Presedintele Senatului Calin Popescu Tariceanu (foto dreapta) nu a apucat marti, 19 decembrie 2017 sa-si termine discursul referitor la modificarile aduse Legii 303/2004 care reglementeaza si raspunderea magistratilor, si asta pentru ca a fost impiedicat de #rezistentii de la USR care stiu doar sa faca circ in Parlament. Lumeajustitiei.ro prezinta discursul integral al lui Tariceanu, iar dintr-o lectura atenta va puteti da seama de ce s-a dorit ca seful Senatului sa nu termine discursul.

Calin Popescu Tariceanu a spus lucruri foarte grave pe care slujitorii Sistemului nu vor sa le auda si nu vor sa se confrunte cu ele. A spus ca Traian Basescu, dar si Klaus Iohannis (foto stanga) si-au asigurat controlul serviciilor si procurorilor. Presedintele Senatului a mai precizat ca procurorii s-au obisnuit sa citeasca printre randurile legii, sa completeze sau sa rastalmaceasca imaginar prevederile acesteia, dar si ca unii judecatori “au incetat sa mai fie independenti si au devenit dependenti fata de vointa procurorilor si a serviciilor din spatele acestora, ca si fata de vointa politicienilor de la varful statului”. In momentul in care a fost intrerupt de Gotiu, USR-istul cu portavocea mica, cel care obisnuieste sa mai traga un pui de somn in Parlament, somn platit din banii romanilor, Tariceanu urma sa vorbeasca despre procurorii cu functii inalte care au devenit experti in diversiune, agitatie si propaganda: “Cei care au contestat aceste modificari legislative nu s-au remarcat nici macar accidental prin stiinta dreptului sau prin cunoasterea detaliata a textelor puse in dezbatere publica. Comunicatul DNA de la sfarsitul saptamanii trecute nu este decat ultimul exemplu al unei lecturi superficiale, partinitoare si mistificatoare a legii. Este ingrijorator sa constatam ca unii procurori cu functii de mare responsabilitate au devenit experti in diversiune, agitatie si propaganda si nu se mai tem sa-si afiseze ignoranta in stiinta dreptului”.
Avand in vedere cele spuse de Tariceanu, e simplu de inteles de ce s-a dorit ca presedintele Senatului sa nu-si termine discursul. La fel de simplu de inteles este de ce sefa DNA Laura Kovesi nu vrea in ruptul capului raspunderea magistratilor. De ce Procurorul General Augustin Lazar urla ca din gura de sarpe ca politicienii vor distrugerea Justitiei, fara sa explice cum este distrusa Justitia daca magistratii vor raspunde de acum incolo pentru abuzurile comise de-a lungul timpului, pentru oamenii nevinovati bagati la puscarie si care in final au fost achitati. La fel cum de simplu de inteles este si motivul pentru care procuroarea Alexandra Lancranjan, zisa “Veverita”, cea care marturisea cu seninatate ca a picat in facultate examenul la Drepurile Omului pentru ca i se “parea anosta si plictisitoare materia”, care a picat cu brio examenul la DNA, insa cu toate acestea a fost delegata la parchetul lui Kovesi, a participat, alaturi de "DUamna Dana Titian", la protestul anemic de pe maidanul justitiei.
Procurori de rang inalt care nu vor ca magistratii care gresesc sa raspunda, procurori care au facut dosare cu furturi din buzunare si care au devenit peste noapte marea speranta a luptei anticoruptie, judecatori care n-au mai intrat in sala de judecata de ani buni pentru ca au fost detasati in locuri caldute, politicieni care nu inteleg diferenta dintre Codul Penal si cel de Procedura, dar care sunt “angajati” ca si cameramani sa transmita circul pe care-l fac in Parlament, #rezistenti care ies in strada pentra ca asa e cool, dar nu stiu cu ce se ocupa Inspectia Judiciara sau pentru ce protesteaza, toti acestia s-au opus modificarilor Legilor justitiei si, in special, raspunderii magistratilor. Ei, bine, s-a adoptat. Ne indreptam spre normalitate.

