CCR a constatat fara drept de apel ca intre anii 2014 si 2018, ICCJ a alcatuit completurile de cinci judecatori nu doar cu violarea principiilor si ordinii constitutionale care garantau dreptul cetatenilor la un proces echitabil, ci si cu ignorarea prevederilor explicite ale legii pe care nici cel mai nepriceput om nu le-ar fi putut intelege altfel decat erau scrise. Astfel, presedintii completurilor respective - tocmai ei - au fost investiti fara tragere la sorti, printr-un act arbitrar al conducerii acelei instante.

Nu este nimeni atat de naiv incat sa creada ca o asemenea incalcare a Constitutiei si legilor subsecvente a fost lipsita de un scop. Si nimeni nu poate crede ca scopul ar fi putut fi altul decat acela de a face sigura omologarea prin decizie judecatoreasca a deciziei politice luate in afara instantei, cel mai probabil sub umbrela protocoalelor incheiate intre aceasta si serviciile secrete cu dubla comanda - interna si externa.

Cei care au prezidat completurile cu pricina in cea mai mare parte a intervalului aratat anterior - judecatorii Livia Stanciu si Ionut Matei - au stiut ca nu au fost desemnati in mod aleatoriu. De asemenea, ei au stiut ca astfel se incalca legea. Stiind aceasta, au cunoscut ca nu au competenta legala pentru a judeca si ca, in consecinta, vor pronunta hotarari nule. Cunoscandu-o, au acceptat sa se pronunte in numele legii pe care tocmai o incalcasera si sa trimita oameni la inchisoare in baza unor sentinte pe care aceeasi lege le socotea nule.

Victimele unor asemenea procese incorecte (inechitabile, in limbajul CEDO) puteau fi vinovate sau nevinovate de faptele care li se imputau. Astazi este greu, daca nu imposibil, de spus. Judecatorii ilegal investiti care le-au nenorocit, calaii lor, erau cu siguranta infractori. Astazi este cert.

Vinovatii au ramas insa la locul lor…

Cei care au drum in aceste zile pe la ICCJ il pot vedea pe judecatorul Ionut Matei prezidand sedintele cu dezinvoltura sarcastica din totdeauna. In fata lui sunt viermii. In mana lui, fulgerele si traznetele justitiei implacabile. El detine adevarul fara a mai avea nevoie de probe. Destinul viermilor depinde de gratia lui, caci la el sunt deopotriva cheile raiului si ale infernului.

Colega sa, Livia Stanciu, dupa ce a incalcat Constitutia, a ajuns judecator la CCR unde ne invata cum sa o interpretam si aplicam. Acolo este campiona opiniilor separate prin care, in evident conflict de interese, incearca sa isi acopere nelegiuirile de altadata.

In ceea ce priveste victimele supravietuitoare (caci unele si-au dat intre timp, cu sau fara ajutor, obstescul sfarsit, iar altele sunt cadavre vii care, cu psihicul zdruncinat, nu mai vor sa auda de justitie), lor li se promite ca li se va da dreptul la reluarea procesului in conditii echitabile garantate de ... aceiasi calai si complicii lor. Este solutia „salvatoare” a ministrului Tudorel Toader. Ea vine simultan cu sudalmele gloatei care il aclama pe Baraba, respectiv justitia selectiva cu magistratii ei corupti, si il scuipa pe Isus, respectiv acuzatii crucificati fara sansa unei judecati drepte. Cel dintai, sustinut frenetic de fariseii UE in numele unui asa zis „stat de drept” care premiaza calaii si condamna a doua oara victimele pentru crima de a-si cauta dreptatea.

