In ultimii 30 de ani in Romania s-au emis nu mai putin de 3.423 de ordonante de urgenta. In acelasi timp, au fost adoptate 9.492 de legi, circa o treime din activitatea Parlamentului fiind alcatuita din legi de aprobare a ordonantelor Guvernului. Statistica de mai sus a fost intocmita de Stefan Deaconu (foto), presedintele Curtii de Arbitraj Comercial International de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei, avocat, profesor de drept constitutional si director al Centrului de Drept Constitutional și Institutii Politice din cadrul Facultatii de Drept a Universitatii din București, acesta atragand in acelasi timp atentia asupra pericolului pe care il poate reprezenta ponderea foarte mare a Ordonantelor de urgenta asupra actului legislativ si a functionarii Statului.

Intr-un articol fulminant si foarte bine documentat publicat pe universul.net, Stefan Deaconu a subliniat ca una dintre conditiile necesare pentru reformarea institutiilor Statului este restrangerea numarului de Ordonante emise de Guvern. Aceasta masura se impune, arata Stefan Deaconu, intrucat in ultimii 30 de ani Parlamentul a devenit o anexa a Guvernului, legiferarea fiind facuta mai degraba de catre Guvern si nu de Parlament, care si-a pierdut din atributul sau de "unica autoritate legiuitoare a tarii".

Astfel, in articolul publicat pe universul.net, Stefan Deaconu a precizat ca la baza cresterii numarului de ordonante de urgenta emise de Guvern stau mai multi factori, precum:

-cresterea numarului de specialisti din cadrul Guvernului in detrimentul celor din Parlament;

-viteza de reactie a Guvernului care lucreaza dupa principiul colegialitatii, fata de Parlament care lucreaza totdeauna cu majoritati, uneori greu de intrunit;

-un dialog mult mai bun al Guvernului cu institutiile UE si o intelegere mai buna de catre acesta a politicilor de la nivelul Uniunii.

Iata cum arata statistica prezentata de presedintele Curtii de Arbitraj Comercial International Stefan Deaconu:

Publicam in continuare pasaje din articolul publicat de Stefan Deaconu, cu mentiunea ca acesta poate fi citit integral pe universul.net:

"Practic, o analiza a situatiei din ultimii 30 de ani ne arata ca Parlamentul a devenit o anexa a Guvernului, iar legiferarea este, mai de graba, facuta de catre Guvern decat de Parlament. Parlamentul si-a pierdut din atributul sau de ,,unica autoritate legiuitoare a tarii’’ fiind cel care aproba Ordonantele si Ordonantele de urgenta ale Guvernului. (...)

Ce trebuie facut? Sa legiferam mai putin si mai bine!

Consiliul de Stat francez, in Raportul sau de activitate pe anul 1991 facea acest indemn catre legiuitorul francez: sa legifereze mai putin si mai bine! Acest indemn era reluat si in Raportul de activitate pe anul 2006 constatand ca dupa 15 ani nu se imbunatatise activitatea in ceea ce priveste calitatea legislatiei.

Daca privim la ceea ce se intampla si in sistemul de drept romanesc vom observa ca nevoia de a legifera mai putin si mai bine este una stringenta. Avem nevoie de calitate in schimbul cantitatii de legi. O legislatie stufoasa care se modifica in mod frecvent si care contine multe neclaritati nu este in masura sa asigure unui sistem de drept suportul cetatenilor.

Mai mult, legiferarea pe calea ordonantelor de urgenta nu este in masura sa asigure cadrului legislativ o predictibilitate de care cetatenul are nevoie. Or, in ultimii 25 de ani, legiferarea pe aceasta cale a reprezentat mai degraba regula.

In analiza de fata am plecat de la o constatare simpla, dar care ne da de gandit cu privire la rolul legilor intr-o societate. Mai precis, am incercat sa observ in ce masura unele institutii juridice precum „delegarea legislativa” sunt utilizate in scopul pentru care au fost create. Este necesara delegarea legislativa de la Parlament catre Guvern? Daca da, in ce masura ajuta la o stabilitate legislativa si la o predictibilitate a raporturilor juridice?

Concluzia este ca pentru a-si atinge scopul pentru care a fost gandita „delegarea legislativa” sunt necesare cateva ajustari ale acestei institutii:

-previzuirea Constitutiei in sensul simplificarii procedurii legislative;

-stabilirea unui termen limita in care Parlamentul sa aprobe sau sa respinga,dupa caz, ordonantele de urgenta ale Guvernului;

-interzicerea reglementarii pe calea ordonantelor de urgenta in domenii rezervate legilor organice.

Daca ar fi sa tinem cont de numarul mare al ordonantelor de urgenta emise ar insemna ca in ultimii 25 ani am fost intr-o perioada de perpetua urgenta".