Prezentam integral discursul lui Calin Popescu Tariceanu:

“Stimati colegi din majoritate si opozitie,

Mi-ar fi placut sa incep prin a va spune ca ne pregatim astazi, in Senat, sa dezbatem si, eventual, sa validam o reforma profunda si dreapta a sistemului judiciar romanesc. Nici Comisia speciala comuna si nici colegii din Camera Deputatilor nu au procedat insa la o modificare substantiala a 'legilor justitiei', asa cum sunt cunoscute in limbajul comun. Lucrand intr-un climat ostil, marcat inclusiv in Parlament de tonalitati agresive si irationale, ei au facut o opera mult mai modesta, dar nu mai putin pretioasa si necesara. In termeni juridici, ei s-au comportat mai degraba ca niste glosatori. Au lamurit, in cuvinte clare si precise (certis et expressis verbis) intelesul pe care legiuitorul l-a atribuit initial - atunci cand le-a redactat si adoptat - prevederilor cuprinse in Legile 303, 304 si 317 din 2004. In al doilea rand, au pus in acord articolele de lege pe care au lucrat cu numeroasele hotarari succesive ale Curtii Constitutionale.
Nu avem deci a ne pronunta asupra unui piese de legislatie complet noua, mai europeana si mai respectoasa fata de drepturile si libertatile cetatenesti decat cea care a precedat-o. Ne-a lipsit poate indrazneala sa facem un pas hotarat inainte. Paradoxal, unora li s-a parut totusi ca schimbarile aduse de proiectele legislative pe care le vom lua in dezbatere sunt insuportabil de ample.
Cine sunt cei care ne suspecteaza, ne acuza chiar, de o rascolire radicala a cadrului normativ in care functioneaza justitia? In primul rand, sefii marilor parchete si magistratii care se incoloneaza de regula in urma lor. Apoi, o parte din opinia publica ce se manifesta in spatiul virtual sau care ocupa cu repetitie strazile capitalei si ale altor orase. In sfarsit, unele voci - uneori regretabil de stridente si ridicol de necredibile - din bancile partidelor de opozitie.
Cum sa ne explicam acest neobisnuit paradox? Cine arunca o privire lucida si obiectiva asupra textelor pe care le vom lua in discutie este imediat izbit de caracterul tehnic, uneori de-a dreptul banal, al modificarilor si completarilor introduse. In cele mai multe cazuri, aceste modificari si completari nu fac altceva decat sa aduca un plus de claritate prevederilor legale asa cum au fost formulate in urma cu treisprezece ani, sa le inradacineze mai bine in litera si spiritul Constitutiei, sa le alinieze dreptului european si sa elimine orice fel de echivoc ce ar putea da nastere unor interpretari controversate in practica judiciara. Cine asculta insa corul contestatarilor si-ar putea imagina ca suntem pe punctul de a desfiinta institutii, de a pune capat independentei sistemului judiciar si de a aseza piedici de netrecut in calea magistratilor care inteleg sa-si faca datoria.
Sa nu ne ferim sa spunem lucrurilor pe nume: suntem, de cateva luni, martorii si victimele unui episod din istoria mondiala a stirilor false, fake news. Unii compatrioti ai nostri au deprins fara dificultate stiinta - motivata ideologic si alimentata de interese foarte concrete - de a manipula faptele, de a le distorsiona, de a le prezenta drept ceea ce nu sunt. Cei care au contestat aceste modificari legislative nu s-au remarcat nici macar accidental prin stiinta dreptului sau prin cunoasterea detaliata a textelor puse in dezbatere publica.
Comunicatul DNA de la sfarsitul saptamanii trecute nu este decat ultimul exemplu al unei lecturi superficiale, partinitoare si mistificatoare a legii. Este ingrijorator sa constatam ca unii procurori cu functii de mare responsabilitate au devenit experti in diversiune, agitatie si propaganda si nu se mai tem sa-si afiseze ignoranta in stiinta dreptului.
Constitutia noastra le cere procurorilor sa fie impartiali. Am primit in ultimele luni dovezi zdrobitoare despre lipsa de impartialitate, despre lipsa capacitatii de discernamant a unor sefi de parchete. Incapacitatea lor de a citi cu obiectivitate si echilibru intelectual un text de lege este acum evidenta pentru intreaga societate. Noua nu ne ramane decat sa ne intrebam ce a determinat aceasta ostilitate irationala si profund colorata ideologic fata de modificarea legilor justitiei, ostilitate declamata public pe un ton si cu un vocabular ce aminteste de demascarile si incriminarile din anii 1950. Se pare, vazand astazi atitudinea unora care nici macar nu au trait in perioada cea mai neagra a comunismului totalitar, ca formula tovarasului Stalin: 'nu exista oameni nevinovati ci numai persoane de care nu ne-am ocupat suficient', are surprinzator de multi adepti intr-o tara care-si spune democratica si libera.
Am sa va citesc un scurt paragraf dintr-o recenta analiza: situatia este mai grava decat si-o putea cineva inchipui, cu ofiteri si agenti SRI mergand prin parchete si instante, dand indicatii despre cum sa se faca urmaririle penale ori sa se judece. (…) O tara intreaga a aflat despre acte/protocoale secrete care reglementeaza administrarea unor proceduri din justitie, cum sunt echipele mixte procurori-agenti SRI (…)
Administrarea justitiei prin acte secrete este o practica total straina oricarei democratii si oricarui stat de drept. Astfel de prevederi secrete care guvernau justitia existau numai in perioada comunista.
Aceasta analiza ii apartine unui judecator: Dana Girbovan, unui expert cu experienta si care din interior poate spune cu multa claritate care sunt problemele.
Fara a fi pe atat de curajoase pe cat unii dintre noi am sperat, aceste modificari si completari au insa darul de a pune ordine intr-o serie de texte normative ce au fost folosite de procurori ca pretexte pentru consolidarea unei zone de putere, deopotriva institutionala si personala, ce nu este prevazuta de Constitutie si nici nu este compatibila cu un regim democratic.
De mai bine de zece ani, procurorii, cu precadere cei de la DNA, dar nu exclusiv, si-au arogat o calitate pe care Constitutia nu le-o incredinteaza, si anume independenta. Potrivit legii fundamentale, judecatorii sunt cei care trebuie sa se bucure de independenta, in timp ce procurorilor, pusi de articolul 132 (1) atat sub control ierarhic, cat si sub autoritatea ministrului justitiei (prevedere ce contrazice logic orice aspiratie spre independenta), li se cere sa fie impartiali.
'Independenta procurorilor' este invocata astazi ca un adevar revelat, asociat 'luptei impotriva coruptiei', transformata la randul ei intr-un soi de religie laica, cu preotese si preoti, ca si cu o masa de fideli fanatici sau care mimeaza fanatismul din lasitate, ignoranta, din interes sau frica ( se aude domnu’ Orban?).
Avand in vedere situatia creata in plenul Senatului de catre membrii Grupului Parlamentar USR, regasiti mai jos continuarea discursului pe care nu am mai reusit sa il sustin:
Iar in materie de religie, se stie, argumentele rationale si discutiile aplicate pe texte nu au trecere si se vede bine acest lucru inclusiv aici. Sa ne pregatim deci, in Senat, sa smulgem valul mitologic de pe legile justitiei si hipnoza care a paralizat judecata multora. Sa le punem acolo unde le este locul: pe taramul ratiunii, al Constitutiei, al garantarii drepturilor si libertatilor cetatenesti. Ca liberal, am si eu o credinta, aceea ca datoria corpurilor legiuitoare ale tarii este aceea de a pune limite puterii represive a statului si de a lichida acele zone de putere discretionara si abuziva ce scapa de sub orice fel de control.
Tot in calitate de liberal, cred cu tarie in principiul liberal al separarii puterilor in stat. Dar insist ca el sa fie invocat si pus in opera in forma sa completa: separarea, echilibrul si controlul reciproc al puterilor, sau checks and balances, ca in toate democratiile occidentale. Procesul legislativ pe care-l inauguram astazi are tocmai rostul de a aduce un spor de echilibru intre puterile statului si de a elimina - din pacate nu pana la capat - acele zone de putere necontrolata de unde au izvorat in ultimii ani siruri nesfarsite de abuzuri comise sub aparenta legii. In dreptul constitutional american de pilda, existenta unei unchecked power este socotita ca fiind aberatia democratica suprema. Pentru ca este moral insuportabila intr-o democratie prezenta unei caste inchise de functionari publici dotata cu privilegiul iresponsabilitatii si impunitatii pentru felul in care isi indeplineste sarcinile ce ii revin prin lege.
Sarcina noastra incepand de astazi este sa facem legi intr-atat de clare incat sa nu mai poata fi abuzate vreodata de cineva. Pentru ca, in ultimul deceniu si mai bine, abuzul, inainte de a fi comis impotriva persoanelor particulare sau a oamenilor publici, a fost savarsit impotriva legii. Procurorii s-au obisnuit sa citeasca printre randurile legii, sa completeze sau sa rastalmaceasca imaginar prevederile acesteia. In mod regretabil, destui judecatori si-au insusit aceasta atitudine relaxata fata de lege. Unii din indiferenta, altii, probabil cei mai multi, pentru ca stiau ca procurorii lucreaza, ca si inainte de 1989 si macar in cazurile cu un anumit profil, intr-o cooperare oculta si ilegala cu serviciile secrete.
Pe scurt, magistratii s-au obisnuit sa nu mai raspunda decat cel mult in fata unor instante situate in afara privirii publice. In fapt, prin absolvirea de orice forma de raspundere in fata celorlalte puteri ale statului si a cetatenilor, judecatorii au incetat sa mai fie independenti. Ei au devenit in realitate dependenti fata de vointa procurorilor si a serviciilor din spatele acestora, ca si fata de vointa politicienilor de la varful statului (ma refer in mod explicit la Basescu si Johannis) care si-au asigurat controlul serviciilor si, prin numire, al procurorilor.
Era demult timpul sa dam literei legii toata greutatea ei. Ni se reproseaza graba cu care unora li se pare ca procedam la modificarea in sens constitutional si european a legilor justitiei. Numai ca toti cetatenii cu sensibilitate democratica, specialisti si nespecialisti deopotriva, discuta de ani de zile imperfectiunile, limitele si obscuritatea actualului cadru legislativ. Istoria abuzurilor demascate si ramase nesanctionate este lunga si scandaloasa. Nu ne-am grabit, asadar, ci am intarziat neingaduit de mult sa indreptam tot ceea ce a strambat o practica judiciara penala abuziva si interesata, caracterizata de un dispret pentru viata si libertatea cetatenilor ce descinde direct din dreptul socialist.
A venit in sfarsit vremea ca nimeni sa nu se mai situeze si sa nu mai lucreze deasupra legii dar sa se simta la adapost de bratul acesteia. Este acum momentul sa dam notiunii de stat de drept intelesul sau natural. In limbajul propagandistic de astazi, 'a intari statul de drept' este o formula intru totul similara vechiului indemn ideologic de 'a intari legalitatea socialista'. Ambele expresii se refera la intarirea aparatului represiv al statului, la lipsa de raspundere a celor care conduc represiunea si la caracterul ocult al punerii in miscare a actelor represive sub aparenta si in numele legii. Va invit sa restituim notiunii de stat de drept continutul sau liberal.
Romania va fi cu adevarat un stat de drept atunci cand va avea un sistem de drept stabil, transparent, predictibil, materializat intr-un sistem judiciar independent, servit de functionari calificati profesional pentru a aplica legile cu impartialitate si in respectul drepturilor omului, asa cum sunt formulate in instrumentele juridice europene si internationale. Legea, intr-un stat de drept autentic, nu trebuie pervertita de practicile discretionare ale organelor judiciare, nu trebuie lasata la latitudinea acestora. Legea trebuie facuta exclusiv in Parlament. Sa nu ezitam sa o facem. Sa nu ne lasam intimidati de zgomotul amenintator pe care-l fac cei pe cale de a-si pierde privilegiile, cei care au interpretat independenta si impartialitatea ca pe un mandat de a transforma sistemul judiciar intr-o zona rezervata initiatilor, in care sunt posibile toate abuzurile, ilegalitatile si manipularile pentru ca nimeni n-ar avea dreptul sa judece comportamentul si deciziile magistratilor ce n-ar avea de dat socoteala nimanui pentru felul in care aplica legea.
Numai ca, intr-o democratie ce-si merita numele, cetateanul este judecatorul suprem. Politicienii, administratorii si magistratii sunt toti in serviciul lui si trebuie sa admita ca este obligatoriu ca activitatea lor sa fie analizata, evaluata si eventual sanctionata. Iar Parlamentul este instanta suprema de reprezentare a cetatenilor. Parlamentul este expresia cetateanului legiuitor. In numele cetatenilor care ne-au ales, avem datoria sa legiferam fara teama si in mod transparent. Si avem in indiviziune obligatia de a institui domnia legii inclusiv asupra celor care o aplica.

Va multumesc”.