Traim in suprarealism. Este ca si cum niste criminalii de razboi, dupa ce justitia i-a gasit vinovati de atrocitatile de care erau acuzati, ar fi fost lasati sa se intoarca in functiile lor anterioare, cu sarcina suplimentara de a cerceta si solutiona plangerile aduse impotriva lor de „carcotasii” scapati din lagarele mortii unde chiar ei ii trimisesera. L-am fi vazut pe Goering la ministerul aviatiei, pe Ribbentropp la externe, pe Funk la justitie etc., tot asa cum ii vedem acum pe Ionut Matei sau Cristina Tarcea tronand infasurati in robe in salile de judecata ale instantei supreme, ori pe Livia Stanciu drapata in visiniu aparand Constitutia calcata in picioare de ea insasi. Cine poate crede ca acestia sau colegii lor (mai exact, complicii lor) vor asigura un proces echitabil celor carora anterior le oferisera o farsa judiciara?

Desigur, deciziile CCR opereaza numai pentru viitor. Nulitatea absoluta de care CCR a constatat ca sunt lovite hotararile pronuntate de completurile de cinci judecatori ilegal constituite, opereaza insa cu incepere de la data aparitiei viciului care le infecteaza (ex tunc), iar nu de la data constatarii existentei acestuia (ex nunc). Vorbim aici de efectul nulitatii, bazat pe principiul ca tot ceea ce este nul are urmari nule (quod nullum est nullum producit efectum), iar nu de cel al deciziei CCR. Asa cum crede judecatorul macovist Cristi Danilet, preocupat, ca orice spirit tortionar, de apararea precedentelor moarte iar nu de soarta victimelor inca vii.

Consecinta nulitatii este restitutio in integrum; adica intoarcerea la situatia de dinaintea savarsirii actului viciat si reluarea procesului in conditii legale. Ceea ce implica respectarea obligatiilor de obiectivitate, independenta si impartialitate ale judecatorilor. Cum pot fi insa obiectivi, independenti si impartiali cei care sunt chiar autorii viciului sau cei care au cunoscut existenta acestuia si s-au prefacut ca nu il vad? Poate ne-o explica profesorul Tudorel Toader.

Daca nu se poate vorbi de o adevarata justitie cata vreme tocmai magistratii care au terfelit-o raman sa o faca, cu atat mai putin se poate vorbi de dreptate cat timp calaii in roba nu sunt adusi in fata judecatii. Magistratii vinovati de comiterea abuzului in constituirea completurilor de cinci judecatori trebuie imediat pusi sub urmarire penala. De asemenea, magistratii care au semnat si aplicat „protocoalele mortii” sau „protocoalele rusinii”. Cu totii trebuie suspendati din magistratura de indata si pana la terminarea procesului lor, cand se va da o hotarare definitiva inclusiv cu privire la acest aspect.

Ce mai asteapta sectia parchetului general competenta cu cercetarea faptelor penale ale magistratilor? De ce judecatorii Livia Stanciu, Ionut Matei, Cristina Tarcea si altii ca ei nu au fost inca invitati sa isi declare numele si prenumele, profesia, anul nasterii, adresa de domiciliu si asa mai departe, in fata unui procuror? Numai atunci romanul de rand va reincepe sa creada in justitie si dreptate.

Cazurile Stanciu, Matei, Tarcea etc ar trebui studiate la Institutul National al Magistraturii, pe care CSM se impune sa il reformeze de indata, asa cum promitea in programul sau managerial presedinta acestuia, judecatoarea Lia Savonea.

In fine, pe langa ordonantele pe care le tot bricoleaza, ministrul justitiei, dupa consultarea rapida a CSM desigur, ar trebui sa vina cu o propunere privind lustratia corpului magistratilor. Pana cand acest corp nu va fi curatat de toti microbii care il imbolnavesc, degeaba sunt descoperirile macabre ale CCR sau ale presei, si zadarnice toate formulele de reparatii si compensatii inventate de un ministru care nu are curajul sa ia taurul de coarne si sa taie raul de la radacina.

Asa se explica de ce deocamdata, in loc sa tremure calaii, continua sa planga victimele. „Glorie calailor! Moarte victimelor!” (sic!)