Purtatorul de cuvant a Serviciului Roman de Informatii, Ovidiu Marincea, printr-o epistola adresata maestrului Ion Cristoiu, ne comunica mai mute informatii halucinante despre institutie. Bomboana pe coliva este ca iata, aflam abia acum, in mod oficial, ca SRI este organizat pe model sovietic, avand structuri in fiecare judet. Si este doar inceputul unei dezvaluiri care seamana a autodetonare. Acest veritabil tavalug, pornit de la cel mai inalt nivel al SRI, a fost declansat de intentia lui Liviu Dragnea de a taia marirea de buget acordata SRI in luna decembrie. Ce mai contine epistola?

Primim asigurari de la SRI si de la nenumaratii tutari ai serviciului secret, cum ca aceasta structura de informatii nu numai ca asigura stabilitatea si securitatea Romaniei, dar este garantul prosperitatii cetatenilor acestei tari. In plus, datorita SRI, suntem deosebit de apreciati in randul partenerilor euroatlantici, carora Serviciul Roman de Informatii le furnizeaza date cheie in plin razboi rece. In acelasi timp insa, iata, ni se dezvaluie ca SRI este organizat pe model sovietic si a fost labartat in structuri, care functioneaza in fiecare judet al tarii. Ce concluzie rezonabila am putea trage de aici? Daca toate afirmatiile sunt adevarate, atunci rezulta pur si simplu ca modelul sovietic, utilizat in Romania inca de la transformarea Securitatii in SRI, este un model performant. Si daca e performant, atunci el trebuie continuat indiferent de costuri si eventual generalizat si in randul partenerilor nostri economici, militari si politici.

Mai aflam ca onorata conducere a Serviciului Roman de Informatii este constienta ca institutia este supraponderala din punctul de vedere al numarului de salariati si a veniturilor salariale ale acestora, dar ca nu are incotro. SRI este legat de maini si de picioare. Personalul are salarii foarte mari, pe care nu le-a cerut si, de asemenea, cei lasati la vatra au pensii foarte mari, pe care nu le-au vrut. Cu alte cuvinte, salariile si pensiile umflate le-au fost varate pe gat cu forta. De catre politicieni. Si oamenii, disciplinati, nu au mai avut incotro si le-au acceptat. Iar conducerea institutiei nu are mijloacele legale necesare pentru a diminua salariile si schemele de personal. Ca si cand in Romania nimeni din punct de vedere managerial nu ar putea decide o reorganizare. Sau o restructurare. Modalitati prin care orice organizatie comerciala sau non-comerciala poate diminua salariile si numarul de angajati. Ceea ce pretutindeni se poate, la SRI nu se poate.

Se afirma in acest text, care s-ar putea, fara exagerare, sa faca inconjurul lumii, ca „functionam de pe vremea cand telefonul mobil si internetul nu existau”. In consecinta, sunt cateva mii de angajati in plus. Norocul SRI este ca nu a fost infiintat in epoca de piatra. Pentru ca atunci ar fi avut cateva sute de mii de angajati in plus, pe post de cioplitori de care nu mai este nevoie, dar de care, vezi Doamne, serviciul nu se mai poate debarasa. Cum e posibil asa ceva?

Si, in fine, epistola se sfarseste cu un strigat de disperare, care nu poate provoca altceva decat consternare, mila si lacrimi. „Nu te poti lupta cu robotii si dronele cu sapa in mana”. Va imaginati in ce episod din Star Trek traiesc demiurgii din SRI? Aceiasi care, pe sub nasul SPP, i-au putut instala microfoane in toata casa unui fost prim-ministru, sef de partide politice si, in prezent, al doilea om in stat, in calitate de presedinte al Senatului. Aceiasi care, total lipsiti de tehnologie, au supravegheat ambiental, prin toate mijloacele posibile, un judecator a Curtii Constituionale si un primar de mare oras, ca sa dau doar doua exemple dintre nenumaratele de acest fel. Aceiasi care au interceptat in sistem sovietic – desigur, pentru a apara natiunea romana si a-i asigura prosperitatea – timp de mai multi ani, nu mai putin de sase milioane de cetateni.

Astazi, Serviciul Roman de Informatii ni se autoprezinta drept un fel de pasarea Phoenix, care renaste din cenusa Securitatii si a imperiului sovietic si care muta muntii din loc spre admiratia intregii lumi, utilizand in acest scop doar 16% din bugetul alocat, intrucat grosul banilor, oferiti cu generozitate de popor, se duc pe pensii si salarii. Si, in plus, ce sa vezi? SRI rezolva si activitati pe care le-ar putea face bine-merci altii. Cum ar fi controlul bagajelor in aeroporturi, transportul corespondentei nesecrete si functionarea unei brigazi antiteroriste.

Ce sa intelegem din tot acest talmes balmes? 1). Ca sunt probleme grave, care au trenat in ceea ce priveste buna functionare a institutiei. 2). Ca trebuie sa ne decidem. Fie apreciem modelul sovietic si-l dezvoltam, fie nu si, atunci, renuntand la el, trebuie sa reununtam in mare viteza si la toate structurile teritoriale ale SRI. 3). Ca trebuie decisa de urgenta o reorganizare din temelii a institutiei, cel putin in ceea ce priveste schemele de personal si de salarii. 4). Ca, prin lege, votata in Parlament sau printr-o ordonanta de urgenta, ar fi necesar ca spionii interni si externi – caci, atentie, se face vorbire si despre veteranii SIE, platiti tot de SRI – cand sunt trecuti la pensie, sa fie platiti dupa criteriul contributivitatii, la fel cum sunt platiti toti ceilalti muritori.

Inteleg ca asta isi doreste din tot sufletul si conducerea Serviciului Roman de Informatii, pentru ca nu-mi pot imagina nici o secunda ca epistola lui Ovidiu Marincea catre maestrul Ion Cristoiu nu a fost avizata de Eduard Hellvig, directorul SRI. Si, daca asa stau lucrurile, de ce nu ar prezenta Guvernului si Parlamentului Serviciul Roman de Informatii un set de propuneri coerente , care sa-l scoata din epoca de piatra si din epoca sovietica, smulgandu-le tarnacoapele din maini si punandu-i pe vajnicii aparatori ai sigurantei nationale la comanda unor divizii de drone si roboti?