturi si libertati fundamentale”, fara a fi identificat in mod expres si care sunt acestea’’. Asadar am inteles la limita ratiunea de a fi a Ordonantelor militare, dar, necesitatea nu se perpetueaza si nu se transforma in obicei. Aidoma, precum ati constatat, este si situatia hotararilor de Guvern.

Dupa convalescenta, speram nu foarte lunga, inapoi la reguli si la temeinicie, la argument, la economie vie care sa fie in crescendo datorita productivitatii, si nu a consumului, nu asa ar trebui sa se intimple lucrurile?

5. Asadar, si aici, in atitudinea oamenilor de stat este necesara o schimbare de bun simt: incompetentele trebuie inlaturate printr-o suficienta pregatire publica a cetatenilor care merg la vot. Romania are nevoie de oameni politici de clasa, care sa aiba o activitate politica si administrativa onorabila, pusa in slujba propriilor electori.

De unde sa ii scoatem pe acesti politicieni, ne intrebam cu pesimism?

Exista printre noi, cu siguranta, dar au, si traiesc dupa principii neconverte cu atmosfera nociva si vizibila din mediul public. Este o chestiune complicata pentru ca sa fii om politic in Romania, a devenit congruent cu a fi corupt sau macar coruptibil si cei care au reala chemare si pregatire ezita sau mai grav sunt eliminati din start de concurenta acerba a incompetentei agresive si interesate.

Spuneam anterior ca in mod nejustificat, scade puterea Legislativului si nu doar din pricina majoritatii care are, conjunctural acum, preponderenta din cadrul opozitiei.

Nu, fenomenul este vizibil si ingrijorator de ceva vreme, chiar de pe vremea cand eu insumi eram membru al corpului legislativ. Si cred ca opinia publica nu este suficient informata despre Regulamentele, regulile si modalitatea de lucru a Camerelor, despre munca in comisiile de specialitate.

Cetateanul obisnuit isi face o parere din ceea ce vede ȋn media sau lectureaza anemic si superfluu pe retelele de socializare. El are doar perceptia ca toata Casa Poporului este bantuita de niste spectre lunatice, iar discursurile le sunt prezentate ca derapaje retorice si lamentatii neputincioase.

Cat priveste disputele, care se desfasoara acerb in media si la care participa politicieni si oameni ai puterii statului, aici lucrurile stau mai grav. Daca incerci sa-ti cauti refugiul spre lecturi salutare, literare, ilustrand un curaj real sau minimal (pentru ca, nu-i asa, nu ne foloseste la nimic scandalul si nici elanul vorbei transante si angajante), vei constata ca, din pacate, pozitia ta va fi asociata de cele mai multe ori cu o ,,flescaiala” penibila a actiunii ca suport necesar si unic al logosului.

Fara exceptie, toate problemele politice si de stat, inclusiv cele din Justitia din Romania isi pot gasi solutii salutare prin oameni de calitate care au exercitiul raspunderii pentru un text oficial si imperativ, care au competenta certa pe domeniul in care se afirma, care stiu sa dezbata si sa negocieze, au atitudine si patriotim nepatriotard, si esential.....oameni care iubesc cu adevarat dreptul.

Spun inca o data ca bataliile de destin ale evolutiei justitiei ȋn Romania, ca de altfel si ale natiunii noastre, nu pot fi duse... cu mercenari, ci doar cu cei - cu adevarat curajosi, care ȋsi asuma riscul de a deveni demiurgii destinului.

Apreciez ca cei mai indreptatiti sa vorbeasca despre toate acestea suntem noi, juristii si colegii sociologi, pentru ca ne situam in unghiul din perspectiva caruia realitatea poate fi ”citita corect”, aceasta, cu atat mai mult, cu cat traim momente evidente ȋn care societatea este mai mult asediata de stat si mai putin protejata de el.

