Un caz de interes social major se va solutiona la Curtea Constitutionala, prezidata de judecatorul Valer Dorneanu (foto) in sedinta de marti, 5 decembrie 2017, care va lua in dezbatere constitutionalitatea articolului 175, alin. 2 din Codul penal, potrivit caruia: “De asemenea, este considerata functionar public, in sensul legii penale, persoana care exercita un serviciu de interes public pentru care a fost investita de autoritatile publice sau care este supusa controlului ori supravegherii acestora cu privire la indeplinirea respectivului serviciu public.”

Aceasta adaugire sinistra in Codul penal, care a intrat in vigoare la 1 februarie 2014, a fost facuta de indivizii iresponsabili care au actionat in interesul Republicii Procurorilor si nu in apararea drepturilor fundamentale ale cetatenilor, si a generat inculpari aberante ale unor privati, simpli angajati la un SRL, pe motiv ca daca o firma este autorizata de institutiile statului sa functioneze, orice salariat al unui SRL ar fi si el “functionar public”, chiar daca respectiva firma nu are nicio treaba cu banul public si cu statul roman.

S-a creat o stare de insecuritate publica, dar si o situatie favorizanta pentru abuzurile de tot felul ale procurorilor, mai ales a celor care au deformatia profesionala, daca nu si comandamente secrete, de a vana firmele private romanesti si a le distruge activitatea prin dosare penale.

Lipsa de scrupule a autorilor noului Cod penal este vadita. Pentru ca desi in textele de baza, notiunea de public este definita ca avand legatura cu banul si institutiile de stat, acestia au adaugat art. 175, alin. 2, pentru a extinde aplicabilitatea sferei functionarilor publici si asupra oricarui cetatean care desfasoara o activitate privata, doar pe motiv ca ar fi autorizata sau aflata sub controlul unei autoritati publica. Se stie ca nu exista firma sa nu fie autorizata de stat si sa nu fie controlata de fisc si alte institutii.

Pana si un sofer de taxi poate fi calificat in acest mod stupid ca “functionar public”. Articolul introdus cu rea-intentie in lege a nascut situatii aberatii ca, de exemplu, un administrator de SRL sa poata fi inculpat pentru conflict de interese pentru ca si-a angajat sotia sau o ruda la propria firma, doar pentru ca i se atribuie calitatea de functionar public asimilat si astfel intra automat sub incidenta infractiunii de conflict de interese.

Alte exemple de acest gen pot fi:

-angajatii radioruilor si televiziunilor private, pe motiv ca sunt controlati de CNA;

-angajatii intreprinderilor de productie, prelucrare si distributie a produselor alimentare, pentru ca sunt autorizati de Autoritatea Sanitar Veterinara;

-distribuitorii prin cablu, telefonie si posta privata , autorizati de ANCOM;

-transportul privat de persoane etc;

Si Inalta Curte a cazut in capcana functionarului public asimilat

Pana si Inalta Curte, prin Hotararea nr. 18 din 30 mai 2017, in baza acestui text de lege aberant, a incadrat angajati ai bancilor private in categoria functionarilor publici, considerandu-se ca bancile private lucreaza sub autorizarea BNR, despre care s-a afirmat in mod fals ca este o autoritate publica, desi chiar in statutul sau se prevede ca BNR este o institutie publica.

In Constitutia Romaniei sunt considerate “autoritati publice” cele prevazute de Titlul III (unde nu se afla BNR, ci autoritatile importante ale statului) precum si cele “infiintate prin legi organice” (art. 117, alin. 3 din Constitutie). Problema este ca legile privind statutul BNR, de dupa 1990 sunt toate legi ordinare. Si atunci, ICCJ a gasit formula: “nu trebuie omis faptul ca infiintarea BNR s-a facut printr-o lege organica - Legea pentru infiintarea unei banci de scont si circulatiune, publicata in MO nr. 90 din 17 aprilie 1880”. Doar ca in Constitutia din 1866, valabila in 1880, nu este definitia legea organica! Si evident, nu exista nicio continuitate intre formele de organizare teritoriale, statale si legislative din 1880 pana azi. Hotararea ICCJ nr. 18 din 30 mai 2017 mai face referire la Legea 58/1998 si OUG 99/2006, ca fiind legi organice, dar acestea reglementeaza activitatea bancilor comerciale si a institutiilor de credit, si nu pe cea a BNR!!! Constitutia din 1991, revizuita in 2003, reglementeaza legile organice ca fiind legi care trateaza anumite domenii. Cel financiar – domeniul BNR nu se regaseste printre acestea. De aceea toate legile de reglementare ale activitatii BNR de dupa 1990 sunt legi ordinare. Daca legiuitorul ar fi dorit sa considere BNR o “autoritate publica” ar fi introdus-o in Titlul III din Constitutie. In plus, se refera la autoritati ce urmeaza a fi infiintate, nu care ar fi fost infiintate cu 120 ani in urma. Interpretarea ICCJ depaseste la acest capitol orice limita a bunului simt. Este limpede ca art. 175, alin. 2 Cod penal a deschis poarta abuzurilor in justitie.

Lumea Justitiei a cerut Avocatului Poporului sa promoveze exceptia de neconstitutionalitate a art. 175, alin. 2, Cod penal

Redactia Lumea Justitiei a sesizat la 28 august 2017, in scris, institutia Avocatul Poporului din Romania in privinta neconstituionalitatii articolului 175, alin. 2 din Cod penal”, care face ca in prezent orice procuror poate aplica articolele de cod penal referitoare la coruptie oricarui privat, intrucat se poate interpreta ca un SRL “a fost investit de autoritatile publice si este supus controlului ori supravegherii acestora...”

Art. 172, alin. 2 Cod penal a transformat mediul privat din Romania intr-o tinta pentru procurorii DNA, DIICOT si nu numai, pentru ca orice angajat de la o firma privata poate fi incadrat la categoria “functionar public” daca asa i se nazare unui procuror sa faca interpretare extensiva. Se stie ca relatiile de afaceri strict intre firme private nu au legatura cu banul public si tin de intelegeri comerciale de natura umana, privata, dar daca i se nazare unui procuror ca ai facut ceva in cadrul unui SRL poti fi bagat la abuz in serviciu, conflict de interese, mita sau alte fapte specifice functionarului public, pe baza unui simplu denunt si a unui pretins prejudiciu, pentru ca un procuror poate sa interpreteze cum vrea oportunitatea si rentabilitatea actiunilor tale, in propria ta firma. In plan macro social, practic s-a dat dreptul procurorilor de la marile parchete sa se imixtioneze in activitatea societatilor private, in munca angajatilor (nu vorbim aici de inselaciune sau evaziune fiscala), sa foloseasca arma interceptarilor, a sechestrelor si a compromiterii publice, fara sa existe raspundere daca anchetele de acest gen duc la distrugerea unor afaceri sau destine. In practica DNA exista deja un caz celebru de interpretare tendentioasa a art. 175 cod penal, privind o asa zisa luare de mita pentru care a fost trimis in judecata jurnalistul Andrei Badin de la B1TV, simplu angajat la televiziunea privata. Asemenea precedente, deloc singulare, si fara nicio legatura cu banul public, au dat procurorilor dreptul de a se imixtiona in mediul privat la toate nivelele si sa incropeasca dosare penale, care au ca efect parazitarea mediului de afaceri, distrugerea de oameni si destine.

Exceptia de neconstitutionalitate a art. 175, alin. 2 Cod penal a fost formulata in ultimul an de multe alte persoane in diverse cauze penale. Iata ca in sfarsit a fost pusa pe rol - (vezi facsmil)

Vom reveni asupra solutiei care se va pronunta de catre CCR.