6. Spre final, ma intreb in actualul context, care este viitorul profesiei mele, avocatura. Aceia dintre noi care sunt la debutul afirmarii lor, la bara, tineri, cu o clientela putina si paupera cum vor fi trecut ei peste aceste saptamani grele, daca nu au avut inspiratia realizarii unor depozite financiare? Si, de obicei, tinerii, nu sunt prudenti, nici eu nu am fost, nici dvs. Imi ramane sa sper ca a fost pentru ei o lectie care sa le fie suficienta pentru tot veacul acesta profan si cinic. Banul este acum etalonul dracesc al statutului social si noi ne-am pauperizat continuu, am decazut din rangul burghez, uneori nobiliar, care ne era asigurat doar prin numele profesiei considerata, pe drept, elitista. Candva s-au purtat foarte profunde discutii si s-a scris exemplar despre acest fenomen. Cu toate acestea, majoritatea continuam sa credem in noi, ȋn UNBR, in menirea noastra in Stat si sa ne facem profesia ca la carte, cu rabdare.

In mod surprinzator, am ajuns noi, avocatii, care am suportat, uneori pe nedrept, prezumtia de avutie si castig nemasurat, sa fim pe picior de egalitate cu artistii liber-profesionisti, fara a primi niciun fel de consideratie sau sprijin din partea institutiilor statului. Suntem uneori singuri ca si ei, macinati de griji si dezolare.

Atentie, insa: felul in care vom rezolva fiecare problema personala, daca vom actiona etic sau nu , ne va salva sau afecta pe toti.

Trebuie sa ramanem demni, ȋn aceeasi seducatoare Roba solemna, sa avem Cartea sub brat si sub ochi si vom razbi!

Poate este rastimpul existential de interogatie personala in privinta Chemarii. Lucrul pe care de atatea ori l-am afirmat, il repet si acum: avocatura este profesiune de vocatie, cine nu se regaseste in ea, sa se salveze pe sine insusi, in lucruri si profesiuni care il reprezinta, sa caute in intimitatea constiintei lui, fara frica adevarul si despre el.

Nu strica un major exercitiu de discernamant. Le propun, colegilor aflati ȋn primii ani de cariera, si nu numai acestora, sa se judece pe sine. Sa-si depaseasca vanitatea si pofta de notorietate, sa vada ca idolatria numelui de avocat este lipsita azi de orice pompa. Lumea pare (doar pare!) sa se descurce fara noi, dar ceea ce suntem fiecare este mai important decat orice imagine fake. stiu sigur si inductiv ca aceasta este solutia; o traim impreuna cu totii. Am cunoscut oameni fericiti doar printre cei care fac si pun energie in activitati conforme fiintei lor.

As mai adauga ceva: poate criza aceasta, care pare sa se fi stins, va repune pe tapet, prioritar, problemele reale ale tuturor profesiilor noastre.

Si solutiile sunt in dialogul onest, al fiecaruia cu sine si al tuturor cu fiecare pentru calificarea limpede a statutului profesiilor juridice in interiorul sistemului judiciar. Am lasat pentru final aceasta tema, care ma doare cel mai tare, care, aici, la noi, la UJR a fost prioritara mereu si o voi relua cu orice prilej care mi se ofera pe viitor pentru a provoca solutiile, in masura sa ne redea intru totul demnitatea. Acestea sa ramana spuse, deocamdata, despre noi ca profesionisti ai dreptului, care - indiferent de pe ce pozitie – slujim Justitia.

Am incercat cumva, impotriva dispozitiei generale oarecum dezolante si impotriva confuziilor pandemice, sa ating cateva subiecte care mie mi se par de interes. Nu stiu in ce masura am reusit, dupa cum nu pot intui cu precizie incotro ne indreptam ca oameni, ca tara si ca Stat, ca natiune, ca profesii. Sunt sigur, insa, ca dialogul este necesar si salutar, indiferent ca acesta trebuie sa aiba loc in CSM; la ICCJ, la PG, la DIICOT, la DNA, la UNBR, la UNNPR, la UNEJ, sau in alte institutii.

Va multumesc,

Av. Dr. Ioan CHELARU

Presedinte UJR

Publicam in continuare cateva imagini de la Ziua Justitiei online organizata de UJR in 2 iulie 2020: